Podcasturi, emisiuni radio și producții originale - RFI România

CNSAS a primit noi documente despre Lucian Pahonțu, după investigațiile Recorder și Snoop – INTERVIU cu Mădălin Hodor, vicepreședinte CNSAS (Cotidianul) - Primele indicii despre viitorul guvern: Nicușor Dan anunță că va avea miniștri politici, consultările încep la 1 septembrie. Nimic despre propunerea de premier (G4Media) - România închide PNRR şi va vedea în curând dacă a primit impulsul necesar ieşirii din criza cauzată de pandemie. Deocamdată, accelerarea creşterii economice se lasă aşteptată (Ziarul Financiar)

„Reprimarea manifestațiilor de la Revoluție și Mineriadă este o pată în istoria România. E regretabil că Parchetele nu au elucidat până acum. Orice persoană care a reprimat, participând la una din aceste acțiuni de reprimare, din punct de vedere moral nu are ce să caute într-o funcție din statul român. Domnul Pahonțu nu este în această situație”, a spus președintele Nicușor Dan, la Chișinău, după dezvăluirile Recorder despre generalul Lucian Pahonțu, șeful SPP.

Nicușor Dan a spus că în investigația Recorder el a văzut un titlu care l-a îngrijorat, dar că acea afirmație nu a fost confirmată de conținutul articolului.

În privința celorlalte dezvăluiri, făcute de Snoop, președintele a fost întrebat explicit de către Ziarul de Gardă din Chișinău dacă i se pare normal că Pahonțu nu a depus de 18 ani declarația pe proprie răspundere că nu a făcut poliție politică. Nicușor Dan a spus că CSAT a făcut o verificare în privința generalului cu mulți ani în urmă.

În România, verificările nu le face CSAT. Conform legii, le face CNSAS. Iar CNSAS a comunicat oficial la cererea Snoop că Pahonțu nu și-a depus de 18 ani declarația pe proprie răspundere. Și că verificarea durează de 18 ani și nu a fost încheiată.

Vicepreședintele Colegiului CNSAS, Mădălin Hodor spune că, după ce Recorder și Snoop au cerut la CNSAS detalii despre Lucian Pahonțu, instituția a făcut noi cereri la instituțiile de forță care pot deține astfel de documente – MAI, MApN, SRI. Și, surpriză, le-au primit. Nu se știe dacă e tot, dar e oricum cea mai mare cantitate de informații despre Lucian Pahonțu deținută până acum de CNSAS. Hodor crede că, pe baza acestor noi documente, instituția se va putea pronunța. 

Ofițerii de Securitate, indiferent de grad și de specialitate, erau cadrele regimului ilegitim și criminal. Depuneau un jurământ. Încalcarea lui atragea „necruțătoarea pedeapsă”. Moartea. Generalul Pahonțu a fost ofițer de Securitate. Și-a făcut cariera în acea instituție. A ajuns unul dintre cei mai puternici oameni din România. E în rezervă doar formal. În realitate, grație lui Nicușor Dan, Pahonțu nu e numai un „king-maker”. E un factotum omniprezent și omnipotent.

Actualul scandal readuce în discuție moștenirile Securității. Politice, economice, psihologice. Securitatea a însemnat mai mult decât o instituție. A fost o stare mentală, o formă de a vedea lumea. Una în care lichidarea adversarului prin orice mijloace era justificată, recomandată și practicată. Conceput pe model sovietic, securismul a fost și rămâne versiunea locală a kaghebismului.

Securitatea a fost o organizație criminală cu buget, structură și reguli de funcționare secrete, întemeiată pe ură socială, care a conspirat permanent împotriva poporului român, scrie Vladimir Tismăneanu.

Președintele Nicușor Dan a anunțat joi seară că pe 1 septembrie va organiza consultări – formale sau informale – cu partidele la 1 septembrie pentru desemnarea unui nou premier. El nu a dat detalii despre profilul acestuia, dar a spus că cel mai probabil viitorii miniștri vor fi politici, nu tehnocrați. El a explicat într-o conferință de presă la Chișinău de ce nu a făcut alte desemnări de premier pe perioada verii.

Șeful statului a susținut că mai multe eșecuri ar fi proiectat o imagine negativă, în plină evaluare din partea agențiilor de rating.

România închide PNRR la 31 august 2026, mai mult cu plusuri decât cu minusuri, cu toate criticile din ultimele zile privind neadoptarea legii salarizării. Cea mai importantă realizare este finalizarea autostrăzii A7 între Bucureşti şi Bacău, care va fi dată în folosinţă până la sfârşitul acestei luni, drumul până la Paşcani urmând să fie finalizat până la 31 decembrie 2026.

Din păcate, PNRR nu a fost suficient dezbătut la nivelul societăţii româneşti înainte de adoptare şi de aceea ratează multe ţinte. În primul rând, la nivel conceptual, ar fi fost mai nimerit să fie adresate obiective de investiţii foarte mari, precum încălzirea din Bucureşti, cu Termoenergetica şi Electrocentrale, şi din alte oraşe mari ale ţării, Gara de Nord, Portul Constanţa.

Per total însă, PNRR a fost un boost pentru economie şi a fost un antrenament pentru administraţie, care, târâş-grăpiş, a trebuit să se mişte ca să luăm aceşti bani. Astfel, în primele 6 luni din 2026 s-au încasat din PNRR 12 miliarde de lei de la UE, dublu faţă de aceeaşi perioadă din 2025, iar în tot anul 2025 s-au încasat 23 de miliarde de lei.

Filosofia de a sparge PNRR în sute de programe poate că a avut ca intenţie capilarizarea acestor finanţări la nivelul întregii ţări, însă a complicat mult „viaţa” autorităţilor locale sau a diverselor organisme responsabile şi treaba s-a blocat. 

Din păcate, un domeniu unde ar fi fost bună o mai mare absorbţie este cel al sănătăţii, unde, dintr-o listă de 40 de spitale care ar fi trebuit modernizate sau la care ar fi trebuit realizate corpuri noi, au rămas doar 6. Spitalele regionale de la Iaşi, Craiova şi Cluj sunt în întârziere, în condiţiile în care capacitatea statului român de a şi face lucruri, nu numai de a da legi, s-a diminuat foarte mult în ultimele decenii. 

Islandezii sunt chemați sâmbătă să decidă dacă țara ar trebui să reia negocierile de aderare cu UE – un moment important pentru națiunea insulară cu aproape 400.000 de locuitori. Și un vot care are loc într-un context geopolitic încărcat, cu creșterea tensiunilor în zona arctică.

Ce se va putea întâmpla în acest scrutin este greu de prevăzut. Un sondaj publicat miercuri în presa islandeză arăta că o majoritate restrânsă susține redeschiderea negocierilor de aderare. Dar nimic nu este sigur și unii comentatori cred chiar că acest referendum pur și simplu n-ar fi trebuit organizat, având în vedere diferența atât de strânsă între cele două opțiuni.

Susținătorii cred că legături europene mai strânse ar putea ajuta la atenuarea volatilității monedei Islandei și a costului vieții în creștere.

De asemenea, ei cred că țara ar fi mai bine protejată în fața pretențiilor lui Donald Trump. De altfel, guvernul islandez a convocat referendumul în martie, după ce Trump a amenințat că va anexa Groenlanda și s-a referit în repetate rânduri la insula aflată în componența Danemarcei ca la „Islanda”.

Simplă confuzie? Ei bine, Billy Long, ambasadorul SUA la Reykjavík, a glumit că Islanda ar trebui să devină al 52-lea stat al Americii. Gluma, însă, a provocat fiori în opinia publică islandeză. Long și-a cerut ulterior scuze.

Citeste siÎntr-o lume tot mai nesigură, Islanda privește către UE

Oponenții avertizează că aderarea ar însemna renunțarea la coroana islandeză și va pune în pericol controlul Islandei asupra valoroaselor sale zone de pescuit. Așa că, spun ei, ar fi de preferat ca țara să continue să acționeze pe cont propriu.

De luni de zile, oponenții au estompat distincția dintre reluarea negocierilor și aderarea la UE, prezentând miza referendumului drept o intrare efectivă și imediată în blocul european.

Islanda intrase deja în negocieri cu UE în 2010, dar guvernul le-a suspendat în 2013, în principal din cauza unor divergențe privind politica în domeniul pescuitului.

Redeschiderea negocierilor ar avea loc în condiții geopolitice mult schimbate, cu creșterea agresivității Rusiei, inclusiv în zona arctică și cu tendințele expansioniste ale administrației Trump.

Pentru Uniunea Europeană, scrutinul este de asemenea important. Islanda este o țară mică, dar bogată. Iar un vot ”da” i-ar consolida Uniunii Europene statutul de putere protectoare, nu numai la est, în fața Rusiei, cât și la vest, în fața lui Donald Trump.

Citeste siMammoth: Soluția islandeză pentru captarea de CO2 din atmosferă

Apoi, după cum comentează publicația britanică The Observer, dacă Islanda votează pentru redeschiderea discuțiilor, acest lucru ar putea încuraja Norvegia, un partener comercial important în Spațiul Economic European, să-i urmeze exemplul și să se lanseze în discuții accelerate.

Iar Scoția ar putea chiar să vadă o oportunitate de a face presiuni asupra Westminsterului pentru un nou vot cu privire la independență.

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Iată tema de pe coperta ultimei ediții a revistei franceze Courrier International. Revista reia o amplă reflecție, apărută în New York Magazine, despre declinul treptat al capacităților noastre de raționament. Și nu este singura publicație care abordează această temă.

Potrivit New York Magazine, supraîncărcarea informațională cu care ne confruntăm ne afectează acum capacitățile cognitive. Iar inteligența artificială nu va face decât să înrăutățească lucrurile. Pentru că da, lumea pare să piardă din ce în ce mai mult orice logică și raționalitate. Acest lucru nu îi privește doar pe liderii ei. Suntem cu toții victime ale acestei sărăciri generale a gândirii.

Într-un eseu publicat anul trecut, „Scurtă istorie a prostiei” și comentat de Le Temps, jurnalistul și criticul britanic Stuart Jeffries susține că prostia nu este o scăpare trecătoare, ci mai degrabă o forță istorică și transformatoare.

„Trăim într-o societate atât de sigură pe sine încât mulți lideri politici își supraestimează inteligența fără să se simtă vreodată proști. Pur și simplu neagă. Nu este prostie luminată, ci prostie brută, și aceasta este, probabil, cea mai periculoasă formă”, explică autorul eseului pentru ziarul elvețian.

Și revista online americană Nautilus a dedicat recent un număr acestui subiect: „Problema prostiei”.

„În mod curios”, scrie unui dintre contributori, „gradul de prostie disponibil în orice sistem se dovedește a fi direct proporțional cu inteligența sa: cu cât produci mai multă inteligență, cu atât multiplici manifestările de prostie.”

Citeste si”Ce ne facem cu atâția proști?”

Revenind la New York Magazine, revista arată că „începând cu anii 1930, în Statele Unite, ca și în mare parte a lumii dezvoltate, scorurile IQ au început să crească. Și nu s-au oprit niciodată, câștigând în medie aproape 3 puncte pe deceniu. Și apoi lucrurile s-au schimbat; peste tot, scorurile au început să scadă.

Explicația? Este multifactorială, depășind cu mult simplitatea generală legată de utilizarea excesivă a smartphone-urilor și a rețelelor sociale.

De fapt, întregul sistem informațional cu care suntem bombardați constant este cel care, în cele din urmă, ne slăbește capacitățile cognitive:

„Astăzi, aceleași creiere, moștenite din epoca paleolitică, sunt bombardate în fiecare oră de gândurile a sute de străini. În toate formele sale, comunicarea modernă ne conectează cu mult mai multe minți decât sunt concepute să gestioneze creierele noastre. Iar al nostru pare să înceapă să cedeze sub această supraîncărcare.”

Jurnal de știri

Jurnal de știri

Acum 35 de ani, un nou stat independent apărea pe harta lumii: Republica Moldova. Declarația de independență adoptată la Chișinău a fost recunoscută pe plan internațional, iar România a fost prima țară care a făcut acest gest. Dar care sunt semnificațiile acelui moment, în contextul de azi?

La trei decenii și jumătate de  la dobândirea independenței, Republica Moldova se află într-o situație i-am spune, paradoxală.

Pe de o parte, perspectiva integrării în Europa civilizată este mai clară ca oricând. Pe de altă parte, provocările de securitate sunt mai mari ca niciodată. Moscova nu-și mai ascunde ostilitatea față de Chișinău și acționează: de la pârghia energetică, la drone, de la provocatori politici, unii dintre ei cu legături în România, la dezinformare pe rețelele sociale.

Citeste siRepublica Moldova marchează 35 de ani de la proclamarea independenței. Maia Sandu, Nicușor Dan și Volodimir Zelenski, adresări în PMAN

Invadarea Ucrainei de către Rusia a adus însă mica țară dintre Prut și Nistru în atenția Europei. Un stat moldovean independent și puternic contribuie la securitatea întregii Europe, îndeosebi prin controlul gurilor Dunării și împiedicarea trupelor ruse să ajungă la Prut, prin Transnistria.

Pentru cetățenii republicii, acești 35 de ani au însemnat o evoluție plină de poticniri și obstacole, de la respingerea modelului sovietic la adoptarea celui european. O voință demonstrată cu prisosință la urne, în confruntările dramatice din 2024 și 2025.

Cu alte cuvinte, ultimii ani, marcați de președinția Maiei Sandu, au consfințit abandonarea – probabil definitivă – a proiectului ”moldovenist”, de așa-numită ”placă turnantă” între Occident și Rusia, nici la Est și nici la Vest, în realitate o zonă gri în care orice este posibil.

Cu precădere după 2020, opțiunea Republicii Moldova a fost una clară către limba română ca limbă oficială, spațiu cultural comun, adâncirea integrării economice cu România și mersul hotărât pe calea europeană.

La consolidarea acestei direcții a contribuit decisiv o nouă generație de elite politice, administrative și economice din Republica Moldova, bine pregătite și cu convingeri pro-românești și pro-europene. O tânără generație dornică să scape definitiv din ”zona gri” și să-și clădească viitorul într-o țară liberă și europeană. O diasporă conștientă de avantajele de a munci și trăi în Europa.

Dar și România a avut contribuția ei.

Citeste siMaia Sandu: Independența noastră este pusă la încercare în fiecare zi. Trebuie să punem R.Moldova la adăpost în UE

Desigur, România a fost mereu avocatul Republicii Moldova la Bruxelles și în capitalele europene. România a susținut Republica Moldova în cele mai grele momente – bunăoară, în pandemie, când a livrat vaccinuri din propria cotă și echipamente medicale. Sau în timpul crizei energetice declanșate de ruși.

De unde se vede cât de ticăloase sunt îndemnurile extremei drepte la oprirea oricărui sprijin al Bucureștiului către Chișinău.

Dar dincolo de toate acestea, există un aspect despre care se vorbește mai puțin: succesul României ca stat membru al UE.

Ceea ce noi, aici, în viața de zi cu zi, cu problemele cotidiene, poate că trecem cu vederea, pentru frații de peste Prut este mai vizibil: România a devenit o cu totul altă țară, odată cu intrarea în Europa. Fără o Românie europeană, Republica Moldova ar fi rămas și azi în ”zona gri”. România a devenit un model.

Dar unirea? Ceea ce părea un tabu la nivel politic și diplomatic a fost spart, recent, prin gesturi fără echivoc ale președinților Nicușor Dan și Maia Sandu.

Unirea este posibilă, dar nu prin anexarea sugerată de extrema dreaptă de la București. Ci printr-un proiect de secol XXI, european, cu o integrare economică și culturală urmate de găsirea unui model politic.

La sfârșit, ca un Post Scriptum, se cuvine să aducem un omagiu acelei pleiade de intelectuali, de la scriitori, actori și muzicieni la simpli profesori și învățători de țară care au aprins flacăra redeșteptării naționale, atunci, la mijlocul anilor 1980. Fără ei, nimic nu ar fi fost astăzi posibil.  

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România

Și totuși, de ce s-a aflat șeful CIA la Moscova? Presa internațională încearcă să descifreze motivele misterioasei vizite efectuate de John Ratcliffe în capitala Rusiei. Vizita a fost neoficială și neanunțată, dar presa a aflat despre ea când un avion de marfă militar american de mare tonaj a fost observat zburând de la Washington la Moscova, via Riga.

O vizită învăluită în mister, avertizează încă din titlu The Washington Post: 

”Vizita a coincis cu o perioadă tensionată în relațiile dintre SUA și Rusia.

Unii analiști au avertizat că președintele rus Vladimir Putin ar putea escalada provocările militare împotriva țărilor baltice sau a altor membri NATO, ceea ce ar putea precipita o nouă criză.

Vizita a avut loc și în contextul în care atacurile ucrainene la distanță asupra Rusiei, inclusiv asupra capitalei, au vizat infrastructura energetică și instalațiile de retail online, îngrijorând populația.

Rusia a intensificat, de asemenea, atacurile cu drone și rachete asupra Kievului, și asupra altor zone, profitând de deficitul de resurse de apărare aeriană.

La summitul NATO din Turcia din iulie, președintele Donald Trump a părut să aprobe cererea de lungă durată a Ucrainei de a putea produce rachete de apărare aeriană Patriot, proiectate de SUA, pe teritoriul său. Ulterior, el a retras această promisiune”.

Citeste siO surpriză urâtă pentru Ucraina: Washingtonul oprește livrarea de rachete

First Post citează un fost atașat militar britanic la Moscova între 2019 și 2022, potrivit căruia trebuie să fie vorba de ceva serios.

„Americanii nu trimit în mod normal un oficial de rang atât de înalt la Moscova fără anunțare și cu preaviz scurt, decât dacă se întâmplă ceva”, spune fostul atașat militar.

”Unii speculează că vizita este un efort al administrației americane de a stabili dacă Moscova poate fi încă convinsă să negocieze încetarea războiului. Eforturile mediate de SUA au stagnat în ciuda summitului dintre Donald Trump și Putin din Alaska, din august 2025”, mai scrie First Post.

Un alt motiv pentru care Ratcliffe ar fi putut călători în Rusia este războiul din Iran, spune analista rusă Angela Stent pentru Deutsche Welle:

„Știm din diferite surse că rușii le-au furnizat iranienilor informații despre ținte americane din zonă. Acest lucru a facilitat probabil unele dintre atacurile iraniene asupra țintelor americane.”

Kyiv Post remarcă faptul că Putin a semnat trei decrete secrete în timpul vizitei surpriză a șefului CIA la Moscova. Conținutul decretelor rămâne necunoscut.

De asemenea, vizita a coincis cu o solicitare a SUA către Ucraina de a suspenda atacurile asupra Moscovei și Sankt Petersburgului.

Citeste siVizita surprinzătoare a lui Ratcliffe la Moscova, avertisment sau invitație la negociere?

În orice caz, vizita nu a fost cu siguranță menită să fie secretă, este de părere ziarul italian La Repubblica, preluat de Eurotopics.

„Dacă directorul CIA, John Ratcliffe, ar fi preferat să rămână discret, ar fi putut folosi alte mijloace pentru a călători în secret la Moscova. Speculațiile variază de la avertismente adresate lui Putin că ar fi mai bine să nu extindă invazia Ucrainei în statele membre NATO, până la negocieri mai inofensive și relativ de rutină privind schimbul de prizonieri.”

Câți bani a ratat România din PNRR și cine poartă răspunderea (G4Media) - Legea integrității desparte apele între PNL și USR după ce liberalii au ales PNRR, iar USR, lupta (Adevărul) - Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea (Snoop) - Dacă președintele Dan nu-l demite nici acum pe generalul Pahonțu, vom ști cine e șeful cui și vom reconfirma cine conduce această țară (Republica)

Eșecul legii salarizării, oficializat miercuri seară chiar de președintele României, s-a transformat într-un nou război între PNL și PSD, cu acuzații de incompetență, populism, minciună și fugă de răspundere. Ilie Bolojan prezintă cifrele negocierilor și susține că social-democrații au cerut tot mai mulți bani, pentru ca în final să refuze proiectul. Sorin Grindeanu spune la rândul lui că Guvernul a fost incapabil să elaboreze o lege bună și încearcă acum să dea vina pe alții.

Schimbul de replici vine după ce președintele Nicușor Dan a anunțat că PSD, PNL, USR și UDMR nu au reușit să ajungă la un acord și „și-au asumat, împreună”, pierderea celor 770 de milioane de euro din PNRR.

Continuarea pe pagina SpotMedia.

Legea salarizării nu a ajuns în Parlament la vot după ce PSD s-a opus tuturor variantelor legii. 

Trei miniștri ai Muncii, toți de la PSD, Marius Budăi, Simona Bucura Oprescu și Florin Manole de la PSD, nu au făcut nimic, timp de aproape patru ani, pentru elaborarea actului normativ, deși se știa de acest jalon din PNRR din 2022. Sorin Grindeanu a motivat inactivitatea printr-o decizie comună PSD-PNL din 2022 de amânare a legii pentru perioada post-alegeri.

Abia în aprilie 2026, Florin Manole a trimis partenerilor sociali un prim draft al documentului. Noua lege a salarizării a rămas, după demisia lui Florin Manole, în sarcina lui Dragoș Pîslaru de la PNL, care a avut la dispoziție doar patru luni pentru elaborarea, negocierea și aprobarea noului act legislativ de care depindeau 770 de milioane de euro din PNRR.

Când Comisia Europeană a aprobat PNRR-ul României, în 2021, planul era în valoare de aproximativ 29,2 miliarde de euro. Ulterior a fost renegociat și redus de trei ori.

Pe larg pe pagina G4Media.

Legea integrității desparte apele între PNL și USR după ce liberalii au ales PNRR, iar USR, lupta. Ce se află în spatele votului pentru „amendamentul Fritz” (Adevărul)

Senatul a adoptat, miercuri, 26 august, Legea integrității, care conține controversatul „amendament Fritz”, în ciuda apelurilor USR și a avertismentelor venite de la vârful Parlamentului European. Legea ajunge acum la promulgare, iar președintele Nicușor Dan va decide dacă o semnează sau o retrimite Parlamentului pentru reexaminare.

Politologul Cristian Pîrvulescu, profesor în cadrul SNSPA, vede în decizia PNL un calcul politic legat în primul rând de responsabilitatea pentru banii europeni. Liberalii vor să evite situația în care partidul ar putea fi acuzat că, prin votul din Parlament, a contribuit la pierderea tranșei din PNRR.

Disputa în jurul legii poate afecta relația dintre PNL și USR, două dintre partidele care susțin actuala majoritate pro-europeană. Pîrvulescu consideră însă că, în acest moment, niciuna dintre părți nu poate fi descrisă drept „anexa” celeilalte.

Integral în Adevărul.

Timp de 18 de ani, directorul SPP, Lucian Pahonțu, nu a primit din partea CNSAS o decizie privind calitatea de lucrător al Securității. Snoop dezvăluie cum a fost posibil, după ce Recorder a arătat că generalul a făcut parte din forțele de represiune trimise de Nicolae Ceaușescu la protestele din decembrie 1989 și a fost implicat în Mineriada din iunie 1990.  

Verificarea CNSAS a fost îngreunată chiar de generalul Pahonțu, care nu a depus niciodată declarația pe proprie răspundere prin care să-și asume că nu a fost lucrător sau colaborator al Securității, o condiție obligatorie pentru cercetarea din oficiu CNSAS. SPP trebuia să o trimită din 2008, conform legii.

Cel mai longeviv șef de serviciu secret, Lucian Pahonțu, a fost numit în funcție de fostul președinte Traian Băsescu în decembrie 2005 și a fost păstrat ulterior de Klaus Iohannis și de Nicușor Dan, chiar și după ce a trecut în rezervă, în noiembrie 2024, la vârsta de 60 de ani.

„Sentimentul general era că totul era sub lupa lui Pahonțu”, care „știa ce nu știa nici CIA”, spune, pentru Snoop, un fost consilier prezidențial. Am discutat cu mai multe surse care au trecut pe la Cotroceni și cu foste cadre din SPP care l-au cunoscut pe Pahonțu.

Generalul Pahonțu, șeful secretelor tuturor politicienilor, este probabil unul dintre cei mai puternici și temuți oameni din statul român. El reprezintă în cel mai înalt grad „Interesul Național” pe care îl simțim manifestându-se în politică, în companii și instituții, în afaceri strategice, în societate sau în presă. Indiferent de votul democratic al oamenilor, în 36 de ani, „Interesul Național” a rămas la putere.

Teoretic, Nicușor Dan, președintele României, este șeful lui Pahonțu. Teoretic, Nicușor Dan este cel mai votat, prin urmare cel mai „legitim” om politic din România. Teoretic, poporul i-a dat o putere uriașă să schimbe lucrurile și să desprindă România de securism.

Practic, dacă președintele Dan nu-l demite nici acum pe generalul Pahonțu, vom ști cine e șeful cui și vom reconfirma cine conduce această țară, scrie jurnalistul Florin Negruțiu, autor fondator Republica.

Jurnal de știri