Revista presei internaționale

Administrația Trump a anunțat desfășurarea navei Gerald Ford în Caraibe. Deplasarea celui mai mare portavion din lume vine după eliminarea de către americani a unor grupuri considerate a fi traficanți de droguri. Președintele columbian este vizat, spun analiștii. Presa internațională comentează și anunțul președintelui Vladimir Putin privind lansarea cu succes a rachetei intercontinentale Burevestnik, considerată invincibilă în fața sistemelor de apărare aeriană.

The Wall Street Journal numește această mișcare „cel mai puternic semn de până acum că administrația Trump ia în considerare extinderea campaniei sale militare în regiune”, alături de o aparentă schimbare a priorităților. Gerald Ford va părăsi Marea Mediterană și se va îndepărta atât de Ucraina, cât și de Gaza. Va fi pentru prima dată „în ultimele decenii”, potrivit ziarului, când nu va exista niciun portavion american în zona părăsită.

El Mundo consideră că Donald Trump „pune presiune asupra lui Nicolás Maduro. Desfășurarea militară actuală în sudul Caraibelor este „deja cea mai mare din ultimii 40 de ani, depășind-o chiar pe cea utilizată pentru invazia din Panama în 1989”, cu cei 10.000 de soldați staționați. Președintele venezuelean a reacționat acuzând Statele Unite că „inventează un nou război etern” după ce „au promis că nu vor mai intra niciodată în război”.

Legalitatea acestor atacuri este pusă sub semnul întrebării chiar dacă Casa Albă demonstrează „o transparență îndrăzneață”, notează The New York Times.

Jack Goldsmith, profesor de drept la Harvard, consideră că

„Trump, așa cum face adesea atunci când ignoră legea sau normele, acționează public și fără rușine sau disconfort. Aceasta este o modalitate foarte eficientă de a distruge eficacitatea legii și a normelor”.

În uniformă militară, Vladimir Putin a primit raportul din partea șefului Armatei, Valeri Gherasimov, că Rusia a testat racheta de croazieră Burevestnik, cu propulsie nucleară. Comentatorii analizează importanța evenimentului.

Potrivit The Moscow Times, confirmarea testelor vine în urma imaginilor din satelit și a avertismentelor de navigație din ultimele luni care indicau o lansare iminentă.

Putin s-a lăudat că „invincibilul” Burevestnik are o rază de acțiune aproape nelimitată și poate evita apărarea antirachetă americană atunci când l-a dezvăluit în 2018.

Anunțul vine în contextul în care forțele rusești câștigă teren încet, dar constant, în Ucraina, în bătălii costisitoare.

BBC ”transmite că arma, anunțată pentru prima dată în 2018, a fost aclamată ca având o rază de acțiune potențial nelimitată și având capacitatea de a evita apărarea antirachetă.

Experții occidentali au pus anterior la îndoială valoarea strategică a rachetei și afirmațiile Rusiei că a testat-o ​​cu succes”.

Iar analiștii citați de Kyiv Independent spun că racheta Burevestnik a devenit mai importantă pentru Kremlin de când Casa Albă a anunțat în ianuarie planurile de a dezvolta scutul antirachetă american Golden Dome.

Presa internațională analizează eficacitatea noilor sancțiuni impuse de Statele Unite companiilor petroliere rusești. Casa Albă încearcă să priveze „mașina de război a Kremlinului” de venituri pentru a-l forța pe Vladimir Putin să vină la masa negocierilor, spun comentatorii. Există însă și semne de întrebare.

Washingtonul tocmai a transmis Moscovei „un semnal clar că răbdarea lui Trump față de Putin se epuizează”, rezumă The Wall Street Journal. ”Kremlinul se luptă deja să finanțeze guvernarea și armata, astfel că sencțiunile vor afecta capacitatea Rusiei de a continua războiul și ar putea fi un factor determinant în împingerea lui Putin la masa negocierilor”.

Potrivit explicațiilor oferite de ABC News,

 

”Rosneft și Lukoil, vizate de aceste măsuri, sunt două dintre cele mai mari companii energetice din lume și exportă împreună 3,1 milioane de barili de petrol pe zi. Rosneft este responsabilă singură pentru 6% din producția globală de petrol și aproape jumătate din producția totală de petrol a Rusiei.

Sancțiunile sunt primele împotriva Rusiei, de când președintele Trump a preluat mandatul în ianuarie”.

 

 

BBC transmite că ”aceste sancțiuni vor da cu siguranță o lovitură economiei Rusiei, taxele din industria petrolului și gazelor reprezentând aproximativ un sfert din bugetul federației.

Dar efectele în lanț s-ar putea resimți și mult mai departe.

Petrolul și gazele sunt cele mai mari exporturi ale Rusiei și printre cei mai mari clienți ai Moscovei se numără China și India, cele mai populate două țări din lume, precum și Turcia.

Împreună, China și India reprezintă cea mai mare parte a exporturilor de produse energetice ale Rusiei”

Le Monde notează că, fidel stilului său categoric mai puțin diplomatic, Dmitri Medvedev, adjunctul Consiliului de Securitate al Rusiei și fost președinte rus, a declarat joi că deciziile administrației Trump de a anula un summit la Budapesta și de a impune sancțiuni companiilor petroliere rusești arată că Washingtonul este „în război” cu Moscova. Și că acum, Trump s-a aliniat complet cu Europa nebună.”

Un expert consultat de Bloomberg se arată circumspect în legătură cu efectele acestor măsuri: ”Casa Albă se amăgește crezând că acest lucru va duce la o schimbare radicală în conduita Kremlinului sau în politica lui Putin. Kremlinul s-a dovedit a fi foarte priceput în a ocoli astfel de sancțiuni.”

În timp ce alți specialiști, consultați de The Guardian, consideră că ”fluxul de petrol rusesc către India - o țară care a devenit un cumpărător major în ultimii trei ani - ar putea scădea drastic ca urmare a sancțiunilor americane.

Trump a făcut presiuni asupra prim-ministrului Indiei, Narendra Modi, pentru a pune capăt importurilor, iar noile măsuri ar putea accelera aceste mișcări, oferind rafinăriilor indiene o modalitate de a ieși din contractele în care au fost blocate pentru anii următori.

Analiștii mai spun că promisiunea din campanie a lui Trump de a menține prețurile la benzină la un nivel scăzut și de a gestiona criza costului vieții ar putea dilua impactul noilor sancțiuni, dacă acestea încep să afecteze dramatic prețul petrolului.”

Presa internațională continuă să analizeze consecințele amânării pe termen nedefinit a summitului Trump-Putin, prevăzut inițial a avea loc la Budapesta. Unii comentatori se întreabă de ce Donald Trump nu reușește să repete succesul din Orientul Mijlociu. Alții se întreabă ce pârghii mai are la dispoziție liderul american.

BBC explică de ce Donald Trump a făcut progrese în Gaza dar bate pasul pe loc în privința Ucrainei:

”Potrivit trimisului special Steve Witkoff, cheia a fost decizia Israelului de a ataca negociatorii Hamas din Qatar. Aceasta i-a înfuriat pe aliații arabi ai Americii, dar i-a oferit lui Trump o pârghie pentru a-l presa pe premierul israelian să încheie un acord.

Trump a beneficiat de o lungă istorie de susținere a Israelului, care datează din primul său mandat. Trump este, de fapt, mai popular printre israelieni decât Netanyahu. Adăugați legăturile politice și economice ale lui Trump cu actori arabi cheie din regiune.

În războiul din Ucraina, prin contrast, Trump are mult mai puțină influență.

Trump a amenințat că va impune noi sancțiuni asupra exporturilor de energie rusești și că va furniza Ucrainei noi arme cu rază lungă de acțiune. Dar a recunoscut, de asemenea, că acest lucru ar putea perturba economia globală și ar putea escalada și mai mult războiul.

Trump își laudă cu plăcere capacitatea de a încheia acorduri, dar întâlnirile sale față în față atât cu Putin, cât și cu Zelenski nu par să fi adus războiul mai aproape de final”.

Și ziarul austriac Der Standard observă că Trump vrea să folosească aceeași abordare cu care a avut succes în Gaza:

 

„El cere un armistițiu de-a lungul liniei frontului actual. Aceasta a fost rețeta succesului în Gaza.

Cu toate acestea, în Ucraina situația este de o natură complet diferită, deoarece agresorul Rusia nu este la fel de slab ca Hamas și nu există nimeni care ar putea exercita cu succes presiune asupra lui Putin.”

 

Libération se întreabă în ce măsură amânarea întâlnirii Trump-Putin reprezintă ”o palmă” pentru Viktor Orbán:

”De când a fost anunțată amânarea, diplomații Budapestei au fost ocupați să salveze întâlnirea.

Pentru Orbán, găzduirea acestei întâlniri ar fi o revanșă spectaculoasă asupra Uniunii Europene și a fostei administrații americane. El, autoproclamatul iliberal, oaia neagră a Bruxelles-ului, ar fi reușit acolo unde restul blocului a eșuat.

Pentru UE, în schimb, pilula ar fi deosebit de amară. Europenii, deja reduși la statutul de spectatori neajutorați la prima întâlnire Trump-Putin din această vară din Alaska, ar fi din nou excluși din discuții, de data aceasta pe teritoriul lor.

Nu există nicio garanție că Orbán ar putea juca vreun rol în negocierile dintre președinții rus și american, dar ar fi singurul „reprezentant” european pe teren”.

Mai devreme sau mai târziu, Trump va trebui să exercite o presiune reală asupra lui Putin, scrie ziarul ucrainean Espreso:

„Cu cât Trump crede mai mult în întâlniri miraculoase cu Putin, cu atât mai repede «războiul lui Biden» va deveni «războiul lui Trump». De fiecare dată când Trump obține rezultate care contrazic propriile așteptări, va fi forțat să se gândească la alternative. Cu toate acestea, acest proces de regândire va dura probabil mai mult decât ne-am dori.”(Sursa: Eurotopics)

Preconizata întâlnire dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin este pusă în așteptare, pe termen nedefinit. Casa Albă a confirmat că summitul, planificat a avea loc la Budapesta, nu mai este în plan. Presa internațională pune aceasta pe seama pretențiilor exagerate ale Rusiei.

”Casa Albă nu a explicat de ce a fost anulată întâlnirea”, constată Newsweek. ”Luni, Trump părea să susțină înghețarea conflictului din Ucraina de-a lungul frontului actual, o propunere respinsă de Moscova”.

După  cum observă Le Figaro, ”Rusia minimizase deja mai devreme în cursul zilei șansele unui summit apropiat între Vladimir Putin și Donald Trump. Moscova a subliniat că „nu a fost stabilit niciun termen limită specific” pentru această întâlnire, care trebuie să fie precedată de lucrări pregătitoare între Moscova și Washington”.

Politico notează că ”dizolvarea rapidă a planurilor pentru un alt summit între Trump și Putin, la doar două luni după întâlnirea lor din Alaska, vine din refuzul reînnoit Rusiei de a se retrage de pe pozițiile sale maximaliste cu privire la ce ar fi necesar pentru a opri războiul din Ucraina.

Rusia a cerut de mult timp eliminarea „cauzelor profunde” ale războiului, susținând că alinierea Ucrainei tot mai mare cu Europa și dorința de a adera la NATO reprezintă o amenințare existențială pentru Rusia.

Putin a pus la îndoială legitimitatea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și a cerut organizarea de noi alegeri în Ucraina, ca și încetarea așa-numitei persecuții a vorbitorilor de limbă rusă. El își presără frecvent discursurile despre Ucraina cu afirmații nefondate că țara este plină de naziști”.

BBC amintește că ”Trump discutase telefonic cu Putin despre un summit de la Budapesta, cu o zi înainte de întâlnirea cu liderul ucrainean Volodimir Zelenski la Casa Albă.

Unele rapoarte au sugerat că discuțiile cu Zelenski au fost o „ceartă cu strigăte”, sursele sugerând că Trump l-a presat să renunțe la suprafețe mari de teritoriu din estul Ucrainei, ca parte a unui acord cu Rusia.

Cu toate acestea, luni, Trump a acceptat o propunere de încetare a focului susținută de Kiev și de liderii europeni pentru a îngheța conflictul pe linia frontului actuală”.

The Guardian precizează că marți, Zelenski și liderii Regatului Unit, Franței, Germaniei și altor cinci țări europene au susținut apelul lui Trump pentru un armistițiu pe frontul actual.

Aceștia au subliniat într-o declarație comună că „linia de contact actuală ar trebui să fie punctul de plecare al negocierilor”.

Și chiar dacă summitul ar putea fi reluat, scepticismul cu privire la orice progres în direcția păcii este probabil răspunsul corect, avertizează The Conversation: 

 

”Acțiunile lui Putin au arătat cât de puțină importanță acordă summiturilor și negocierilor.

La câteva ore după întâlnirea sa din august cu Trump în Alaska, de exemplu, Rusia a lansat o serie de atacuri împotriva Ucrainei. Forțele rusești au organizat o altă serie de atacuri cu drone și rachete asupra orașelor ucrainene câteva zile mai târziu”.

 

Armistițiul dintre Israel și Hamas începe să se clatine, părțile acuzându-se reciproc de încălcarea acordului. Ambele părți au raportat atacuri și morți. Presa internațională își pune întrebări cu privire la durabilitatea încetării focului, decisă pe 10 octombrie.

Le Figaro arată că ”la unsprezece zile de la intrarea sa în vigoare, armistițiul negociat între Israel și Hamas deja se clatină. Duminică, armata israeliană a efectuat mai multe lovituri aeriene în Fâșia Gaza, ca răspuns la atacurile despre care a spus că au fost comise de luptători palestinieni împotriva pozițiilor sale din sudul teritoriului”.

”Confruntările din Gaza dezvăluie fragilitatea armistițiului, iar în față se profilează un drum și mai dificil”, consideră The New York Times.

”Runda de violențe de duminică a fost de scurtă durată, dar analiștii se așteaptă la mai multe tensiuni care vor pune sub presiune armistițiul.

După acordul dintre Israel și Hamas, ușurarea lasă locul unor recunoașteri sumbre ale fragilității armistițiului și ale necesității unei intervenții externe continue pentru a-l menține în viață, cu atât mai mult pentru a se face progrese suplimentare”

Potrivit Deutsche Welle, ”există presiuni internaționale atât asupra Israelului, cât și asupra Hamasului pentru a respecta armistițiul din Gaza, în ciuda confruntărilor mortale de duminică.

Ambele părți spun că își mențin angajamentul față de armistițiu, care își propune să pună capăt unui război de peste doi ani”.

Reluarea ostilităților a oprit transferul de ajutoare în Gaza, agravând și mai mult criza umanitară din teritoriu, observă The Week:

”Violențele de duminică nu au fost un caz izolat. Vineri, forțele israeliene au tras asupra unui vehicul în nordul Gazei, ucigând nouă persoane, inclusiv patru copii.

Pe măsură ce tensiunile escaladează, conducerea politică a Israelului este sub presiune internă.

Prim-ministrul Benjamin Netanyahu trebuie să echilibreze angajamentul față de armistițiu cu cerințele partenerilor săi de coaliție de extremă dreapta.

Ministrul Securității Naționale, Itamar Ben-Gvir, care s-a opus armistițiului de la început, a cerut reluarea imediată a operațiunilor de luptă la scară largă”.

Libération vede cum

„în Israel, euforia cauzată de eliberarea ostaticilor vii s-a potolit și politica și-a recăpătat controlul. (...) Netanyahu este mai hotărât ca niciodată să se agațe de putere și nu va ezita să folosească relatările foștilor captivi Hamas pentru a-și susține propria narațiune a victoriei. (...) În acest război al narațiunilor, (...) devine din ce în ce mai dificil să găsești loc pentru cuvântul «pace».”

(Sursa: Eurotopics)

BBC amintește în context că întrebări cheie rămân nerezolvate în planul de pace al președintelui Trump și acestea se referă la viitorul Fâșiei Gaza și la viitorul Hamas.

”Cine va guverna în Gaza? Cum să fie determinat Hamas să se dezarmeze? Cum va arăta situația de securitate în Gaza, astfel încât Fâșia să poată fi reconstruită?

În acest moment, totul pare foarte incert”.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski nu a obținut mult doritele rachete Tomahawk din partea omologului său american Donald Trump, în timpul întâlnirii de vineri. Presa internațională remarcă efectul convorbitii telefonice din ajun pe care liderul american a purtat-o cu președintele rus Vladimir Putin. Presa controlată de Kremlin exultă.

Le Monde vorbește despre ”dezamăgitoarea inconstanță a lui Donald Trump. Președintele american a oferit încă o ilustrare a indeciziei sale.

Președintele SUA părea hotărât să stabilească un echilibru de putere cu un lider care înțelege doar limbajul forței. Însă această fermitate nu a supraviețuit unei lungi convorbiri telefonice cu omologul său rus din 16 octombrie, în timpul căreia acesta din urmă și-a recăpătat în mod clar avantajul.

Vladimir Putin a evocat în mod special perspectiva unei noi întâlniri, de data aceasta în Ungaria, unde știe că poate conta pe sprijinul prim-ministrului Viktor Orban”.

Iar The Washington Post dezvăluie că ”preşedintele rus Vladimir Putin ar fi cerut cedarea de către Ucraina a întregii regiuni Donețk, importantă din punct de vedere strategic, drept condiţie pentru încetarea războiului.

O cerere care ar „dezavantaja semnificativ Ucraina și ar putea constitui un obstacol în calea păcii”, potrivit unor înalți oficiali americani citați de ziar.

În schimb, Vladimir Putin „a sugerat” că ar fi dispus să returneze Ucrainei teritoriile cucerite parțial de forțele rusești din regiunile Zaporojie și Herson, potrivit acelorași oficiali americani informați despre conținutul conversației.

Kyiv Independent consideră că ”această evoluție marchează totuși o schimbare față de poziția anterioară a lui Putin din aprilie, când el a respins o propunere a SUA de a îngheța ostilitățile de-a lungul frontului actual și a insistat în schimb că orice acord de pace trebuie să acorde Rusiei control deplin asupra Crimeei, plus toate cele patru regiuni parțial ocupate: Donețk, Luhansk, Zaporijia și Herson.

Se așteaptă ca Putin și Trump să continue discuțiile la summitul planificat în Ungaria, care urmează să aibă loc în următoarele săptămâni.

Ministrul ungar de externe, Peter Szijjarto, a declarat că a vorbit cu Rubio și cu omologul său rus, Serghei Lavrov, adăugând că pregătirile pentru summitul SUA-Rusia sunt în curs de desfășurare”.

De partea sa, presa oficială rusă salută „o lovitură de maestru a Kremlinului”.

Komsomolskaia Pravda, notează că, având în vedere declarațiile belicoase ale Washingtonului, previziunile nu erau cele mai pozitive. Cu toate acestea, după două ore și jumătate de discuții, totul s-a schimbat.”

Vzglyad vede un „Bruxelles în stare de șoc”.

Publicația salută alegerea Budapestei pentru summitul Trump-Putin. Diviziunile din cadrul Uniunii Europene se vor adânci cu siguranță. Bruxelles este probabil în stare de șoc la un astfel de anunț. Oponenții liniei oficiale a UE din cadrul Uniunii vor primi un sprijin suplimentar. Liniile de conflict se vor intensifica și se vor adânci. (Sursa: Courrier International)

Cu o zi înainte de întâlnirea prevăzută cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, președintele american Donald Trump a anunțat că se va întâlni cu omologul său rus Vladimir Putin. Întâlnirea ar urma să aibă loc la Budapesta, la o data neprecizată. Dar ce înseamnă acest lucru prntru Ucraina? – se întreabă comentatorii.

După cum amintește CNN, ”președintele Trump a evocat recent posibilitatea de a oferi Ucrainei rachete de croazieră Tomahawk, cu excepția cazului în care Rusia își schimbă dramatic postura de negociere. Subiectul rachetelor Tomahawk nu a fost inclus în relatarea președintelui despre convorbirea telefonică cu liderul Rusiei.

Au trecut mai mult de două luni de când președintele a avut ultimul său summit față în față cu Putin la Anchorage, Alaska”.

Fox News relatează că ”achiziționarea de rachete Tomahawk este o prioritate maximă pentru Zelenski, deoarece armamentul sofisticat ar putea ajunge mult dincolo de Moscova și ar putea schimba capacitatea Ucrainei de a ataca nu doar o parte mai mare a complexului militar al Rusiei, ci și industria sa petrolieră, care finanțează în mare parte resursele sale militare.

Anunțul întâlnirii Trump-Putin vine la doar câteva ore după ce atacurile rusești cu rachete și drone au lovit joi orașe și capacități energetice ucrainene”.

Potrivit Newsweek, ”discuția vine după ce săptămâna trecută, Trump a declarat că i-a dat lui Putin un ultimatum: fie să poarte discuții serioase de pace cu Ucraina, fie ca președintele SUA să ia în considerare livrarea de rachete Ucrainei, ceea ce Zelenski a solicitat de mult timp.

Oficialii ruși, inclusiv fostul președinte rus Dmitri Medvedev, au avertizat că, dacă Ucraina ar obține rachetele Tomahawk, acest lucru „s-ar termina prost pentru toată lumea” și ar distruge relațiile dintre Washington și Moscova”.

Le Monde  vine cu o explicație privitoare la locul posibilei întâlniri la nivel înalt:

”În aprilie, parlamentul ungar a votat pentru retragerea țării din Curtea Penală Internațională (CPI), ceea ce i-ar putea permite lui Putin să viziteze Ungaria în ciuda mandatului de arestare emis împotriva sa în 2023 pentru răpirea unor copii ucraineni”.

Iar Le Figaro notează că Donald Trump indicase anterior că intenționează să discute cu președintele rus înainte de a lua o decizie în privința rachetelor Tomahawk.

Aceste rachete americane ar permite Ucrainei să atace adânc în teritoriul rus, iar Moscova a avertizat deja că livrarea acestor arme către Kiev ar constitui o „escaladare”, în opinia sa.

BBC nu vede niciun semn concret. ”Dar diplomați de nivel înalt se vor întâlni săptămâna viitoare, inclusiv secretarul de stat Marco Rubio, în ideea unui summit între Putin și Trump la Budapesta cândva, în viitorul apropiat.

Așadar, se pare că Trump este mult mai favorabil și mai cald față de Vladimir Putin decât era înainte de începerea acestei convorbiri telefonice. Ceea ce s-ar putea să nu fie o veste bună pentru Volodimir Zelenski când cei doi se vor întâlni mâine la Washington DC”.

După ceremonia semnării declarației de pace, care a avut loc luni, situația se complică în Gaza. Hamas a anunțat că va continua lupta împotriva Israelului și oamenii săi par să fi luat sub control străzile din Gaza. Gruparea a publicat o înregistrare video care arată executarea mai multor persoane descrise drept „colaboratori”. Situația îngrijorează presa internațională.

Libération citează surse palestiniene din domeniul securității din Gaza, potrivit cărora o „unitate de securitate a rezistenței a executat” luni opt „colaboratori ai familiei Doghmoush” în orașul Gaza. Conform unor surse concordante, ciocnirile armate dintre forțele Hamas și membrii clanului Doghmoush, o familie palestiniană proeminentă din Fâșia Gaza, s-au soldat cu mai mulți morți de ambele părți începând de vineri, ziua în care a intrat în vigoare armistițiul dintre Hamas și Israel.

Ziarul italian La Stampa descrie astfel situația:

„Au așteptat doar douăzeci și patru de ore. Apoi, fundamentaliștii din Gaza, milițiile Hamas, și-au reluat activitățile crude obișnuite. În mijlocul uralelor mulțimii (adunată, probabil, cu forța), își aplică stricta și brutala «lege a jihadului»: un grup de presupuși membri ai unor bande rivale, legați la ochi și îngenuncheați, sunt executați cu rafale de mitralieră în spate. ... Ies din catacombele tunelurilor înapoi la lumină - și aduc cu ei barbaria. Folosind aceleași metode, același arsenal de teroare. Mesajul este clar: Hamas este încă la conducere aici.”

(Sursa. Eurotopics)

Gazeta Wyborcza, ziar polonez citat de Eurotopics, arată că, deși Hamas a suferit pierderi enorme în cei doi ani de război, reușește  întotdeauna să recruteze noi membri - nu a existat niciodată o lipsă de oameni dispuși să lupte împotriva armatei israeliene din Gaza. Luptătorii Hamas se întorc nu doar pentru a controla străzile enclavei, ci și pentru a împiedica alte grupuri să preia controlul.”

The Independent amintește că ”Hamas nu a acceptat pe deplin termenii acordului de pace, spunând că sunt necesare mai multe negocieri. Gruparea se declară dispusă să predea puterea altor palestinieni, dar spune că nu va permite ca haosul să predomine în timpul tranziției. Israelienii se tem că, atâta timp cât Hamas este înarmată, va exercita influență în Gaza - și și-ar putea reconstrui capacitățile militare”.

După cum observă First Post, ”faza actuală de violență a început la scurt timp după ce armistițiul a pus capăt lunilor de război intens. Cu toate acestea, retragerea forțelor israeliene a creat un vid brusc de putere în cartierele care suferiseră distrugeri aproape totale și fărădelegi”.

The Irish Independent se teme pentru viitorul planului de pace.

„Se estimează că Hamas are încă 15.000 de membri în Gaza. Aceasta este o problemă mare pentru implementarea restului planului de pace al lui Trump. Statele arabe nu vor trimite trupe de menținere a păcii dacă vor trebui să lupte împotriva Hamas, iar Israelul și SUA nu vor permite ca fondurile de reconstrucție să circule dacă Hamas le va sifona, așa cum a făcut-o în trecut.”

(Sursa: Eurotopics)

Summitul de la Sharm el-Sheikh a crescut speranțele pentru pace în Orientul Mijlociu. Dar presa internațională atrage atenția că mai sunt mulți pași de făcut până la o pace durabilă. În acest timp,  Hamas pare că vrea să genereze o nouă realitate postbelică în Gaza, atrag atenția comentatorii.

Le Monde avertizează că, ”dacă nu este însoțit de un efort diplomatic semnificativ, succesul incontestabil obținut pe 13 octombrie de Donald Trump nu va fi decât o revenire la situația care prevala în ajunul zilei de 7 octombrie 2023.

Istoria a arătat de ce sunt capabile ambele părți implicate în acest conflict atunci când sunt lăsate de capul lor: incompetență, divizare și fugă barbară și precipitată pentru palestinieni; aroganță, orbire și extremism mesianic pentru israelieni” 

Der Spiegel consideră că în această situație, rolul europenilor rămâne esențial. Și, mai ales, al Germaniei.

„La urma urmei, Germania este încă cel mai important partener al Israelului după SUA - și, ca aliat, poate construi punți către mari părți ale lumii care văd Israelul ca pe un paria din cauza războiului său devastator. Multă vreme, soluția cu două state a fost ceva ce guvernele occidentale au susținut doar de formă. Cu toate acestea, rămâne singura perspectivă pentru o pace durabilă în regiune. Acum depinde de Europa să o aducă la viață - odată ce Trump a acționat pentru a pune capăt unui alt război.” (Sursa: Eurotopics)

Imediat după intrarea în vigoare a acordului, Israelul a cerut ridicarea sancțiunilor europene, Dar, după cum notează Politico, oficialii și diplomații europeni așteaptă mai întâi rezultate.

Publicația europeană citează diplomați care ”sunt de părere că presiunea europeană asupra Israelului a făcut o diferență, în special efortul lui Macron de a recunoaște statul Palestina. Ei nu sunt foarte dispuși să abandoneze această influență, considerând că eforturile europene au fost o piesă din mecanismul care a dus la acest rezultat.

Pentru mulți, însă, testul cheie pentru ca UE să își reducă presiunea asupra Israelului este dacă palestinienii vor primi alimentele și proviziile de care au nevoie urgentă”.

O realitate alternativă

În același timp, presa internațională observă cum Hamas încearcă să-și mențină prezența armată în Gaza.

The Economist atenționează că „Grupul militant islamist încearcă deja să creeze o realitate postbelică în Gaza.

A desfășurat mii de bărbați pentru a patrula pe străzi, purtând puști, adesea îmbrăcați în haine civile. Detaliile sunt incomplete, dar în ultimele zile au fost implicați în ciocniri aprige cu alți palestinieni. ... Toate acestea indică nevoia urgentă pentru o forță de securitate postbelică, așa cum prevede planul domnului Trump.

Gaza este inundată de arme și oameni disperați, iar Hamas nu are niciun interes să renunțe la propriile mijloace. Dacă lumea nu vine cu o alternativă, ceea ce ne așteaptă este probabil mai multă represiune și haos.” (Sursa: Eurotopics)

Pe aceeași termă, BBC relatează că ”potrivit Hamas, luptătorii săi lucrează pentru a „restabili securitatea” și a „elimina ilegalitatea. Dar  mulți se tem că gruparea folosește haosul pentru a-și regla conturile cu rivalii și a-i reduce la tăcere pe critici, inclusiv cei care au pus la îndoială atacul din 7 octombrie, care a declanșat războiul”.

Bucurie nemărginită în Israel, odată cu eliberarea ultimilor ostatici de către Hamas. În Gaza, speranțe pentru sfârșitul catastrofei umanitare. Și președintele Donald Trump adresându-se parlamentului israelian. Iată imaginile-simbol ale zilei de ieri. Dar cât de aproape suntem de o pace durabilă? - se întreabă comentatorii.

Pentru Los Angeles Times, momentul rămâne fragil. ”Familiile israeliene sunt încântate de eliberarea ostaticilor și palestinienii dornici de o creștere a asistenței umanitare. Trump consideră că există o fereastră îngustă pentru a remodela regiunea și a reseta relațiile tensionate de mult timp dintre Israel și vecinii săi arabi”.

Le Monde atenționează însă că „în Gaza, contururile păcii trasate de Trump rămân foarte ambigue. Planul lui Trump ignoră orice referire la dreptul internațional și la Națiunile Unite (cu excepția distribuției ajutoarelor).

De asemenea, respinge orice participare reală a palestinienilor la guvernare și menționează un stat palestinian doar în termeni atât de vagi încât echivalează cu îngroparea lui, așa cum își dorește prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu. În cele din urmă, acest plan „uită” Cisiordania, în timp ce Washingtonul susține pe deplin colonizarea”.

”Euforie și provocări” – iată cum vede situația cotidianul israelian Jerusalem Post.

”Problema cu planul lui Donald Trump este că acesta constă, de fapt, din mai multe planuri fără un calendar detaliat.

Demantelarea Hamas, demilitarizarea Gazei, retragerea forțelor armate israeliene (IDF) și intrarea forțelor arabe/internaționale reprezintă faza critică ce va testa seriozitatea tuturor actorilor în menținerea acordului.

Fiecare dintre aceste probleme ar putea deveni o sursă de fricțiune sau chiar ar putea duce la eșecul planului”.

Trump reformulează narațiunea războiului

De partea sa, Al Jazeera consideră că ”Trump salută acordul din Gaza drept o victorie israeliană și reformulează narațiunea războiului.

Trump a prezentat Israelul ca fiind învingător cu sprijin american, spunând că palestinienii trebuie acum să învețe lecția și să abandoneze ceea ce a numit „terorism”.

Discursul său a redefinit Israelul nu ca un stat paria cu un lider căutat de CPI, ci ca un învingător”.

”Lumea, nu Trump, l-a învins pe Netanyahu”, titrează ziarul israelian Haaretz.

„Israelul nu se poate lupta cu lumea, Bibi!”, i-a spus președintele american Donald Trump prim-ministrului Benjamin Netanyahu. Ei bine, în ciuda munților de cuvinte goale rostite de Trump, într-un moment de luciditate, el a exprimat un adevăr simplu, unul care merită să fie gravat cu litere de aur.

Iar ziarul libanez L'Orient-Le Jour este de părere că pentru a supraviețui planului Trump, Hamas va trebui să se transforme.

”Mișcarea islamistă și-a pierdut puterea militară, dar a câștigat legitimitate politică așezându-se la masa negocierilor cu israelienii.

Dacă planul de pace va avea succes, Hamas va pierde controlul asupra Gazei și va trebui să se redefinească. Probabil se va diviza între pragmaticii care susțin participarea politică și linia dură care respinge dezarmarea completă.

Mișcarea ar putea trece de la rezistența armată la cea politică, păstrând în același timp capacitățile clandestine, dacă forța internațională de stabilizare se va dovedi ineficientă”.