Podcasturi, emisiuni radio și producții originale - RFI România

Apele dulci ale României sunt esențiale nu doar pentru consumul uman, dar și pentru tradiții, economie și biodiversitate, susținând agricultura, pescuitul și viața a numeroase specii de plante și animale.

România are aproape 79.000 km de râuri, dintre care peste 13.600 km sunt încă în stare ecologică bună sau foarte bună, însă acestea sunt tot mai amenințate de poluare, consumul intens al resurselor, baraje și alte amenajări hidroenergetice care fragmentează cursurile de apă și reduc sănătatea ecosistemelor.

WWF atrage atenția că resursele de apă dulce sunt presate de schimbările climatice și utilizarea excesivă, iar protejarea lor prin soluții naturale pentru inundații și implicarea comunităților este urgentă pentru viitorul generațiilor următoare.

Poți ține aproape de ONG-urile de mediu, pentru a fi informat pe tema apelor și pentru a putea susține inițiativele viitoare de restaurare naturală.

Jurnal de știri

Franjo von Allmen a scris istorie la Jocurile de la Milano-Cortina după ce a cucerit a treia medalie de aur la ediția din Italia. Fenomenalul elvețian i-a luat fața compatriotului său Marco Odermatt în proba de Super G disputată ieri pe legendara pârtie Stelvio. Odermatt s-a mulțumit cu bronzul și mai are șansa să ia aurul duminica viitoare în proba de slalom uriaș.

Se pare că zăpada de la Cortina ii priește de minune lui Franjo von Allmen. De câte ori a concurat până acum, elvețianul a câștigat. El a obținut atât aurul la coborâre, cât și pe cel de la combinata de echipe (alături de compatriotul lui Tanguy Nef, specializat în slalom și slalom uriaș), dar și proba de super G, din cadrul Jocurilor Olimpice 2026.

Franjo von Allmen a rescris, practic, istoria, după 58 de ani, devenind doar cel de-al treilea schior din istorie care obține trei medalii de aur la aceeași ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă, după austriacul Toni Sailer (1956, slalom, slalom uriaș și coborâre) și Jean-Claude Killy (1968, slalom, slalom uriaș și coborâre).

Elvețianul Von Allmen a alunecat magistral pe celebra pârtie Stelvio și a bifat o premieră. Este primul schior care a cucerit aurul la coborâre și super G la aceeași ediție a Jocurilor Olimpice. O performanță similară a fost reușită la feminin de austriaca Michaela Dorfmeister, cea care a reușit ”dubla” la ediția de la Torino în 2006.

Ultima medalie a fost obținută de Franjo ieri în proba de Super G, un succes palpitant, decis pentru doar 0.13 secunde. Pe locul doi s-a clasat americanul Ryan Cochran-Siegle, surpriza plăcută a probei. Pe trei a venit Marco Odermatt, nevoit să se mulțumească doar cu bronzul, într-o ediție a Jocurilor nu prea bună pentru cel considerat până acum starul schiului alpin

Odermatt a terminat pe locul 4 și a ratat medalia la coborâre, proba sa de referință, câștigată de Von Almen. Nici ștafeta nu i-a adus cea mai strălucitoare distincție, fiind nevoit să se resemneze cu argintul. Mai are însă posibilitatea să ia aurul duminică în proba de slalom uriaș,

Pe cei doi îi despart 4 ani. Fiind cel tânăr, Franjo l-a avut mereu ca idol pe Marco pe care a vrut mereu să-l întreacă. Nu a reușit nici la coborârea și nici la super G-ul de acum două săptămâni de la Kitzbuhel din Cupa Mondială, dar a reușit acum la olimpiada albă.

Ceremonia de premiere a câștigătorilor probei de Super G masculin, Bormio, Italia, 11 februarie 2026. Sursa: Facebook / FIS Alpine World Cup Tour

În Austria, Marco s-a impus la Super G, urmat imediat de Franjo, la Stelvio în cea mai importantă competiție a planetei, ordinea s-a schimbat. Franjo pe primul loc, Marco pe 3. De fapt, la Kitzbuhel Odermatt a primit un avertisment clar că nu este invincibil deoarece în proba de coborâre a fost devansat de italianul Franzoli. Marco știa că Franjo are calități de învingător. Van Almen nu este la primul succes. El este campionul mondial din 2025, de la Saalbach, atât la coborâre, cât și la combinata de echipe.

De fapt, Franjo Van Almenn are o poveste de viață deosebită. Înainte de a deveni un mare campion, Franjo a urmat o ucenicie de patru ani ca tâmplar și chiar și în prezent își petrece o parte din vară pe șantiere.

Când avea 17 ani, tatăl său a murit, iar familia s-a confruntat cu o situație financiară dificilă. Viitorul tânărului schior era nesigur, astfel că familia și antrenorii săi au apelat la crowdfunding, adică un mecanism care permite să strângi fonduri de la un număr mare de persoane prin intermediul platformelor on line. În urma acestei colecte Franjo a strâns suficienți bani pentru a termina următorul sezon.

Noroc că după aceea a fost remarcat de antrenorii naționali, a intrat în echipa Elveției și grijile zilei de mâine au dispărut. Cu talent, multă muncă și o voință de fier, tânărul schior a ajuns la performanțe de excepție. 

În 2022, a câștigat trei medalii de argint la Campionatele Mondiale de juniori (coborâre, Super-G și combinată). În 2023 a debutat, la 21 de ani, în Cupa Mondială în proba de coborâre de la Aspen în Statele Unite și a urcat pentru prima dată pe podium în același an în proba de super-G de la Garmisch-Partenkirchen.

Franjo a început să puncteze constant în clasamentul Cupei mondiale, iar prima cursă câștigată a fost cea din țara sa, de la Wengen, urmată de cele două triumfuri de la Salbach. Succesele sale nu au trecut neobservate.

În satul său natal, Boltigen, situat la sud-vest de Berna, Franjo a devenit un erou pentru localnici. De exemplu, măcelarul din sat a dat numele unui cârnat după el: „Franjo's Wurst”. Vă dați seama ce primire va avea Van Almen la următoarea sa vizită în Boltingen, acum când este triplu campion olimpic și marea vedetă a primelor zile de la Jocurile Olimpice de la Milano Cortina.

Franjo nu este însă un tip care se exteriorizează, doar e elvețian. E și el uluit de ceea ce a realizat în decurs de câteva zile la Milano Cortina.

"Nu cred că înțeleg pe deplin ce se întâmplă aici. Chiar nu credeam că voi câștiga atâtea medalii. Cred că pot pleca acasă mulțumit de la aceste Jocuri Olimpice”, a spus elvețianul după ziua de ieri.

Revenind la competiția sa cu colegul Marco, Franjo a demonstrat că deși nu a avut un sezon strălucit în Cupa Mondială, obținând doar două victorii, important este să atingi vârful de formă exact când trebuie. Franjo l-a eclipsat pe Marco, de la care elvețienii așteptau cele mai strălucitoare medalii și a dat peste cap calculele specialiștilor.

Cursa de la Super G, câștigată de Van Armen a avut și un moment emoționant. Ucraineanul Dmytro Shepiuk, locul 36, la peste 7 secunde de Van Almen, a avut un mesaj de susținere pentru conaționalul Vladyslav Heraskevych, căruia CIO i-a interzis să poarte casca de protecție cu imagini ale sportivilor ucraineni uciși în conflictul cu Rusia. Dmitri și-a scris pe palmă, "Ukraine, heroes with us", adică ("Eroii ucraineni sunt cu noi") arătându-și astfel empatia față de Vladyslav, sportivul de la skeleton.

E depășit Nicușor Dan de poziția de președinte? Motive tot mai mari de îngrijorare (SpotMedia) - „Nu plecăm de plăcere”. Viitorii medici din România critică intenția premierului Bolojan de a-i obliga să rămână în țară (Europa Liberă) - EXCLUSIV Roxana Mînzatu, vicepreședinta Comisiei Europene, despre limitarea accesului la rețelele sociale a copiilor sub 15-16 ani: Analizăm toate variantele. Ce nu ne dorim este ca fiecare țară să aibă reglementări diferite în privința accesului minorilor la rețele  (Edupedu)
 

România a pierdut nu doar peste 200 de milioane de euro, ci și credibilitate internațională. Judecătorii constituționali amână sine die decizia asupra Legii pensiilor magistraților ajunsă pe masa lor acum aproape 6 luni.

Curtea Constituțională a României (CCR) face prin tradiție jocuri de interese: politice, economice, sistemice, pe mize de afaceri, de salvare a infractorilor, de favorizare a unor categorii de bugetari și chiar de schimbare a direcției de politică externă. Curtea și-a demonstrat rareori apetența pentru democrație, preferând să rămână mai degrabă într-o penumbră periculoasă.

Majorități conjuncturale bazate pe pragmatism, nu pe principii au transformat Curtea Constituțională într-un broker de putere, care nu-și asumă pe față orientările, ci încearcă mai degrabă să le ascundă, așa cum face acum cu Legea pensiilor magistraților.

Cu toate că pare să existe o majoritate în interiorul CCR care e împotriva acestei legi prin care procurorii și judecătorii n-ar mai putea avea pensii mai mari decât salariile și n-ar mai ieși la pensie înainte de 50 de ani, totuși această majoritate se teme să-și arate fața.

Atunci când o instituție cum e Curtea Constituțională nu mai funcționează, iar statul de drept e gripat, democrația începe să cedeze teren autocrației.

Cine-i poate obliga pe judecătorii constituționali să lucreze în favoarea țării? Cine-i poate amenda când derapează? Mulți dintre judecătorii constituționali, poate, n-au înțeles că puterea care li s-a dat nu e să-și apere grupurile de interese, ci să asigure drepturi egale și să apere limitele Constituției, scrie jurnalista Sabina Fati în analiza publicată de DW.

Nicușor Dan a fost votat de 6,1 milioane de români, dar pe zi ce trece, principalul mesaj pe care-l transmite, bineînțeles, fără intenție, e că se simte depășit de complexitatea job-ului în care a aterizat.

Lipsa de hotărâre, încetineala cu care ia deciziile, neîncrederea în cei din jur, incapacitatea de a-și construi o susținere politică solidă în Parlament îl împinge zi după zi într-o închisoare poleită ai cărei gardieni sunt Grindeanu, Olguța Vasilescu, Lia Savonea și George Simion.

Toate bunele intenții ale președintelui sunt speculate politic de adversarii săi și distruse printr-o reacție rapidă și consistentă.

La ce a folosit întâlnirea cu magistrații de la Palatul Cotroceni? Ce decizii au fost luate? Unde e referendumul promis asupra sistemului?

Din modul cum acționează judecătoarea Lia Savonea și cei patru judecători CCR cu care s-a aliat, încercarea președintelui de a susține o reformare a sistemului de justiție a eșuat lamentabil, întărind puterea unor magistrați corupți.

În opinia lui Emilian Isăilă, jurnalist SpotMedia, dacă președintele României nu iese rapid din corzi și nu reușește să devină cu adevărat liderul politic cu cea mai mare putere și influență, prin decizii și asumarea unor riscuri, în scurt timp va fi neutralizat de alianța informală dintre PNL, UDMR și PSD, iar până la suspendare nu va mai fi decât un pas.

Ideea ca medicii rezidenți să lucreze câțiva ani în sistemul de sănătate românesc, reluată marți de premierul Ilie Bolojan, este criticată de studenții, rezidenții și medicii specialiști din sistemul de sănătate cu care Europa Liberă a discutat.

Pregătirea unui medic în România presupune șase ani de studiu la facultate și alți șase ani de rezidențiat.

Statul român plătește în jur de 30.000 de euro pentru un pregătirea unui medic, însă nu o face direct – printr-o bursă individuală – ci prin finanțarea universității/spitalelor la care viitorul doctor învață.

Comisia Europeană nu exclude varianta de a limita accesul copiilor cu vârsta sub 15-16 ani la rețelele sociale, cu scopul de a-i proteja de efectele asupra sănătății mintale și comportamentului copiilor. Într-un interviu acordat Edupedu.ro, vicepreședinta executivă a Comisiei Europene, Roxana Mînzatu, a declarat că „la nivel european analizăm în momentul de față toate variantele și ne concentrăm inclusiv pe responsabilitatea platformelor, verificarea vârstei și foarte important, educația digitală”.

„Urmărim atenți ce se întâmplă în statele membre”, a declarat pentru Edupedu.ro oficialul european, după ce Franța a adoptat în ianuarie o lege care interzice accesul minorilor sub 15 ani la rețelele sociale, iar și mai recent Grecia, Spania și Cehia au anunțat impunerea de interdicții similare pentru a-și proteja copiii.

”Momentul independenței Europei este acum”. Sunt cuvintele președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, rostite în plenul Parlamentului European. Un discurs în pregătirea summitului informal care începe joi în Belgia. Și o prefigurare a marilor schimbări care vor avea loc în Europa în următorii ani. Iar întrebarea este: unde se va regăsi România în tot acest tablou?

Simplificare, eliminarea barierelor, debirocratizare, unificare. Ar fi cuvintele cheie ale discursului, înainte de reuniunea liderilor europeni.

Tot mai multe voci de pe continent cer o Europă mai consolidată, pentru a face față unei triple provocări – comerciale și ideologice din partea Statelor Unite. Militare și ideologice, din partea Rusiei. Comerciale din partea Chinei.

Toată lumea e de acord că trebuie acționat. Dar, cum?

Aici opiniile diferă. Președintele Macron vorbește despre o consolidare imediată a suveranității europene, preferințe europene în sectoare cheie și împrumuturi comune. Cancelarul Merz, pe de altă parte, nu agrează împrumuturile comune și, înaintea preferinței europene, pune accentul pe mai multă competitivitate.

Citeste siSpre Europa federală. Cu sau fără români

Prinsă la mijloc, șefa Comisiei a încercat, așadar, să preia câte ceva din ambele poziții.

Ea a afirmat că

O Europă competitivă poate fi doar o Europă independentă, iar astăzi dependențele riscă să devină arme de coerciție.

Apoi, s-a referit la competitivitate și la necesitatea de a desființa reglementări naționale care încă afectează piața unică.

Avem de 20 de ori mai multe reglementări statale în comparație cu piața unică a Statelor Unite, de exemplu – economia noastră merge, așadar, cu frâna de mână trasă.

Avem 27 de sectoare bancare, vreo 300 de centre de tranzacționare – toate acestea trebuie reunite pe o piață unică. Președinta Comisiei a mai promis intrarea rapidă în vigoare a sistemului EUInc, prin care orice antreprenor va putea deschide o companie în 48 de ore în orice stat membru.

O altă prioritate: piața europeană a energiei – de la resurse până la distribuție. Și cu o componentă ecologică puternică.

Citeste siSummit informal cu ... Donald Trump în cameră

Argumentul șefei Comisiei: electricitatea din gaz costă în medie peste 100 de euro pe megawatt-oră. Cea din energie solară este de 34 de euro. Din energie nucleară: 50 până la 60 de euro.

Deci, a spus ea, cifrele sunt grăitoare. Energiile cu emisii reduse nu sunt doar locale și curate. Ne oferă mai multă independență, mai multă siguranță și reduc costurile.

Și o altă formulare cheie, care trebuie să ne dea de gândit: tratatele europene nu pot fi modificate, deci aceste schimbări vor veni prin așa-numita cooperare consolidată. În sensul în care cei care vor mai mult își asumă mai mult. Cei care nu-și asumă rămân în afară. Aceasta este, de fapt, mult discutata Europă cu două viteze. Ai atâta Europă câtă vrei să-ți asumi.

Iar întrebarea este: ce va alege România, sufocată de discursul populist și împotriva Europei?

Poate alege calea reformelor care să o ducă în Europa cu viteză sporită - asta înseamnă inclusiv aderarea la zona euro. Și aici înțelegem ce avantaj competitiv au luat vecinii noștri bulgari.

Sau, refuzând mai multă Europă, să rămână într-o zonă marginală. Și foarte vulnerabilă.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Cei 27 de lideri ai UE se întâlnesc astăzi la Castelul Alden Biesen din Belgia pentru un summit informal axat pe competitivitatea europeană. Presa internațională subliniază nevoia urgentă de reforme. Dar vorbește și despre viziunile diferite ale unor capitale cheie.

Ziarul francez Les Echos prefațează astfel discuțiile: „Se așteaptă ca acest „seminar” pe tema competitivității să includă o „evaluare geopolitică cu Mario Draghi, un prânz pentru cele 27 de state membre ale UE pe tema competitivității, discuții cu Enrico Letta privind consolidarea pieței unice și o sesiune finală privind instrumentele care trebuie utilizate pentru a stimula competitivitatea europeană”. În centrul preocupărilor se află „simplificarea reglementărilor, sprijinului pentru industrie și independența strategică”.

Euronews transmite că ”deși nu se așteaptă decizii specifice, se preconizează că va fi o dezbatere semnificativă – și controversată – privind viitorul economiei Europei.

Von der Leyen a recunoscut, de asemenea, ca posibil inevitabilă o așa-numită Uniune „cu două viteze”, în care un grup de țări dispuse să își integreze economiile mai mult o vor face fără ca cei 27 de membri să acționeze ca un bloc”.

După cum observă Politico, deși nu va participa, Donald  Tump va fi în cameră:

”Amenințările lui Trump la adresa Groenlandei au declanșat o discuție a liderilor în timpul unei reuniuni extraordinare a Consiliului din ianuarie, la care von der Leyen a spus că Europa trebuie acum să urmeze calea independenței. Mai mulți diplomați care au fost informați despre discuțiile liderilor au descris summitul ca un moment Rubicon de la care nu există cale de întoarcere”.

Corriere della Sera scoate în evidență și divergențele dintre statele cheie:

„Președintele francez Emmanuel Macron subliniază necesitatea unor «euroobligațiuni pentru datorii comune» pentru a finanța proiecte de tranziție ecologică, inteligență artificială și computere cuantice și insistă asupra ideii de «preferință europeană» pentru a proteja companiile din UE. Berlinul, pentru care datoria comună rămâne un tabu, nu împărtășește aceste poziții, la fel și Italia.”

Potrivit Bloomberg, ”Comisia Europeană pregătește deja o nouă lege „fabricat în Europa”, cunoscută sub numele de Legea Acceleratorului Industrial.

Citeste siSpre Europa federală. Cu sau fără români

Propunerea dorește ca firmele europene să beneficieze de un tratament preferențial pentru deciziile de investiții, răsturnând o filozofie a liberului schimb care a guvernat decenii de politici – deranjând aliați precum Marea Britanie”.

În editorialul său, Le Monde vorbește însă despre nevoia urgentă pentru o strategie europeană în privința suveranității.

”Este momentul ca cele 27 de state membre ale UE să își depășească diviziunile dacă vor să își asigure viitorul economic. Confruntându-se cu puterea chineză și tarifele americane, acest lucru va necesita o mai mare protecție a sectoarelor strategice și un plan comun de investiții în industrie. Dacă Europa vrea să supraviețuiască atât economic, cât și politic, trebuie să inoveze urgent în ambele domenii – protecție și investiții”.

Piața de energie electrică dă semne că funcționează și că există concurență. Mai mulți furnizori au intrat în luptă directă cu Hidroelectrica. Se întâmplă spre binele consumatorilor.

Am întrebat recent un specialist în energie: cum poate fi concurență pe piață? Am așteptat răspunsurile clasice de tipul o producție mai mare de energie electrică, mai mulți furnizori sau chiar o reducere a taxelor încasate de stat. Răspunsul a fost oarecum surprinzător și anume că piața va deveni concurențială în momentul în care consumatorul se va muta la un alt furnizor care îi oferă condiții contractuale mai bune, inclusiv un tarif mai mic.

Cu alte cuvinte, comportamentul consumatorilor poate contribui în mod decisiv la dezvoltarea concurențială a pieței. Desigur, în primă instanță, trebuie să existe oferta care să îi convingă pe beneficiari să îi dea curs.

Să existe ceea ce în domeniul concurenței se numește un jucător „rebel”, care vine cu o ofertă „prea bună pentru a fi refuzată”. În domeniul energiei electrice, primul jucător de acest fel a fost Hidroelectrica, firmă cu capital majoritar de stat, care anul trecut a oferit cel mai mic tarif de pe piață.

Sunt, bineînțeles, câteva elemente discutabile în prelungirea activității Hidroelectrica de la producător la furnizor de energie electrică. În primul rând, schimbarea a apărut din disperarea de la nivel guvernamental că tarifele energiei electrice creșteau galopant, iar oferta Hidroelectrica a venit tocmai pentru a calma piața.

În al doilea rând, Hidroelectrica a fost chiar jucătorul „rebel” aducând o ofertă cu cel mai mic tarif din piață. Consumatorii au răspuns și a urmat o adevărată migrație către producătorul hidro. Acum, compania are aproximativ un milion de clienți. Doar că este discutabilă, dacă nu chiar o situație de concurență neloială, calitatea Hidroelectrica și de producător și de furnizor.

În al treilea rând, compania Hidroelectrica a crescut exponențial ca furnizor, dar total nepregătită, iar acest lucru s-a văzut și se vede din stângăciile legate de relația cu clienții, respectiv, de exemplu, din faptul că nici astăzi Hidroelectrica nu reușește să trimită facturile la zi.

Dincolo de aceste considerente, este clar că Hidroelectrica a fost anul trecut un jucător care a reușit să zguduie piața liberalizată de energie electrică și mai ales a reușit să atragă foarte mulți clienți care au hotărât să își schimbe furnizorul. În ultimă instanță, piața concurențială și-a făcut datoria.

Anul trecut, s-a mai întâmplat ceva începând cu momentul în care Hidroelectrica a apărut pe piață cu cea mai bună ofertă de preț. Și anume, consumatorii care doreau să se mute la Hidroelectrica și anunțau furnizorul cu care aveau contract, primeau o ofertă mai favorabilă care să îi determine să rămână. Unii clienți chiar au luat decizia să nu mai plece. „Poanta” a fost că firmele au acționat cu discreție, în sensul că au făcut o ofertă mai bună doar celor care își exprimau dorința de a se muta la un alt furnizor și nu tuturor clienților.

Zilele acestea, vedem că piața liberalizată de energie electrică funcționează. Sunt două companii care au făcut publice oferte foarte bune pentru consumatori. Prima firmă are două variante de oferte la tarife mai mici decât Hidroelectrica. Prima este pe o durată de patru luni, cealaltă pe șase luni. După aceste perioade, compania poate crește tarifele cu o notificare a clientului cu 30 de zile înainte. În total, ofertele ajung la aproximativ un leu pe Kwh.

O altă companie furnizor are o ofertă de păstrare a clienților care ar fi tentați eventual să plece la alte firme. Este o ofertă care poate fi accesată doar în luna februarie a.c. și presupune prelungirea contractului pe un an de zile la un tarif interesant, puțin mai mare de un leu pe Kwh.

Este clar că într-un contract nu contează doar tariful, ci pot fi multe clauze, mai vizibile sau mai puțin clare, care pot să îi defavorizeze pe consumatori. Dar, ofertele avantajoase care apar ne arată că piața funcționează, că avem jucători care vor să atragă clienți și consumatori dispuși să se mute la un alt furnizor cu o ofertă mai bună.

Deficitul de medici nu se rezolvă prin forță, spune la RFI, dr. Laura Zarafin, medic primar ATI la Spitalul Clinic Colentina din Capitală. Reacția vine după ce premierul  Ilie Bolojan a spus că susține ideea ca absolvenții facultăților de medicină de stat să fie obligați să profeseze în țară, între 2 și 5 ani, pentru a acoperi deficitul de personal în rural și urbanul mic. " Dacă îi obligăm pe medici să profeseze un număr de ani în țară, atunci să obligăm toți absolvenții din toate specialitățile să facă același lucru după terminarea facultății. Din punctul meu sunt niște discuții sterile și false, care nu duc la rezolvarea crizei din sistemul medical.", mai spune dr. Laura Zarafin.

Ziua și declarația despre medici. "Ori un ministru, ori premierul, ori câte un om politic mai are o idee despre medici. Deficitul de medici din anumite zone ale țării nu se rezolvă prin forță, pentru că, practic, este imposibil de realizat", spune dr. Laura Zarafin, medic primar ATI la Spitalul Clinic Colentina.

Potrivit acesteia, "dacă vrei să-ți păstrezi medicii în țară, trebuie să creezi condițiile de muncă, care să fie niște condiții de siguranță atât pentru pacient, cât și pentru personalul medical. În același timp, trebuie să asiguri niște facilități pentru familia doctorilor. Știți, era odată o vorbă -stradă, școală și spital. Pe undeva pe acolo ne învârtim. Pe de altă parte, dacă obligi pe cei care fac medicina la stat să rămână în țară un număr de ani, trebuie să obligi absolut toți absolvenții, din orice specialitate, orice meserie, să rămână în țară cinci ani. Dincolo de asta, noi suntem cetățeni români, dar suntem și cetățeni europeni. Sunt niște discuții sterile, iar după mine, false. Nu duc la rezolvarea crizei din sistemul medical, pentru că dacă ei sunt determinați să plece după terminarea facultății, vor pleca oricum. Asta înseamnă că vei avea, la un moment dat, numai oameni la început de carieră care încă sunt în curba de învățare, deci nu ai cum să rezolvi deficitul. Pe de altă parte, vorbim de performanță, deci suntem ipocriți, după părerea mea.", spune la RFI, dr. Laura Zarafin, medic primar ATI.

Pentru ca medicii să meargă să lucreze în rural trebuie existe, în primul rând, un mediu de lucru adecvat, punctează dr. Laura Zarafin.

"Să fie policlinici sau spitale care să aibă absolut tot ce le trebuie, începând de la circuite corecte, sisteme de ventilație, aparatură medicală și, evident, personal în număr suficient. Pentru că un singur medic nu poate să acopere toată perioada de 24 de ore pe zi, zilnic. Trebuie să ai niște colegi, să organizezi munca. Este o muncă de echipă. Ceea ce s-a cam distrus în România, iar medicina de familie în România a fost practic birocratizată foarte mult. Medicii de familie de multe ori sunt doar scriitori de bilete de trimitere, de rețete compensate. Nu mai nu mai este medicina de familie aceea care era acum 50- 60 de ani", mai spune dr. Laura Zarafin. 

"Sistemul de sănătate, în ansamblul lui, este performant cu cât ai mai puțini oameni bolnavi sau corect tratați. Iar sistemul nostru sanitar stă foarte prost la acest capitol. Nu există prevenție, nu există screening, nu există preocupare pentru depistarea precoce a bolilor cronice și mai ales a cancerelor. De aceea, în România, la ora actuală, sunt cele mai multe tumori maligne descoperite în stadii tardive III și IV, eventual și cu metastaze. Asta dacă vorbim de sistemul în ansamblu. Dacă vorbim strict de chirurgie, și părerea mea că ministrul Sănătății a ales cel mai prost exemplu, din mai multe puncte de vedere, numărul unu: 20 de apendictomii nu seamănă cu 20 de operații de transplant de ficat sau de duodenopancreatectomii. Sau  20 de amputații de deget nu se compară cu 20 de colecistectomii. Nici ele între ele nu se compară, pentru că oamenii nu sunt ca în atlas. Deci, nu extistă operație care să semene una cu cealaltă.", mai spune dr. Laura Zarafin, care s-a declarat surprinsă de anunțul ministrului Sănătății cu privire la faptul că salariile medicilor ar putea fi acordate în funcție de performanță și volumul real de muncă, nu în funcție de vechime sau statut profesional. 

" În chirurgie, doar când ai o anumită vechime poți să operezi mâna întâi. Deci n-are nicio legătură. Nu poți să fii performant la 25 de ani în chirurgie, indiferent cât ești de sclipitor ca minte sau ca talent. Îți trebuie mii și mii de ore de făcut gesturile respective chirurgicale. Asta se dezvoltă în ani, pentru că noi nici nu avem simulatoare, cum există în alte țări. Și atunci, trebuie să aștepți pacientul că nu scoți, de exemplu, colon ca să înveți tu să operezi trebuie să ai și pacientul care are tumoră de colon ca să faci zeci de mii de astfel de operație. Un chirurg bun nu poate fi bun înainte de 35 sau mai real de 40 de ani.", explică medicul care întreabă: 

" Dar cine definește performanța? Că noi am sărit direct la plata în funcție de performanță. De ce la chirurgi? Habar n-am. De ce nu la magistrați? La politicieni? De ce nu la profesori? Haideți, dacă vorbim de performanță, să luăm toate meseriile, să le căutăm la performanță. Și atunci de ce ceilalți sunt plătiți egal? De ce îi plătim pe magistrați care amână dosare și îi plătim baban și nu se indignează nici ministrul Justiției, nici oamenii politici, nici cei care fac legile...ei își dau singuri banii, nu contează, nu îi caută nimeni. Din punctul meu de vedere, și este un punct de vedere al unui om care a trăit toată viața lui între chirurgi și a văzut ce înseamnă, chirurgia este cea mai complicată specialitate care există pe lumea asta.  (...) Știți, există o vorbă care are ceva real în ea: operația merge bine, pacientul merge prost. Asta înseamnă stres pentru chirurg și pentru anestezist, evident. Deci este o specialitate foarte greu de cuantificat și în niciun caz în număr. S-a încercat să se plătească numărul de ore de sală, care e o idee mai aproape de realitate, pentru că este o muncă de echipă și e muncă și pentru chirurgul operator mâna a doua și pentru chirurgul operator instrumentar, mâna a treia, tot muncă este. Numai că plata orei de sală este o mizerie. Adică nici la tuns nu dai atât de puțini bani. Ceea ce, din nou este dezarmant, iar medicii tineri nu vor să mai aleagă specialități chirurgicale, deci au rămas în ultimii trei ani, locuri la chirurgie generală mai ales, neocupate. Adică, preferă să rămână șomeri un an și să mai dea rezidențiatul, doar să nu ia chirurgie. Oare de ce? Pentru că este foarte grea și foarte prost plătită.", explică dr. Laura Zarafin. 

Categoric. (...) Medicii tineri pleacă în țări care îi respectă, pentru că nu e vorba numai de plată, e vorba de respectul și de statutul medicului. Ei pleacă din cauza problemelor sistemului, care nu mai țin exclusiv de medici. Medicii le pot semnala, dar decizia este, așa cum bine știți, la factorul politic. Așa sunt numiți la noi și managerii, mai nou și șefii de secție. Spre asta am mers. Nu vreau să generalizez, dar din păcate cam așa se întâmplă.", mai spune dr. Laura Zarafin, medic primar ATI. 

Judecatorii trebuie sa analizeze cererea Inaltei Curti de Casatie si justitie de sesizare a Curţii de Justiţie a UE in aceasta speta. Urmatorul termen pentru a discuta legea care reduce pensiile magistraților și crește vârsta de pensionare, este 18 februarie.

Aseară, mai mulți preoți și susținători ai Bisericii Ortodoxe Ruse din Moldova au intrat cu forța în biserica din localitate, care aparține Mitropoliei Basarabiei, din subordinea Patriarhiei Române. Poliția, care a retinut 6 persoane, inclusiv primarul, califică incidentul drept o provocare cu scopul de a crea disensiuni în societate. Acuzații dure au venit de la Moscova care sugereaza o expansiune religioasă a României în Republica Moldova. Abordam subiectul in aceasta seara. 

Continua sa aiba ecouri declaratia premierului conform careia absolvenții de medicină de la facultățile de stat ar trebui să profeseze câțiva ani în România după terminarea studiilor.  Oamenii din sistem consideră că este nevoie de soluții pe termen lung pentru ca medicii sa fie atrași să profeseze și în zone unde nevoile pacientilor nu sunt acoperite. Medicii rezidenti sustin că accentul ar trebui pus „pe a motiva, nu pe a obliga”.

Si, in incercarea de a-i proteja pe copii si adolescenti, Comisia Europeana lanseaza o aplicatie unica de raportare a hartuirii online si impune reguli noi pentru platformele sociale. Un copil din 6 este victima a hartuirii pe internet, arata datele Organizatiei Mondiale a Sanatatii.