Podcasturi, emisiuni radio și producții originale - RFI România

Statele Unite urmează să preia controlul asupra unei părți importante din rezervele de petrol ale Venezuelei. Acordul a fost anunțat de președintele Donald Trump la sfârșitul săptămânii trecute. Analizând consecințele, comentatorii avertizează că acordul se bazează pe termeni vagi care ridică semne de întrebare cu privire la implementare.

După cum detaliază National Public Radio, guvernul SUA ar urma să intre într-o societate mixtă cu o companie privată venezueleană. Administrația Trump spune că SUA ar primi 55% din petrolul din societatea mixtă. Aceasta este echivalentul a aproximativ 65 de miliarde de barili de petrol.

Pe Truth Social, președintele Trump a numit-o „cea mai mare tranzacție petrolieră din lume”. Însă experții în energie spun că există multe motive pentru a fi sceptici.

„Întrebarea este: cine va opera pe teren?” – spune un expert consultat de postul american de radio. ”Încă nu este clar cum va funcționa acest parteneriat”.

Citeste siStatele Unite și Venezuela anunță un acord „istoric” în domeniul petrolier

The Wall Street Journal comentează că ”acest acord ar oferi Washingtonului drepturi seculare asupra unora dintre cele mai mari rezerve dovedite de petrol din lume - și ar lega SUA mai strâns de guvernul neales care acordă aceste drepturi.

Confruntată cu un război nepopular și chinuitor cu Iranul, care a afectat aprovizionarea cu energie la nivel mondial, administrația Trump a simțit nevoia să anunțe că și-a asigurat o sursă pe termen lung de țiței în emisfera vestică.

Trump a căutat, de asemenea, o victorie politică prezentând acordul cu Venezuela ca o modalitate de a-i feri pe americani de costurile tulburărilor din Orientul Mijlociu înainte de alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie”.

Le Monde vede în acest acord un semn al ”imperialismului anacronic al lui Donald Trump” și care

”ilustrează obsesia președintelui american pentru resursa prin excelență a secolului XX”.

Potrivit ziarului francez, ”nimic din acest acord nu este corect; seamănă mai mult cu un diktat decât cu un compromis autentic.

În primul rând, consacră o practică prădătoare care amintește de cele mai hulpave imperii coloniale(...). Acest comportament prădător nu surprinde pe nimeni, deoarece a fost în centrul intervențiilor președintelui Statelor Unite menite să justifice operațiunea militară unilaterală [din ianuarie].

Președinta interimară Delcy Rodriguez nu poate revendica nicio legitimitate, mai ales pentru un acord care ar trebui să angajeze țara sa timp de decenii.

Prin urmare, opoziția venezueleană a reacționat vehement la ceea ce consideră o acaparare a puterii aproape mafiotă.

Acest lucru este cu atât mai îngrijorător, având în vedere teama că acordul va împinge pe plan secund la Washington restaurarea democratică a țării”.

Și, după cum atenționează ziarul venezuelean El Nacional, preluat de Courrier International ”consecințele dublului cutremur de acum două luni sunt acum agravate de un dublu strat de opacitate care înconjoară acest „mare acord energetic”: cel al președinției interimare și cel al administrației Trump.  Washingtonul ar avea acum „control majoritar” - un cadou din partea Venezuelei pentru poporul american, potrivit lui Trump - pentru o perioadă nedeterminată”.

Ați auzit de „Grupul Rinului”? A fost lansat în urmă cu câteva zile și este un think tank creat de Mario Draghi. Fostul președinte al Băncii Centrale Europene a atras atenția întregii Europe în urmă cu doi ani, atunci când a fost publicat raportul pe care l-a coordonat despre competitivitatea statelor membre.

Raportul Draghi a captat atenția publicului larg, pentru că a scos în evidență o mare parte din punctele slabe ale economiei europene față de restul lumii. Nu sunt ușor de „digerat” erorile, menționate în analiza lui Draghi, pe care Uniunea Europeană le-a făcut, de exemplu, în materie de dezvoltare a companiilor tehnologice sau în ceea ce privește lipsa de omogenitate a sectorului european de apărare.

De asemenea, raportul include și o serie de recomandări de investiții pe care statele membre ar trebui să le facă în domenii de vârf, dar și promovarea unui mecanism de îndatorare comună europeană.

Raportul coordonat de Mario Draghi avea și un scop pragmatic și anume ca statele membre și Uniunea Europeană să găsească soluții economice sau juridice pentru a îmbunătăți nivelul de competitivitate. O analiză recentă a Institutului francez Montaigne arăta că doar o treime din recomandările raportului au fost transpuse juridic.

Probabil că lui Mario Draghi i s-a părut prea puțin și a decis să dinamizeze procesul. Astfel, săptămâna trecută fostul premier italian a anunțat lansarea unui think tank numit „Grupul Rinului” care își propune să examineze posibilele soluții pentru amenințările care stau în fața Europei. Raportul Draghi a fost bine primit la nivel european, dar rezultatele concrete s-au lăsat așteptate. De aceea, Mario Draghi speră că a găsit o variantă bună care să impulsioneze creșterea competitivității la nivel european.

„Grupul Rinului” este format din 55 de experți, șefi de companii, economiști, foști politicieni de rang înalt sau manageri din mass-media. Fostul ministru francez al economiei, Bruno Le Maire, Alexis Kohler, un fost colaborator apropiat al președintelui Franței, președintele Autorității de Concurență din Franța, doi laureați ai premiului Nobel pentru economie, antreprenori și șefii unor redacții importante europene, cum sunt „Financial Times”, „The Economist” și „Les Echos” sunt parte din grupul inițiat de Draghi.

Citeste siGrupul economic de la Rin și restul Europei: opinia unui expert

A surprins absența totală a unor specialiști din Europa de Est. Nu există o explicație pentru această opțiune. În România, tema a trecut aproape neobservată, în timp ce un profesor polonez de economie care a lucrat în calitate de consultant pentru mai multe guverne a declarat la RFI că experiența estului european ar fi utilă într-un astfel de demers.

Cert este deocamdată specialiștii est-europeni lipsesc din organizația condusă de Mario Draghi, chiar dacă o româncă este prezentă, Luciana Lixandru, care însă are o carieră remarcabilă în instituții financiare internaționale, nu în țară.

Reacțiile stârnite de „Grupul Rinului” sunt diferite. Unii experți îl văd ca un fel de guvern din umbră, alții se uită la rolul asociației de a produce propuneri de creștere a competitivității europene care să fie preluate de Comisia Europeană și de guvernele statelor membre.

Este ușor neclar și modul în care vede Comisia Europeană crearea grupului. Oficial, instituția europeană a salutat înființarea sa, dar unele canale mass-media arată că apariția „Grupului Rinului” a luat prin surprindere Comisia Europeană.

Cert este că atât timp cât poate ajuta la creșterea competitivității europene, în sensul propunerilor de reforme și de măsuri concrete, orice demers este util. De aceea, „Grupul Rinului” a venit la momentul potrivit. Vom vedea dacă autoritatea și competența lui Mario Draghi și ale grupului de specialiști vor fi suficiente pentru a convinge instituțiile europene și guvernele să facă investițiile și schimbările necesare creșterii competitivității.

Jurnal de știri

Cristina Uruc, manager Artexim, director executiv al Festivalului si Concursului International George Enescu.

Jurnal de știri

Dinamo este liderul Superligii după etapa a 7-a, deși nu reușit decât un rezultat de egalitate contra nou-promovatei Corvinul. FCSB a eșuat lamentabil în fața lui UTA, CFR și-a revenit, iar Rapid și Universitatea Craiova s-au anihilat reciproc într-un derby spectaculos pe Giulești. Tudor Furdui face analiza etapei.

Presa europeană continuă să comenteze consecințele respingerii de către islandezi a redeschiderii negocierilor de aderare la UE. Blocul celor 27 a pierdut astfel un avantaj strategic important în Arctica, spun unii comentatori. Alții se întreabă dacă organizarea acestui referendum nu este chiar o interpretare greșită a democrației.

După cum amintește Eurotopics, care realizează un grupaj din presa europeană, guvernul social-democrat a inițiat votul în speranța că aderarea la UE va oferi țării o protecție mai bună împotriva revendicărilor teritoriale precum cele formulate de Trump cu privire la Groenlanda. Pentru oponenți, suveranitatea națională și controlul asupra apelor de pescuit au avut prioritate.

Dar ”mulți nu erau convinși că aderarea la UE ar oferi o protecție semnificativă în fața lui Trump, nu în ultimul rând pentru că Islanda este deja membră NATO”, observă The Irish Times: ”Islanda beneficiază deja de legăturile cu UE ca parte a pieței unice cât și de acordul Schengen”.

Ziarul polonez Rzeczpospolita crede că pentru islandezi, Europa este bună doar în vremuri de criză:

„Ultima dată când aderarea la UE a fost luată serios în considerare la Reykjavík a fost în timpul crizei financiare din 2008-2009.

Dar, de îndată ce situația a revenit la normal, islandezii au întors spatele Europei. Astăzi, mulți experți cred că lumea este din nou în pragul unei prăbușiri financiare.  (...) Coroana islandeză, o monedă cu relevanță internațională minoră, ar putea cădea victimă. Poate că atunci problema va fi readusă în discuție.”

Prin eșecul referendumului, UE a pierdut un avantaj strategic important, regretă La Stampa:

„Insula ocupă o poziție geografică cheie între Europa, Groenlanda și America de Nord. (...) Dacă bastionul islandez ar fi adoptat un curs clar pro-european, (...) axa Groenlanda-Islanda-Europa ar fi putut fi consolidată pentru a limita ambițiile Chinei în această parte a Arcticii.”

”La Bruxelles, rezultatul este o dezamăgire”, sintetizează și Politico: 

”Un pas al Islandei către aderare ar fi trimis lumii un semnal de unitate europeană -  pe fondul tensiunilor dintre SUA și Europa și al influenței crescânde a puterilor autoritare conduse de Rusia și China.

Totul va rămâne o chestiune de genul „ar fi putut fi”. În Islanda, chestiunea UE ar putea fi exclusă din discuție pentru o generație”.

Iar Süddeutsche Zeitung critică direct organizarea unui astfel de referendum.

„Nu este treaba poporului să se familiarizeze cu peste 30 de domenii de politică pentru a lua apoi o decizie în cunoștință de cauză. Aceasta este treaba unui prim-ministru și a guvernului său. Politicienii sunt cei care trebuie să își asume responsabilitatea; pentru asta sunt aleși. Transferarea acestei responsabilități către popor este  o interpretare greșită a democrației, așa cum a fost cazul în Regatul Unit în 2016.” (Sursa. Eurotopics)

România a pus punct, începând de luni, unei adevărate curse contra cronometru pentru a îndeplini reformele și investițiile asumate prin PNRR.  Așadar, care ar fi bilanțul? Nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Să nu uităm că în 2024 și 2025, România a renegociat planul acceptând să-și reducă alocările totale de la 29 la 21,4 miliarde de euro. Pur și simplul Bucureștiul a înțeles că nu mai poate finaliza toate obiectivele propuse.

A fost o dovadă de realism, dar nu toți banii au fost pierduți. O parte au putut fi transferați în noul program PeRower EU, destinat reformării sistemului energetic.

Pe partea de granturi, România ar urma să ajungă la peste 10 miliarde de euro din cele  peste 13 miliarde disponibile, potrivit ministrului interimar al Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru.

Și aici depinde ce parte a paharului vrem să vedem. Da, prin PNRR au intrat în România 10 miliarde de euro, bani pe care nu trebuie să-i înapoiem. Din cealaltă perspectivă, am pierdut 3 miliarde de euro fonduri nerambursabile.

Citeste siBolojan: Am început cu un buget din PNRR pe zona de sănătate de peste două miliarde de euro şi prin reduceri succesive am ajuns la puţin peste un miliard

Per total, dacă punem la socoteală granturile și creditele cu dobândă redusă, România a reușit să atragă peste 60% din cele 20 de miliarde asumate.

Potrivit unei analize Euronews, în același timp, Austria are un grad de absorbție de peste 92%, Italia de 85%, iar Franța de 84%.

Probabil cel mai vizibil obiectiv îl constituie Autostrada Moldovei, A7, al cărui ultim tronson, până la Bacău, tocmai a fost inaugurat. Putem vorbi, de asemenea, despre aproape 1.000 de kilometri de rețele de canalizare și peste 300 de kilometri de rețele de apă potabilă.

Au fost modernizați mai puțin de 200 de kilometri de cale ferată, deși planurile vizau aproape 350.

A fost finalizată modernizarea a doar opt dintre cele 19 spitale planificate.

Să mai adăugăm aici renovări de școli și grădinițe, mii de clădiri publice și blocuri de locuințe au fost reabilitate termic.

Au fost și pierderi.

România și-a asumat renunțarea la 770 de milioane de euro prin blocarea legii salarizării.

Citeste siAvertisment Moody’s după blocajul pe legea salarizării. Alexandru Nazare: Este o problemă de credibilitate pentru România

Legea integrității a fost promulgată în ultima clipă, în speranța de a evita pierderea altor 770 de milioane de euro. Însă lucrurile nu sunt clare. Comisia de la Bruxelles încă analizează conformitatea cu legislația europeană, mai ales în ce privește amendamentul menit a-l lăsa fără mandat pe primarul Timișoarei, Dominic Fritz.

În concluzie, România a realizat, prin PNRR, numeroase obiective pe care altfel n-ar fi avut de unde să le finanțeze. Rămânem în același timp cu regretul de a nu fi reușit mai mult – din cauza slabei capacități administrative și a lipsei de voință politică.

Și mai e ceva: în ultimul timp, PNRR a devenit calul de bătaie al extremei drepte. În jurul planului s-au țesut conspirații și a fost prezentat drept o nenorocire abătută asupra României.

De unde se vede că, atunci când nu poți avansa soluții pentru o gestionare mai bună, preferi să dai foc întregii case.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Pensia lui Pahonțu: câștigă mai mult după trecerea în rezervă decât atunci când era general activ (Snoop) - Noile scenarii ale guvernării, dependente de viteza lui Nicușor Dan: încet sau foarte încet. „Fără slugile PSD” (Libertatea) - Petrișor Peiu spune că viitorul guvern va fi decis de Nicușor Dan și PSD/ Numește consultările de la Cotroceni „șuete” (Cotidianul) - Mirajul ieftinirii la pompă de la 1 septembrie: Cum pot benzinăriile să „înghită” reducerea de acciză și ce arată analiza costurilor (Adevărul)

Obligat prin lege să declare pe propria răspundere dacă a fost sau nu lucrător ori colaborator al Securității, directorul Serviciului de Protecție și Pază a evitat s-o facă vreme de optsprezece ani.

Generalul Lucian Pahonțu afirmă că nu ar fi comis fapte care să poată fi încadrate în categoria „poliției politice” abia după ce Recorder a publicat o investigație despre participarea lui la reprimarea manifestațiilor din 21 decembrie 1989 și din iunie 1990, luna celei mai sângeroase mineriade din istoria României postdecembriste.

„Toți românii merită adevărul”, își începe Pahonțu pledoaria asumată în nume personal, într-o scrisoare transmisă presei.

El cataloghează informațiile dezvăluite de Recorder drept „neadevărate și lipsite de fundament” și pretinde că nu ar fi fost implicat în „activități care să vizeze încălcarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale”.

Generalul Pahonțu vorbește în premieră, însă, despre participarea lui la Revoluție și la mineriadă.

Susține că nici el, nici militarii din subordine nu ar fi luat parte la acțiuni violente.

Îl contrazic chiar foștii săi colegi de unitate, în declarații date în 1990 și consemnate ca atare în Dosarul Revoluției.

În total, aproape 9.000 de euro pe lună câștigă generalul Pahonțu, cumulând salariul de la Serviciul de Protecție și Pază (SPP) cu pensia militară, potrivit informațiile obținute în exclusivitate de Snoop. Actual director al SPP, Pahonțu a fost trecut în rezervă în noiembrie 2024, la finalul mandatului lui Klaus Iohannis. Președintele Dan l-a menținut în funcție. 

Cea mai mare parte din veniturile lui Pahonțu provine din pensia militară, de aproape 7.000 de euro (peste 36.000 de lei), iar aproximativ 2.000 de euro reprezintă venitul lunar pe care îl încasează în continuare de la SPP, după trecerea în rezervă, potrivit informațiilor obținute de Snoop.

Zorii unui nou guvern pot fi văzuți cu greu înainte de 15 septembrie, chiar dacă negocierile între partidele parlamentare și Nicușor Dan merg ca „unse” zilele următoare. Însă situația rămâne în continuare complicată, în condițiile în care nu se conturează un favorit pentru funcția de prim-ministru, iar fiecare partid are condiții clare.

PSD e dispus să voteze fie un guvern cu un premier PSD, adică Sorin Grindeanu, fie un guvern cu premier tehnocrat sau independent, dar din care să facă parte și oamenii lor. Mai mult, social-democrații vor pune pe masă mai multe obiective pe care le vor puse în practică. Acestea țin de programul de relansare economică. În ceea ce privește politica de alianțe, PSD se uită mai ales spre sprijinul UDMR, o formațiune care pare decisă să susțină o formulă guvernamentală sau alta după luni de incertitudine. 

PNL, pe de altă parte, e mai flexibil. Liberalii nu țin morțiș să fie la guvernare sau să aibă reprezentanți în eșaloanele doi și trei. Surse de la vârful PNL au precizat că în afară de varianta Siegfried Mureșan premier, care formal încă e pe masă, partidul ar fi gata să susțină o formulă cu un premier independent. Însă cu o condiție: „fără slugile PSD”, potrivit unui lider liberal, care a explicat faptul că prin „slugi” partidul vede pe acele persoane apropiate de social-democrați, dar care nu au carnet de partid, așa cum au fost împinse în față și cu prilejul Cabinetului Tomac.

Petrișor Peiu, liderul senatorilor AUR, a declarat pentru Cotidianul că viitorul guvern va fi decis de către PSD și președintele Nicușor Dan. Referitor la informațiile pe surse potrivit cărora șeful statului urmează că cheme la consultări informale partidele din fosta coaliție, Petrișor Peiu a criticat acest demers și a precizat că Nicușor Dan ar fi trebuit să convoace consultări formale. Totodată, acesta a numit consultările informale niște „șuete”.

Petrișor Peiu, despre viitorul guvern: „Teoretic, niciun coleg din AUR nu va participa la votul pentru un guvern”.

Motorina standard beneficiază, de la 1 septembrie, de o nouă reducere a accizei, după diminuarea aplicată în a doua jumătate a lunii august. Reducerea ajunge la 25% în perioada 1-15 septembrie, prețul motorinei putând să scadă cu 85 de bani. Expertul în energie Silviu Gresoi atrage atenția că există riscul ca reducerea accizei să nu se reflecte automat și integral în prețul plătit la pompă.