Revista presei internaționale

Presa internațională a reacționat după închiderea urnelor și numărarea voturilor în alegerile din Republica Moldova.

The New York Times titrează: ”Alegerile cruciale din Moldova sunt pe cale să se încheie cu o victorie pentru pro-europeni

Partidul președintelui Maiei Sandu pare pregătit să-și păstreze majoritatea în Parlament, într-un vot perceput pe scară largă ca o confruntare între Europa și Rusia”.

AFP transmite că ”Partidul de guvernământ din Republica Moldova, pro-Uniunea Europeană, și-a depășit confortabil rivalul său cu înclinații rusești într-un scrutin parlamentar crucial, rezultatele finale fiind o ușurare pentru guvern, care încearcă să țină țara în afara orbita Moscovei”.

Politico subliniază că Partidul Acțiune și Solidarittate (PAS), pro-UE, este ferm în frunte în alegerile moldovenești cruciale, care vor determina dacă țara rămâne pe drumul cel bun pentru aderarea la UE sau este readusă în orbita Moscovei.

Conform calculelor inițiale ale Europei Libere, ”PAS ar primi 54 de locuri în parlamentul format din 101 membri, suficiente pentru a-i oferi o majoritate de guvernământ.

Războiul din Ucraina a lovit economia moldovenească.

Conflictul, cel mai mare și mai mortal din Europa de la al Doilea Război Mondial încoace, a perturbat comerțul și a crescut prețurile la energie, declanșând o creștere bruscă a inflației”.

Le Monde notează că ”În Republica Moldova, partidul pro-european al președintelui Maiei Sandu conduce alegerile legislative. Aproximativ 52% dintre alegătorii moldoveni au participat la aceste alegeri, decisive pentru viitorul țării lor, între continuarea apropierii de Uniunea Europeană (UE) sau revenirea la Rusia”.

Potrivit Al Jazeera, ”Alegerile parlamentare de duminică, considerate o alegere geopolitică între o cale către Uniunea Europeană sau o revenire sub egida Moscovei, au fost marcate de acuzații de interferență rusă”.

Reuters observă că ”grupurile de opoziție, precum Blocul Patriotic, au încercat să profite de furia alegătorilor față de dificultățile economice și ritmul lent al reformelor - nemulțumiri agravate de ceea ce oficialii spun că a fost dezinformare pe scară largă.

Însă performanța electorală mai bună decât se aștepta a PAS sugerează că platforma sa de integrare europeană și ruptură cu Rusia încă rezonează în rândul unor segmente largi de alegători”.

Presa internațională prefațează alegerile din Republica Moldova. Comentatorii explică mizele regionale și europene ale scrutinului.

Le Figaro notează că ”alegerile de duminică sunt considerate cruciale pentru viitorul acestei foste republici sovietice. Moldova se confruntă cu o „campanie de dezinformare fără precedent” condusă de Rusia în perioada premergătoare alegerilor parlamentare, a acuzat joi Uniunea Europeană.

Euronews observă că ”votul moldovenilor care locuiesc în Transnistria s-ar putea dovedi decisiv.

În Transnistria, la alegerile prezidențiale din 2024, candidatul pro-rus Alexandru Stoianoglo, a câștigat aproape 80% din voturi, în timp ce Maia Sandu a obținut în jur de 20%.

Autoritățile moldovene au pus poliția în alertă pentru a asigura buna funcționare și securitatea secțiilor de votare în ziua alegerilor”.

Politico informează că

 

”moldovenii se îndreaptă duminică spre urne în cadrul unor alegeri parlamentare înconjurate de tentative de amestec în sistemul politic, despre care oficialii de securitate occidentali și experții cibernetici spun că provin din Rusia.

Însă sprijinul acordat de Washington pentru combaterea atacurilor cibernetice, a dezinformării și a altor interferențe a scăzut, în parte după ce a fost desființată agenția de dezvoltare USAID la începutul acestui an.

Eforturile de politică externă ale SUA privind integritatea alegerilor în străinătate au suferit lovituri majore de la preluarea mandatului de către președinte Donald Trump - ca urmare a unui mix de reduceri de finanțare, remanieri guvernamentale și politica administrației America First”.

 

Alegerile din Republica Moldova  reprezintă „primul test major al confruntării dintre Rusia și Europa”, transmite televiziunea publică francofonă din Belgia, RTBF.

Kremlinul speră să câștige confruntarea la distanță cu Uniunea Europeană, denunțând „isteria anti-rusă” care domnește la Chișinău și respingând acuzațiile de interferență. „Unde sunt dovezile?”, a întrebat săptămâna trecută purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe.

Iar Foreign Policy scrie că Rusia nu  doar „influențează” alegerile din Moldova. Moscova dorește o bază pentru a se infiltra în UE și duce un război multivector.

Expresia „operațiuni de influență” este complet inexactă pentru a descrie ceea ce se întâmplă în Moldova.

Rusia este angajată într-un război multivector. Acesta își propune nu doar să contracareze traiectoria Moldovei către aderarea la Uniunea Europeană – aprobată cu o majoritate restrânsă într-un referendum din 2024 – sau să o aducă în sfera de influență a Rusiei, ci și să folosească țara ca o bază bine situată geografic pentru a efectua atacuri hibride în interiorul UE și operațiuni în Ucraina.

Presa internațională analizează schimbarea de atitudine a președintelui Donald Trump, după ce acesta a afirmat că Ucraina este capabilă să câștige războiul împotriva Rusiei și să-și recupereze teritoriul. De asemenea, comentatorii se ocupă de discursul liderului de la Casa Albă în fața Adunării Generale a ONU. Un discurs în care a criticat organizația internațională, dar și politicile Europei privind clima și migrația.  

”Este o adevărată revoluție”, concluzionează Sky News cu privire la schimbarea președintelui american în privința Ucrainei.

„Da, acesta este același domn Trump care l-a hărțuit pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski de la Casa Albă în februarie și l-a scos pe președintele rus Vladimir Putin din izolare luna trecută”.

„Schimbarea retoricii – și a evaluării strategice a războiului – sugerează că președintele SUA acceptă faptul că demersurile sale diplomatice către Putin au fost nereușite”, consideră Politico.

The New York Times îl vede pe președintele Trump mai degrabă ”spălându-se pe mâini în privința conflictului din Ucraina”.  El „nu a spus nimic despre un nou sprijin din partea Statelor Unite”.

Pentru The Atlantic, „Singura modalitate prin care comunitatea internațională poate ști dacă președintele a vorbit serios este să se întoarcă la Washington și să readucă America de partea NATO și a Ucrainei, cu bani și echipamente. Până atunci, sunt doar vorbe”. (Sursa: Courrier International)

Analizând discursul președintelui Trump de la tribuna Adunării Generale a ONU, ziarul francez Libération îl acuză pe Trump că

”demolează fără rușine unul câte unul toate conceptele care au modelat ordinea mondială și care au fost considerate până acum un progres pentru umanitate: dreptul la azil, lupta împotriva schimbărilor climatice, multilateralismul.”

Încearcă Londra să impună legea Sharia? FirstPost demontează afirmațiile lui Trump din discursul de la ONU. Această afirmație nu are dovezi care să o susțină. Iar când a fost întrebat, biroul primarului Londrei, Sadiq Khan, care este primul primar musulman al orașului, a declarat pentru The New York Times că nu va „onora aceste comentarii îngrozitoare și bigote printr-un răspuns”.

Un discurs complet nerealist, scrie ziarul belgian De Morgen:

„O cascadorie de PR jenantă în încercarea sa idioată de a câștiga Premiul Nobel pentru Pace. ... Discursul interminabil poate fi văzut ca o confirmare simbolică a unei lumi din care SUA se retrag în spatele unui zid de resentimente și tarife comerciale. Un lucru este clar: pentru europeni, o alianță cu această Americă, America lui Trump, este nesustenabilă.” (Sursa: Eurotopics).

”O diatribă ca unic răspuns la criza multilateralismului”, titrează Le Monde

”Printre acuzații incongruente, batjocuri și neadevăruri, președintele american Donald Trump a încercat neobosit să discrediteze o instituție, Națiunile Unite,  la a cărei slăbire a contribuit marți, la New York.

Iar The Conversation notează că, ”perspectivele lui Trump asupra suveranității, schimbărilor climatice și migrației i-ar putea încuraja și pe alți lideri politici care doresc să promoveze agende similare. Există pericolul de a fi depășită retorica.

Disprețul președintelui SUA față de multilateralism și sistemul ONU ar putea însemna că alți membri își revizuiesc bugetele, reducând și mai mult finanțarea. Acest lucru ar fractura și mai mult un sistem ONU care este deja sub o presiune serioasă”.

Aflat în vizită la New York, președintele francez Emmanuel Macron a anunțat recunoașterea de către Franța a Palestinei ca stat independent. Canada, Regatul Unit, Australia și Portugalia recunoscuseră deja Palestina cu puțin timp înainte. Belgia și Monaco au urmat și ele exemplul Franței. Este aceasta calea cea mai bună către pace? – se întreabă comentatorii.

Analizând reacțiile din Franța, Le Figaro constată că ”stânga sărbătorește o victorie, dreapta își reiterează rezervele”.

”Stânga - care a făcut din apărarea cauzei palestiniene unul dintre principalele sale câmpuri de luptă - nu își ascunde satisfacția, în ciuda unui gest pe care îl consideră tardiv. Începând cu fondatorul La France Insoumise (LFI), Jean-Luc Mélenchon.

Și continuând cu Partidul Socialist (PS) care a vorbit despre o „zi istorică” în care „Franța este onorată”. Aceasta, după ce a stârnit controverse în ultimele zile solicitând ca primăriile franceze să fie decorate cu steagul palestinian. La dreapta și în Reuniunea Națională (RN), gestul a stârnit rezerve, chiar o opoziție totală”.

În Spania, El País observă că „opoziția s-a resimțit și în anumite secțiuni ale stângii socialiste apropiate comunității evreiești” din Franța.

Ziarul spaniol remarcă paradoxul Reuniunii Naționale, despre care spune că a fost „fondată de foști membri ai SS”. Ei se prezintă acum drept apărători ai Israelului. Dar același ziar consideră că sprijinul extremei drepte pentru statul evreu

”se explică mai degrabă prin respingerea imigranților musulmani decât prin orice apropiere de Netanyahu”.

Der Spiegel consideră că „recunoașterea Palestinei este mai mult decât un simplu simbolism. Inițiativa conține un plan pentru Gaza imediat ce armele vor fi reduse la tăcere. ... Este corect din partea comunității internaționale să încerce să elaboreze un plan postbelic pentru Gaza și să caute noi abordări pentru un proces de pace care să nu mai depindă de concesiile israeliene.”

„Franța îl sfidează pe Trump”, scrie The Washington Post, care amintește că Marco Rubio, secretarul de stat american, a încercat să oprească inițiativa încă din iunie. Deși anunțul Franței și al altor națiuni „reprezintă un impuls moral pentru palestinieni”, acesta „nu va schimba imediat nimic pe teren”, continuă cotidianul din capitala americană.

The New York Times observă la rândul său că „Franța și alți aliați ai SUA tocmai au oficializat o ruptură cu Washingtonul care se profila de ani de zile”. Ziarul insistă asupra izolării crescânde a Israelului și a Statelor Unite în această chestiune, patru dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate recunoscând acum Palestina.

Pentru The Wall Street Journal, inițiativa confirmă mai presus de toate „înclinația președintelui Macron de a lovi mult peste așteptări într-o regiune în care influența Franței a scăzut”.

The Daily Telegraph spune la rândul său că este vorba de un președinte „care nu a părut niciodată într-o poziție atât de proastă acasă. (...) Manifestările sale teatrale nu pot ascunde diviziunile profunde din Europa legate de războiul din Gaza”.

Presa internațională analizează mesajele transmise de Donald Trump și alți lideri republicani duminică, la comemorarea activistului ultraconservator Charlie Kirk, asasinat pe 10 septembrie. Declararea lui Charlie Kirk ca „martir” a estompat granițele dintre politică și religie, sunt de părere comentatorii.

Fox News transmite că  Donald Trump a onorat moștenirea lui Charlie Kirk descriindu-l drept un „martir al libertății americane”

Le Monde vede însă în această manifestare omagială, ”un moment de confuzie între politică și religie”

Potrivit ziarului francez,

 

”a fost atât un miting politic, cât și o cruciadă împotriva dușmanilor MAGA.

Donald Trump a făcut un efort neobișnuit vorbind pe larg în lauda cuiva, în afară de el însuși”.

 

The New York Times, notează că duminică s-au reunit „cele mai înalte niveluri ale guvernului american și ale credinței evanghelice . (...) Poate că niciodată până acum, la o asemenea scară, nu a avut loc o astfel de fuziune într-un eveniment public.”

El País consideră că  „acest omagiu, fără precedent în istoria modernă a țării, a demonstrat amploarea confuziei care domnește în discursul MAGA între politică și cea mai reacționară versiune a creștinismului”.

National Review subliniază că,

 

”într-o acțiune extrem de necreștină, președintele american și-a folosit discursul pentru a-și mărturisi „ura” față de adversarii săi.

(...) Spre deosebire de văduva lui Charlie Kirk, care a declarat cu lacrimi în ochi că l-a iertat pe bărbatul care i-a ucis soțul, Trump a susținut că își urăște adversarii și că îi este greu să-i respecte”

 

Pe aceeași temă, Washington Examiner, notează că președintele SUA a prezentat uciderea activistului „ca parte a unui atac mai amplu asupra națiunii” - afirmând în treacăt că „violența vine în mare parte din stânga”.

Pentru acest ziar, această „retorică” marchează „o trecere de la doliu la răzbunare, criticii avertizând că riscă să estompeze linia dintre justiție și pedepsirea oponenților politici”. (Sursa. Courrier International).

”Dragonul a fost trezit”, titrează la rândul său ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung.

”În fața a zeci de mii de susținători, Erika Kirk l-a iertat pe ucigașul soțului ei. Donald Trump nu a fost de acord. El predică: Urăște-ți dușmanii”.

Iar The New York Post vede în evenimentul de duminică un mesaj către mass-media mainstream.

”Monopolul aproape total pe care liberalii îl au asupra campusurilor universitare a fost distrus de emisiunea lui Kirk, Turning Point USA. Întrucât democrații conduc aproape toate posturile de televiziune, talk-show-urile și emisiunile nocturne, conservatorii s-au orientat către podcasturi. Și când Jimmy Kimmel a depășit limita, televiziunile afiliate din  zona centrală a Americii l-au retras, cerându-și scuze.

Se uita Kimmel la emisiunea Sunday? Se uita ABC? Înțeleg ei bula pe care au creat-o? Nu numai că nu vorbesc cu sau pentru acești oameni, dar neagă că ei există. Este nesustenabil.

Vorbitor după vorbitor a spus că Kirk va servi drept inspirație, un far pentru majoritatea tăcută să se exprime. Nu este vorba despre un singur om, ci despre o mișcare. Acesta a fost mesajul: Nu mai pot fi ridiculizați sau ignorați”.

Presa internațională a reacționat imediat după ce Estonia a acuzat Rusia că i-a încălcat spațiul aerian. Moscova respinge acuzațiile, spunând că avioanele sale au zburat deasupra apelor internaționale. Rusia continuă să mențină tensiunile cu vecinii din NATO, observă comentatorii.

„Rusia testează din nou limitele NATO în Europa de Est”, rezumă El País.

„Estonia, care își închisese spațiul aerian după ce mai multe drone rusești au survolat Polonia pe 10 septembrie, a văzut trei avioane survolând teritoriul său timp de 12 minute lungi. (...) Varșovia, la rândul său, a avertizat că o altă pereche de avioane de vânătoare rusești a efectuat o trecere la joasă altitudine peste una dintre platformele sale petroliere din Marea Baltică.”

Le Monde titrează: ”Rusia își continuă strategia de tensiune militară cu europenii”.

Incursiunea a trei aeronave rusești pe cerul Estoniei, deși negată de Moscova, este un „nou exemplu de comportament periculos al Rusiei”, potrivit NATO. Acest eveniment are loc în contextul unor exerciții militare majore de ambele părți.

CNN amintește că ”incidentul de vineri are loc după ce dronele rusești au încălcat spațiul aerian polonez și cel românesc la începutul acestei luni – determinând aliații NATO să se angajeze să consolideze apărarea pe flancul estic al alianței.

Miercurea trecută, avioane de vânătoare NATO au doborât mai multe drone rusești care au încălcat spațiul aerian polonez în timpul unui atac asupra Ucrainei vecine”.

Un răspuns colectiv

The Guardian informează că liderii UE vor discuta „răspunsul lor colectiv” la încălcările spațiului aerian european de către Rusia, într-o reuniune la Copenhaga pe 1 octombrie, după cum a declarat președintele Consiliului European, António Costa.

Tallinn a denunțat imediat acest lucru ca fiind un „act fără precedent”, relatează La Repubblica. „Îngrijorarea a fost atât de mare încât prim-ministrul estonian Kristen Michal a cerut vineri seară activarea articolului 4” din Tratatul Atlanticului de Nord, care prevede „consultări formale între aliați în cazul unei amenințări directe împotriva unui partener”.

Într-un interviu acordat ediției europene a Politico, ministrul estonian de externe, Margus Tsahkna, a declarat că incursiunea a demonstrat că liderul rus Vladimir Putin nu are niciun interes pentru pace.

În Der Spiegel citim că sâmbătă, Ministerul Apărării din Estonia a publicat pe rețeaua X o hartă care arată presupusa traiectorie de zbor a trei avioane de vânătoare rusești MiG-31.

”Aceasta arată că avioanele au pătruns la aproximativ zece kilometri în spațiul aerian estonian părăsind coridorul internațional îngust de deasupra Golfului Finlandei. Prin această postare, statul baltic și-a reiterat acuzațiile conform cărora Rusia a încălcat spațiul aerian estonian – și, prin urmare, teritoriul NATO”

Le Point observă că toți ochii au fost ațintiți asupra administrației Trump, pentru a se vedea reacția sa. „Nu-mi place. Nu-mi place când se întâmplă așa ceva”, a răspuns președintele SUA. „Ar putea fi o problemă mare. Vă voi spune mai târziu.”

În Statele Unite apar temeri legate de cenzură, după ce  rețeaua TV  ABC a scos din emisie show-ul „Jimmy Kimmel Live”, după comentariile prezentatorului despre Charlie Kirk. Donald Trump a salutat decizia. Între timp, președintele american a fost primit cu fast la Londra. Comentariile și analizele nu lipsesc. 

Newsweek titrează: ”Trump sărbătorește, Hollywood-ul este furios”.

Pentru revista americană, suspendarea emisiunii „Jimmy Kimmel Live!” ridică mari semne de întrebare cu privire la cenzura politică și libertatea de exprimare.

Le Figaro îl descrie pe Kimmel drept ”vedeta de comedie în vârstă de 57 de ani, a cărei emisiune oferea o perspectivă umoristică asupra evenimentelor actuale, de cinci ori pe săptămână”.

”Democrația moare în întuneric”, scrie Daily Beast.

Iar publicația amintește de represiunea lui Hitler asupra libertății de exprimare și lecțiile acesteia pentru Trump, după demiterea lui Jimmy Kimmel

La 4 octombrie 1933, ministrul propagandei din Germania, Joseph Goebbels, a introdus noua lege nazistă a editorului, promițând că va rămâne ”protectorul călduros al presei germane”.

Din acea zi, mass-media națională a trebuit să semneze un contract prin care se angaja să nu publice niciodată nimic ”menit a slăbi puterea Reich-ului în străinătate sau în interior”.

”America este o mare putere, nu o verișoară binevoitoare”

Vizita președintelui american Donald Trump la Londra este, de asemenea, comentată intens în presa internațională.

Revista britanică The Spectator notează că ”relația specială” dintre Londra și Washington nu este chiar una între egali:

”Deja se transformă în dependență, în special în economie și tehnologie. Amploarea acestei dependențe este izbitoare. Statele Unite dețin acum aproximativ o treime din totalul investițiilor străine directe din Regatul Unit. (...) Dar America este o mare putere, nu o verișoară binevoitoare. Își urmărește interesele, iar aceste interese nu coincid întotdeauna cu ale noastre.”

Comentând primirea președintelui american de către regele Charles III, Corriere della Sera observă că „regele și-a îndeplinit pe deplin atribuțiile de «diplomat șef».

A fost o sarcină delicată, având în vedere că implica îmbunarea cuiva atât de imprevizibil precum Donald Trump.

Dar monarhul a reușit admirabil, judecând după râsetele și glumele schimbate cu președintele, care a repetat mereu «mulțumesc, mulțumesc».

Se spune că membrii familiei regale britanice se țin departe de politică, dar prim-ministrul Keir Starmer a decis să joace această carte. ... Și după unele nemulțumiri inițiale, regele Carol a jucat-o cu entuziasm.” (Sursa: Eurotopics)

BBC vede la rândul său un succes de partea Londrei:

”Da, președintele Trump nu a fost de acord cu prim-ministrul în privința unor probleme importante - Gaza, imigrația ilegală, politica energetică.

Dar toate acestea sunt domenii în care știam deja că nu sunt de acord.

Și Trump nu a fost de acord cu prim-ministrul în cel mai plăcut mod posibil. Tonul său a fost „sunt de acord să nu fiu de acord”.

Unele dintre cele mai spinoase probleme nu au apărut cu adevărat. Jeffrey Epstein și Lord Mandelson doar superficial, iar Nigel Farage deloc.

În plus, în ceea ce privește Ucraina, Trump și-a întărit retorica față de Putin, chiar dacă poate puțin cam lipsită de detalii specifice.

Oare a găsit prim-ministrul o modalitate de a-l face pe Donald Trump plictisitor?

Considerați asta un succes pentru Downing Street 10”.

A trecut mai bine de o săptămână de la asasinarea influencerului conservator Charlie Kirk și America pare să nu-și fi regăsit echilibrul. Numeroase comentarii din presa internațională atrag atenția asupra pericolului ca Statele Unite să plonjeze în violență politică și autoritarism.

”La o săptămână după oribila asasinare a personajului conservator și naționalist Charlie Kirk în Statele Unite, pagubele sunt greu de ignorat”, scrie Le Monde.

”Vestea despre asasinarea acestei figuri a tineretului conservator american s-a transformat rapid într-o dorință de răzbunare nepotolită.

Exemplul a venit chiar de la președintele Donald Trump, care a preferat să stigmatizeze un inamic intern acuzat că l-a ghidat pe presupusul asasin. Acest lucru a fost reiterat ulterior și de vicepreședintele J.D. Vance, într-un climat detestabil de vânătoare de vrăjitoare”.

The New Yorker consideră că

 

”omniprezența armelor și ușurința cu care aproape oricine le poate obține fac ca protejarea vieților umane să fie din ce în ce mai dificilă.

Faptul că amenințarea violenței politice este atât de endemică este unul dintre motivele pentru care ceea ce era odată adevărat despre mișcarea lui Trump este din ce în ce mai adevărat și pentru țară: devine neîncrezătoare și se simte în pericol”

 

Revista People amintește că ”începând de vineri, 12 septembrie, un studiu din 2024 despre terorismul intern nu mai apare pe site-ul Departamemntului de Justiție (DOJ).

În primele rânduri ale studiului se arată că „Extremismul violent militant, naționalist, al supremației albilor a crescut în Statele Unite. De fapt, numărul atacurilor de extremă dreapta continuă să depășească toate celelalte tipuri de terorism și extremism violent intern”.

Citeste siCharlie Kirk, ucis pentru că ar fi fost ”prea puțin extremist”?

Asasinarea activistului conservator Charlie Kirk semnalează un nou capitol tulburător în violența politică din America, a declarat pentru Fox News, Peggy Noonan, fosta redactoare a discursurilor președintelui Ronald Reagan.

„Ne place să spunem că ceva s-a întâmplat treptat și apoi brusc, Așa a crescut violența politică în America în acest secol. Aș spune că tentativele de asasinat din 2024 asupra lui Donald Trump și acum asasinarea lui Kirk sunt momentele «brusc». Realitatea continuă în timp ce ritmul sumbru se accelerează.”

The Hill se teme că

 

”Trump și alții pregătesc scena pentru a folosi uciderea lui Kirk ca justificare pentru un atac asupra organizațiilor societății civile care s-au mobilizat pentru a rezista față de efectul distructiv al Proiectului 2025.

Desigur, nu există nicio dovadă că finanțatorii progresiști ​​sau organizațiile de advocacy au avut vreo legătură cu recentele acte de violență politică. Acesta este cel mai grosolan oportunism politic, exploatând o tragedie pentru a avansa un pas preexistent într-un proiect autoritar în desfășurare”

 

Iar pentru Miami Herald, ”moartea lui Kirk reprezintă o escaladare devastatoare a diviziunii politice din America.

În momentul în care acceptăm violența ca mijloc de a-i reduce la tăcere pe cei cu care nu suntem de acord, am abandonat principiile care fac posibilă democrația americană.

Primul Amendament ne permite libertatea de exprimare - chiar dacă ne ofensează sau ne înfurie. Dar nu permite niciodată violența”.

Armata israeliană a lansat ofensiva militară totală asupra orașului Gaza, în timp ce o comisie de anchetă a Consiliului ONU pentru drepturile omului acuză Israelul de genocid. Israel denunţă ancheta drept «parţială şi mincinoasă». Presa internațională analizează situația.

CNN vorbește despre ”ceea ce ar putea fi cea mai mare operațiune terestră a sa în Gaza de la incursiunea militară inițială de la începutul războiului, marcând o escaladare fără precedent care se bucură de sprijin deplin din partea SUA.

Decizia prim-ministrului Benjamin Netanyahu de a continua operațiunea, în ciuda condamnărilor internaționale tot mai mari și a îngrijorărilor propriilor oficiali din domeniul securității, subliniază disponibilitatea sa de a sfida presiunile globale de a pune capăt războiului”.

Potrivit Newsweek, ”ofensiva israeliană este probabil să se desfășoare chiar dacă Qatarul, Egiptul și Statele Unite încearcă să facă presiuni pentru progrese în discuțiile pe care le mediază între Israel și Hamas. Ambele părți rămân ferme în ceea ce privește condițiile opuse pentru încheierea războiului”.

”Operațiunea împotriva orașului Gaza face parte dintr-o dorință de a transmite un mesaj politic”, declară pentru Le Figaro istoricul militar Pierre Razoux.

”Gaza nu este singurul front al armatei israeliene. Hezbollah încă există în Liban, Siria, potențial în Cisiordania, Yemen și Iran. Scopul lui Netanyahu și al șefului de stat major este de a rezolva problema Gaza cât mai repede posibil, astfel încât să își poată îndrepta atenția către aceste alte fronturi. Următorul pas ar putea fi Cisiordania”.

Presa internațională vorbește și despre raportul comisiei independente a ONU care acuză Israelul de comiterea unui genocid în Gaza.

BBC notează că, potrivit comisiei ONU, ”modelul de conduită include uciderea intenționată și vătămarea gravă a unui număr fără precedent de palestinieni folosind muniții grele; atacuri sistematice și pe scară largă asupra siturilor religioase, culturale și educaționale; și impunerea unui asediu asupra Gazei și înfometarea populației acesteia.

Liderii politici și militari israelieni au afirmat în mod constant că operațiunile militare din Gaza sunt desfășurate în autoapărare, pentru a învinge Hamas și alte grupări armate palestiniene și pentru a asigura eliberarea ostaticilor israelieni”.

„Concluziile raportului susțin observațiile și declarațiile succesive ale palestinienilor, israelienilor și organizațiilor pentru drepturile omului, care au susținut aceeași idee în ultimul an”, notează Middle East Eye.

„Însă aceasta este prima dată când o analiză cuprinzătoare, bazată pe legi, a fost efectuată de un organism ONU și va fi de ajutor judecătorilor Curții Internaționale de Justiție (CIJ), într-un  proces a cărui finalizare se așteaptă să dureze ani.”

Iar Jerusalem Post spune că raportul reprezintă cea mai recentă piesă din șirul de acuzații de genocid la adresa guvernului premierului Benjamin Netanyahu, formulate de activiștii pentru drepturile omului. În acest timp, Israelul își continuă războiul împotriva Hamas în Gaza, război care a ucis zeci de mii de oameni. Israelul a respins ceea ce a numit un raport „distorsionat și fals”.

Înainte de a crește presiunea asupra lui Vladimir Putin, Donald Trump le cere aliaților săi europeni să înceteze să mai cumpere petrol rusesc. De asemenea, le cere să majoreze tarifele la produsele chinezești și indiene. Presa internațională analizează situația.

”Sancțiunile împotriva Rusiei, un măr al discordiei între Statele Unite și Europa din cauza Chinei”, titrează Le Monde.

”Cererile lui Trump sunt inacceptabile pentru UE, care se teme că va plăti prețul unui război comercial între Washington și Beijing”.

Newsweek observă că Donald Trump a vorbit despre „războiul lui Biden și Zelenski” fără a-l menționa pe Putin, adăugând că, dacă NATO ar face ceea ce a spus el, conflictul s-ar termina rapid. În caz contrar, „îmi risipiți timpul, precum și timpul, energia și banii Statelor Unite”.

Ziarul polonez Rzeczpospolita, citat de Eurotopics, se îndoiește că  ”toate celelalte țări NATO chiar vor fi dispuse să dea o lovitură economică majoră Rusiei și Chinei. În cazul Chinei, este chiar îndoielnic că majoritatea lor ar susține o astfel de mișcare. Și ce urmează? Va trebui să așteptăm următoarea scrisoare a lui Trump. Și să ne consolidăm capacitățile de apărare împreună cu alte țări amenințate de Rusia.”

Șeful Casei Albe devine o povară pentru NATO

 avertizează ziarul portughez Público:

„Problema NATO este dacă Statele Unite vor continua să respecte Articolul 5, care garantează apărarea colectivă și constituie cel mai puternic factor de descurajare. Problema NATO este Donald Trump și viziunea sa asupra lumii, care nu include conceptul de a crea alianțe permanente pentru apărarea democrațiilor – în Europa, ca și în Asia – împotriva regimurilor autocratice, respectând în același timp dreptul internațional.”

De partea sa, cotidianul elvețian Tages-Anzeiger, arată că ”Europa continuă să cumpere anual petrol, gaze naturale și alte bunuri rusești în valoare de miliarde de euro, umplând astfel arsenalul Kremlinului. În cel mai bun caz, sancțiunile europene împotriva Chinei pot fi descrise ca fiind ridicole, chiar dacă regimul de la Beijing face tot posibilul pentru a sprijini Rusia și a declarat deschis la Bruxelles că nu are niciun interes să pună capăt războiului. (...) Trump nu face decât să denunțe această discrepanță dintre presupusa gravitate a amenințării și măsurile defensive încă neconvingătoare.” (Sursa: Eurotopics)

Politico remarcă faptul că în sfârșit, Donald Trump numește Rusia „agresor”, după ce ”a rezistat timp de luni de zile” să o eticheteze astfel.

”Întrucât poziția mai dură a lui Trump nu a reușit să-l determine pe Putin să se așeze la masa negocierilor, administrația americană se confruntă cu tot mai multe apeluri de a impune sancțiuni mai dure.

Deși Trump a spus că țările europene sunt „prietenii” săi, acesta a criticat faptul că ele „cumpără încă petrol din Rusia”. El a spus că nu dorește ca ei să cumpere petrol, în timp ce ”sancțiunile pe care le impun nu sunt suficient de dure”.

Ungaria și Slovacia sunt principalii cumpărători de energie rusească ai UE și s-au opus eforturilor Comisiei Europene de a elimina treptat această dependență, mai scrie Politico.