Friedrich Merz a devenit în cele din urmă cancelarul Germaniei în al doilea tur de scrutin în Bundestag. Dar este deja slăbit, spun comentatorii.

Die Welt amintește că niciun cancelar, de la Konrad Adenauer la Olaf Scholz, nu a eșuat vreodată în primul tur al alegerilor parlamentare după ce a câștigat alegerile legislative și a negociat formarea unei coaliții.

Potrivit ziarului, acest prim vot nereușit riscă să pună în dificultate legitimitatea lui Friedrich Merz și a guvernului său. „Coaliția roșu-negru [culorile CDU-CSU și SPD], care trebuia să aducă o oarecare stabilitate după cei trei ani și jumătate de haos politic ai guvernului anterior, se confruntă cu o furtună fără precedent încă de la început.”

La primul vot, „cel puțin 18 parlamentari din partidele de coaliție nu au votat pentru Merz”, amintește Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Ulterior, cel puțin trei dintre ei au rămas pe pozițiile lor. Sfidând directivele partidelor lor, acești aleși renegați au arătat cât de nepopular este Friedrich Merz, inclusiv în propria tabără. Și că își pot contesta liderii „în cel mai sever mod”.

Politico notează că ”evenimentele de la începutul zilei au fost un semn inconfundabil al slăbiciunii lui Merz, în momentul în care acesta își începe mandatul de cancelar.

Sondajele arată că ratele de aprobare ale lui Merz au scăzut vertiginos de când a câștigat alegerile din 23 februarie, iar conservatorii săi au scăzut în sondaje.

Al doilea vot a fost posibil doar după ce patru facțiuni - inclusiv Verzii și Stânga - au convenit să ocolească procedurile lungi, permițând parlamentului să se reunească la doar câteva ore după eșecul șocant”.

După cum transmite NBC News, guvernul de coaliție a promis să relanseze economia pe fondul unui război comercial global declanșat de tarifele vamale impuse de președintele Donald Trump și de presiunea tot mai mare asupra Europei pentru a-și mări cheltuielile pentru apărare.

Alternativa pentru Germania (AfD), partid de extremă dreapta, care pare să devină cel mai mare partid de opoziție din parlament, a profitat de eșecul lui Merz de a câștiga la primul tur de scrutin.

Iar Le Figaro speră că tandemul franco-german va fi reînviat, în ciuda obstacolelor:

„Noul cancelar a făcut numeroase gesturi în direcția unei apropieri de Paris. ... Diferențele nu vor dispărea, în special în ceea ce privește acordul Mercosur, pe care Berlinul dorește să-l vadă implementat rapid, și în ceea ce privește utilizarea civilă a energiei nucleare, de care Franța este deosebit de preocupată.

Și, ca întotdeauna, Germania își va apăra interesele cu tărie. Cu toate acestea, Berlinul și Parisul sunt din nou dispuse să găsească un limbaj comun și să caute compromisuri.

Dacă duo-ul Merz-Macron vrea să fie forța motrice a Europei, va trebui să depășească simplul simbolism și să implice Polonia, dând dovadă de curaj și ambiție în proiecte concrete.”

Continuăm cu reacțiile din presa internațională în urma primului tur al alegerilor prezidențiale din România. Jurnaliștii îl potretizează în diferite moduri pe câștigătorul primei runde, George Simion.

Potrivit revistei franceze Le Point, observatorii spun că victoria lui George Simion în turul doi ar putea izola țara, ar putea limita investițiile private și ar putea destabiliza flancul estic al NATO, unde Ucraina se află în război cu Rusia.

Frankfurter Allgemeine Zeitung vorbește despre ”Efectul Georgescu: Mulți români au perceput anularea primei tentative de alegeri prezidențiale ca fiind un act de aroganță. Candidatul de dreapta, acum principal, George Simion, a putut profita de acest lucru”.

Istoria se repetă, spune La Repubblica, ziar italian citat de Eurotopics:

„Simion dovedește că modelul suveranist este foarte popular în multe țări din fostul Bloc Estic. Scenariul este foarte similar în Ungaria, Slovacia, Polonia și acum România: victimizare și nostalgie pentru vremurile bune de altădată, ostilitate față de elite, euroscepticism, antimigrație, naționalism grosolan și aversiunea față de Ucraina. ... Simion a subliniat că «singura sa misiune este restabilirea ordinii constituționale și a democrației».”

”Huligan, fan Trump și vedetă pe rețelele de socializare: Cine este George Simion, liderul extremei drepte din România?”. Sub acest titlu, Libération îi face portretul lui George Simion.

”Tânăr și carismatic, președintele partidului naționalist și eurosceptic AUR tocmai a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale din România la o diferență semnificativă”.

Ziarul invocă gigantica nuntă în aer liber ”organizată după modelul liderului fasciștilor români în 1925”.

De asemenea, Simion ”a combinat populismul cu promovarea tradițiilor - toată mâncarea servită era garantată a fi de origine românească plus stăpânirea rețelelor sociale. Nunta  a fost transmisă în direct pe pagina de Facebook a partidului. De asemenea, au fost participanții: un amestec vast de preoți ortodocși, mici antreprenori locali, polițiști pensionari și tineri care îl văd pe George Simion drept purtător de cuvânt al generației lor.

În acea zi însorită, politicianul a fost aplaudat cu strigăte de „George, Președinte!”. Perspectiva părea improbabilă la vremea respectivă. Dar Simion este acum în măsură să devină următorul șef de stat al României”.

Iar Le Monde notează că ”domnul Simion are o relație ambiguă cu domnul Georgescu și nu împărtășește retorica sa radicală anti-UE și anti-NATO.

Cu toate acestea, duminică, a mers să voteze cu el. Apoi, a reiterat că, dacă va fi ales, intenționează să „respecte voința poporului, aceea de a-l avea pe Georgescu [la putere]”.

A adus în discuție, în special, ideea organizării unui „referendum”, a convocării unor „alegeri parlamentare anticipate” sau a „formării unei coaliții astfel încât [dl. Georgescu să poată] deveni prim-ministru”.

Aceste promisiuni rămân discutabile, deoarece dl. Simion nu este cunoscut pentru înclinația sa spre împărțirea puterii”.

Presa internațională a reacționat imediat la rezultatele primului tur al alegerilor din România. Jurnaliștii vorbesc despre revenirea în forță a extremei drepte și își pun întrebări cu privire la viitoarea orientare geopolitică a României.

Der Spiegel titrează: ”Candidatul de extremă dreapta câștigă primul tur al alegerilor prezidențiale din România”

”El respinge ajutorul militar pentru Kiev și face campanie alături de un aliat al Kremlinului de extremă dreapta. George Simion sărbătorește acum o victorie parțială în alegerile prezidențiale din România”. 

”Răzbunare prin urne”, scrie la rândul său ziarul francez Le Journal du Dimanche. La cinci luni după anularea primului tur al alegerilor prezidențiale din România, George Simion a ieșit învingător în noile alegeri desfășurate duminică, 4 mai.

”Faceți cunoștință cu George Simion, câștigătorul alegerilor de extremă dreapta din România... căruia i s-a interzis accesul în Ucraina” – așa își începe Politico relatarea despre alegerile din România.

”Liderul naționalist îi susține vehement pe Donald Trump și Giorgia Meloni - și conduce cursa prezidențială înaintea celui de-al doilea tur critic din 18 mai”.

Citeste siGeorge Simion și Nicușor Dan intră în turul II

BBC transmite că rezultatul este așteptat cu nervozitate în capitalele europene, Washington, Kiev și Moscova. România este o importantă rută de tranzit pentru sistemele de arme și muniții către Ucraina. Țara are un scut antirachetă american la Deveselu și trei baze aeriene majore de unde NATO efectuează misiuni de poliție aeriană până la granița dintre Ucraina și Moldova și deasupra Mării Negre.

Deloc surprinzător, candidatul de extremă dreapta este pe cale să câștige primul tur, titrează Les Echos.

România și-a confirmat turnura naționalistă într-un nou scrutin organizat duminică.

Le Figaro vorbește despre revenirea în prim plan a extremei drepte din România, după dispariția lui Corneliu Vadim Tudor:

”Deocamdată, datorită lui Simion și utilizării rețelelor sociale pe care le îndrăgește, această mișcare politică, care dispăruse timp de zece ani, cunoaște o adevărată renaștere. Extrema dreaptă românească se stinsese, de fapt, odată cu liderul său istoric, Corneliu Vadim Tudor, care a murit în 2015. Fondatorul Partidului România Mare dezvoltase, în anii care au urmat căderii Zidului, o retorică ce amintea de cea a dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu și de cea a mareșalului Ion Antonescu”

.

După cum comentează Al Jazeera, ”Simion se opune ajutorului militar acordat Ucrainei vecine, critică conducerea Uniunii Europene și spune că este aliniat cu mișcarea „Make America Great Again” a președintelui Statelor Unite, Donald Trump.

Înainte de alegeri, sondajele arată că el avea aproximativ 30% din voturi, un avans confortabil, dar mult sub cele 50% de care are nevoie pentru a evita un tur al doilea pe 18 mai.

George Simion nu s-a întâlnit aseară cu jurnaliștii, așa cum fac de obicei liderii partidelor la sfârșitul zilei de vot. El a transmis doar un mesaj video. În schimb, a vorbit cu jurnaliștii străini, prezenți în număr mare la București în aceste zile”.

În Financial Times, George Simion explică ce înțelege prin expresia ”Turul doi, înapoi” și cum îl va instala pe Călin Georgescu.

„Deci, ca preşedinte, pot schimba membrii Curţii Constituţionale, membrii serviciilor secrete, astfel încât să pot asigura alegeri corecte şi pot fi un mediator pentru a găsi majoritatea în Parlament. Acesta este modul în care ne putem gândi să-l avem ca prim-ministru (n.r. pe Călin Georgescu)”, a declarat George Simion în Financial Times.

Alegerile din România sunt urmărite cu multă atenție în presa internațională. Jurnaliștii explică miza scrutinului, într-o țară care joacă un rol cheie pe flancul estic al Uniunii Europene și al NATO.

În România, alegeri prezidențiale otrăvite, titrează Le Point.

România este ”o țară strategică pentru Occident, unde încercările de interferență ale Rusiei și Americii seamănă discordie”.

The Guardian notează că România se întoarce la urne pentru o reluare a unor alegeri prezidențiale dificile.

”Cu un alt candidat de extremă dreaptă în frunte în sondaje, votul este urmărit de la Bruxelles la Washington: o victorie naționalistă ar putea duce la o deviere a direcției pro-europene a statului membru al UE și NATO, care se învecinează cu Ucraina. Între timp, administrația Trump a acuzat Bucureștiul că răstoarnă democrația”.

Potrivit publicației online Balkan Insight, rețeaua Telegram este „Platforma cheie pentru influența pro-rusă în votul din România”.

Jurnaliștii citează un raport al companiei de analiză OpenMinds potrivit căruia un sfert din canalele Telegram în limba română diseminează propagandă pro-Kremlin, influențând potențial mediul politic înaintea alegerilor prezidențiale.

”George Simion, principalul candidat de extremă dreapta și favorit la alegerile de duminică, beneficiază de o acoperire favorabilă din partea acestor canale, în ciuda sprijinului său declarat pentru NATO”.

TVP, televiziunea publică din Polonia, se referă tot la candidatul de extremă dreapta, despre care afirmă că ”se opune ajutorului militar acordat Ucrainei vecine, critică conducerea UE și a susținut mișcarea președintelui american Donald Trump, „Make America Great Again”:

”O victorie a lui Simion ar putea izola România în străinătate, ar eroda investițiile private și ar putea face din această țară un membru NATO mai puțin previzibil și cooperant în ceea ce privește ajutorul militar acordat Kievului, jucând în favoarea Rusiei”.

Iar pentru postul de radio France Inter alegerile prezidențiale din România sunt un test al trumpismului în Europa:

”Umbra președintelui american planează asupra acestui vot în această țară membră a UE și NATO.

Chiar și atunci când vorbim despre România, nu mai putem scrie un editorial internațional fără să-l menționăm pe Donald Trump.

Noua administrație americană s-a implicat în dezbaterea privind anularea alegerilor prezidențiale din România. Să ne amintim că, în noiembrie, un candidat de extremă dreapta, Călin Georgescu, a creat o surpriză uriașă ieșind învingător. Autoritățile au anulat ulterior alegerile în urma unei campanii pe rețelele de socializare, în special pe TikTok, marcată de suspiciuni puternice de interferență a Rusiei”.

Iar televiziunea publică austriacă ORF transmite că ”România este una dintre cele mai populate țări din UE și joacă un rol cheie pe flancul estic al Europei și al NATO.

O victorie a unui politician sceptic atât față de UE, cât și față de NATO ar putea reprezenta o lovitură gravă”.

Haos economic, promisiuni nerespectate, atac asupra statului de drept, ba chiar un comportament tipic gărzilor revoluționare. Iată câțiva termeni în care presa internațională caracterizează primele 100 de zile ale celui de-al doilea mandat Donald Trump.

„În doar 100 de zile, Donald Trump a realizat ceea ce pesimiștii se temeau, dar nu îndrăzneau să-și imagineze”, scrie la Stampa.  

”Un atac sistematic asupra democrației, statului de drept și drepturilor civile fundamentale.Trump a ignorat deciziile Curții Supreme, a intimidat firme de avocatură de top și a instruit Procurorul General să-i urmărească penal adversarii politici”.

În comentariul său, Associated Press observă cum Trump se chinuie să își respecte promisiunile de a pune capăt rapid războaielor:

”Incapacitatea lui de a obține acorduri în Ucraina și Gaza - cel puțin până în prezent - ar putea fi cea mai demonstrabilă dovadă că efortul său de a schimba rapid politica externă a SUA prin voință pură ar putea avea limitele sale”.

Publicația franceză Challenges vede la rândul său că ”un acord în Ucraina este dificil de prevăzut, având în vedere dezacordurile profunde dintre Ucraina și Rusia cu privire la potențiala anexare a teritoriilor de către ruși.

În Gaza, situația este și mai puțin avansată. După ce i-a smuls lui Benjamin Netanyahu un armistițiu, care era în vigoare încă dinaintea venirii sale la putere, Donald Trump nu a putut să-l împiedice pe aliatul său să îl denunțe.

Citeste si100 de zile

Luptele au fost reluate pe 18 martie și au făcut ravagii de atunci. Astăzi, Benjamin Netanyahu se opune reluării discuțiilor cu Iranul inițiate de președintele american. Deși nu le-a agravat, Donald Trump nu a reușit să rezolve conflictele în care s-a implicat”.

Postul francez de radio Europe 1 comentează că ”primele 100 de zile de mandat sunt marcate de schimbul de replici extrem de tensionat în Biroul Oval cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski.

Deși au fost văzuți de atunci discutând, aparent calm, în Bazilica Sfântul Petru de la Vatican, relațiile dintre cei doi șefi de stat rămân fragile”.

”Trump a promis o relansare economică. Dar în primele sale 100 de zile, nu reușește”

 constată rețeaua de televiziune CBS News.

”Pentru milioane de angajatori din întreaga țară, abordarea haotică a administrației Trump în ceea ce privește impunerea de tarife asupra partenerilor comerciali cheie, precum și asupra aproape oricărei alte țări de pe planetă, a fost o provocare”.

Pentru ziarul elvețian Tages Anzeiger, ”dacă există o constantă în haosul pe care Donald Trump l-a stârnit în primele 100 de zile ale celui de-al doilea mandat, aceasta este distanța scurtă dintre „pur și simplu de neconceput” și „deja realitate”.

Ca să numim doar câteva exemple, el a declanșat o prăbușire a pieței bursiere globale dintr-o singură lovitură, a declarat război globalizării și a spulberat arhitectura de securitate internațională bazată pe reguli. A întors lumea cu susul în jos”.

Iar The New York Times caracterizează echipa Trump drept o avangardă revoluționară, mai mult decât o administrație prezidențială:

”Istoria este plină de exemple de minorități pasionate care au smuls puterea de la majorități dezorganizate și pasive: iacobinii în timpul Revoluției Franceze, bolșevicii în timpul Revoluției Ruse, Partidul Comunist al lui Mao din China, Mișcarea 26 iulie a lui Fidel Castro din Cuba... Aceste mișcări nu au avut întotdeauna resurse mai bune decât altele, dar s-au distins printr-o îndrăzneală, o hotărâre și o claritate a scopului mai mare”.

Presa internațională comentează afirmațiile secretarului de stat Marco Rubio potrivit cărora urmează o săptămână decisivă pentru negocierile de pace în Ucraina. Jurnaliștii vorbesc și despre armistițiul de scurtă durată anunțat de Vladimir Putin, în jurul zilei de 9 mai.

Le Figaro vorbește despre ”abordarea caldă” și ”abordarea rece” a liderului american.

”Pentru a impune o pace promisă inițial în termen de 24 de ore, Donald Trump are abordări calde - în mod normal rezervate lui Putin - și reci - de obicei îndreptate împotriva lui Zelenski.

El l-a mustrat pe președintele ucrainean când acesta a refuzat planul de capitulare pregătit de administrația americană, în colaborare directă cu Kremlinul. Dar acum este supărat și pe Vladimir Putin când acesta își continuă bombardamentele mortale asupra unor ținte populate de civili”.

Potrivit Newsweek, ”Trump a acordat procesului câteva săptămâni înainte ca răbdarea sa să expire. Așa că există presiune asupra Ucrainei și Rusiei pentru a se reuni la masa negocierilor și a demonstra că există o cale clară către pace și a menține implicarea SUA.

Dar problemele cheie rămân: disputele privind concesiile teritoriale și viitorul securității Ucrainei”.

La Stampa nu vede o apropiere a păcii.

„Este greu de imaginat că Zelenski a reușit să submineze apropierea dintre Trump și președintele rus Vladimir Putin. (... )

Da, este adevărat că, după întâlnirea din Bazilica Sfântul Petru, Trump a avut cuvinte mai dure decât de obicei la adresa lui Putin. El s-a considerat batjocorit de șeful Kremlinului și a sugerat noi sancțiuni împotriva Moscovei.

Dar știm că este mult prea ușor pentru Putin să netezească lucrurile cu Trump în timp ce războiul continuă. Pe scurt, este dificil să nutrești speranța unui miracol în care Trump să susțină o pace justă în Ucraina.”

”Pentru Statele Unite, continuarea conflictului este acum responsabilitatea Ucrainei, nu a Moscovei”, observă Le Monde. ”Donald Trump încearcă astfel să-i impună un acord lui Volodimir Zelenski, menajându-l în același timp pe Vladimir Putin, pentru care nu și-a ascuns niciodată admirația”.

The Conversation notează la rândul său:

”Având în vedere lipsa evidentă a angajamentului Rusiei față de un acord, situația nu se îmbunătățește pentru președintele american Donald Trump. Se pare că nu se poate decide pe cine va da vina în cele din urmă dacă eforturile sale eșuează”

Presa comentează și anunțul președintelui rus Vladimir privind un un armistițiu temporar în Ucraina pentru zilele care marchează cea de-a 80-a aniversare a victoriei asupra Germaniei naziste.

Potrivit Firstpost, ”anunțul a venit într-un moment în care președintele american Donald Trump este frustrat de eșecul său de a pune capăt războiului. El promisese că va pune capăt războiului în termen de 24 de ore de la preluarea mandatului, dar războiul este nici pe departe aproape de sfârșit, în ajunul împlinirii a 100 de zile de mandat prezidențial”.

Iar The Moscow Times amintește că ”Putin a ordonat ultima dată un armistițiu în weekendul de Paște, ceea ce a părut inițial să ia prin surprindere Ucraina, deși președintele Zelenski a declarat ulterior că susține ideea, deoarece ar putea deschide calea pentru un armistițiu mai amplu.

De atunci, părțile beligerante nu au reușit să ajungă la un armistițiu necondiționat de 30 de zile, propus inițial de Statele Unite luna trecută”.

Imaginea întâlnirii dintre președinții Trump și Zelenski, chiar în catedrala San Pietro din Roma, după funeraliile Papei Francisc, au făcut instantaneu înconjurul lumii. Să fie un punct de cotitură către pacea în Ucraina? – se întreabă comentatorii.

„Ultimul act diplomatic al Papei Francisc„, titrează Politico.

Publicația îl citează pe ultimul ambasador al Statelor Unite pe lângă Sfântul Scaun. Acesta și-a exprimat convingerea că ”Papa Francisc ar fi fost plin de speranță și ar fi dorit ca rezultatul acelei întâlniri  să fie unul bun pentru Ucraina și pentru lume”.

Kyiv Independent vede o „întâlnire importantă”, deoarece problema a fost întotdeauna lipsa „contactului direct” dintre Zelenski și Trump.

”Trump și Zelenski nu s-au mai întâlnit personal de la confruntarea din februarie, desfășurată în Biroul Oval, unde Trump și vicepreședintele JD Vance l-au criticat pe Zelenski pentru ceea ce au numit o lipsă de recunoștință față de sprijinul SUA”.

Le Monde notează că această discuție a avut loc într-un context de efervescență diplomatică în jurul războiului din Ucraina, pe care Donald Trump dorește să-l încheie cât mai repede posibil, punându-l pe omologul său, Volodimir Zelenski, sub o puternică presiune și în timp ce, pe front, Rusia își consolidează ascensiunea.

Iar The New York Times apreciază că întâlnirea a crescut speranțele ucrainenilor.

Aceasta, după ce ”Trump a încercat să forțeze Ucraina să adopte un plan de pace dezechilibrat. Dar speranța a apărut pentru prima dată în urma unui atac masiv cu rachete rusești asupra capitalei Ucrainei, joi dimineață, soldat cu 12 morți și aproape 90 de răniți. „Vladimir, STOP!”, a postat Trump pe Truth Social, într-o rară mustrare la adresa lui Putin.

Și apoi, speranța a crescut sâmbătă, când Zelenski a reușit să discute aproximativ 15 minute cu Donald Trump la Roma.

”Nu știm ce au spus cei doi președinți în scurta lor întâlnire” – comentează Sky News – ”dar liderul ucrainean va rămâne cu ideea pe care președintele Trump a expus-o săptămâna aceasta, spunând că America va sancționa Rusia în lipsa unui acord de pace.

Aliații Ucrainei urmăresc cu atenție dacă Donald Trump va exercita măcar vreo presiune asupra lui Vladimir Putin, darămite să-l pedepsească pentru recentele atacuri sângeroase asupra Ucrainei.

Sau dacă nu cumva pur și simplu va părăsi masa dacă propunerile sale eșuează, dând vina pe intransigența Ucrainei, înainte de a trece la o apropiere față de Moscova.

În postările sale, după întâlnire, președintele SUA a fost critic la adresa lui Vladimir Putin.

Dar planul de pace al lui Donald Trump pare din ce în ce mai predispus la eșec.

Unii cred că a fost conceput tocmai ca să eșueze după ce SUA au cerut Ucrainei să cedeze suveranitatea Crimeii către Rusia, lucru pe care Zelenski nu îl poate face din punct de vedere politic și constituțional”.

Potrivit analizei ziarului Le Figaro, ”Vladimir Putin consideră că a câștigat un atu și de data aceasta: chiar în ziua întâlnirii dintre Trump și Zelenski de la Roma, Moscova a anunțat că a recucerit tot teritoriul său din regiunea Kursk, unde ucrainenii lansaseră o ofensivă în august 2024”.

Papa Francisc va fi înmormântat sâmbătă. Dar înaintea ceremoniilor funerare, care îi vor aduna la Roma pe cei mai importanți lideri ai lumii, presa internațională privește și spre viitor: cine ar putea fi următorul suveran pontif?

”Cu 80% dintre cardinali numiți de Papa Francisc însuși, aceștia nu doar că aleg un papă pentru prima dată, dar vor oferi o perspectivă globală largă”, comentează BBC:

”Pentru prima dată în istorie, mai puțin de jumătate dintre cei care vor vota vor fi europeni.

Și deși conclavul poate fi dominat de numirile sale, acestea nu au fost exclusiv „progresiste” sau „tradiționaliste”.

Din aceste motive, este mai greu ca niciodată de prezis cine va fi ales următorul papă”.

La Stampa, ziar italian citat de Eurotopics, explică de ce cardinalul Pietro Parolin, numărul doi în ierarhia Vaticanului, este considerat favorit:

„Întrucât este de neconceput să facem un pas înapoi după misiunea de reînnoire neterminată a lui Bergoglio și să ștergem cea mai revoluționară papalitate din istoria recentă, va fi sarcina noului Papă să găsească soluții la întrebări urgente. O astfel de sarcină necesită experiență și cunoaștere a sistemului complex al Bisericii care afectează întreaga lume”.

Un papă ungur? Ziarul ungar Portfolio cântărește punctele forte și punctele slabe ale cardinalului maghiar Péter Erdő:

"Statura intelectuală și teologică remarcabilă a lui Erdő reprezintă un argument puternic pentru alegerea sa: se bucură de o autoritate considerabilă ca teolog și canonist.

Este conservator, dar nu o figură care dezbină... Vorbește mai multe limbi și a contribuit activ la forumurile internaționale ale Bisericii. Cu toate acestea, vârsta sa - are 72 de ani - ar putea lucra împotriva lui... Și nu naționalitatea sa este controversată sau relevantă din punct de vedere politic. Dar starea actuală a vieții religioase din țară i-ar putea afecta imaginea”. (Sursa: Eurotopics)

Și dacă următorul papă ar veni din Filipine?

Cardinalul filipinez Luis Antonio Tagle se numără printre favoriții pentru a fi ales succesorul Papei Francisc. Profilul său ar avea avantajul de a fi în concordanță cu misiunea reformistă și progresistă a predecesorului său, notează cotidianul din Manila The Daily Tribune, citat de Courrier International. Alegerile sunt urmărite îndeaproape în Filipine, care are a treia populație catolică din lume după Brazilia și Mexic.

Dar și Africa speră că succesorul Papei Francisc va fi ”unul de-al ei”.

Publicația online Le Djely, din Guineea, aduce un omagiu suveranului pontif care a fost un „prieten al Africii” și se întreabă dacă Biserica Catolică este pregătită să permită unui african să poarte tiara papală.

Ar fi o formă de dreptate pentru Africa, spune publicația.

”Mai presus de toate, Papa Francisc a fost un purtător de stindard pentru cauza migranților, într-un moment în care, în fața unei Europe care se baricada, tinerii africani se scufundau cu miile în apele Mediteranei”.

Eșec la convorbirile de pace de la Londra: întâlnirea programată miercuri între cei mai importanți diplomați americani, britanici, francezi și ucraineni a fost anulată în ultimul moment.  Ucraina a refuzat să accepte condițiile Statelor Unite, iar secretarul de stat Marco Rubio nu a mai venit în capitala britanică. Presa internațională analizează situația.

”Speranțele unor progrese în negocierile de la Londra s-au năruit după ce reprezentantul SUA, Marco Rubio, s-a retras”, titrează Evening Standard.

”Întrucât Donald Trump părea dispus să-i facă concesii semnificative lui Putin pentru a opri conflictul, un oficial european a spus că Rubio și-a exprimat îngrijorarea că Ucraina ar putea reveni la pozițiile sale dure de dinainte, făcând imposibil orice progres”.

Potrivit The New York Times, ”vicepreședintele JD Vance a cerut miercuri ca Rusia și Ucraina să fie de acord cu o propunere de pace americană care să „înghețe liniile teritoriale” în războiul de trei ani, să determine Kievul să accepte anexarea Crimeei de către Rusia și să blocheze Ucraina din a deveni parte a NATO.

Vicepreședintele Vance avertizase de altfel că Statele Unite se vor „depărta” de procesul de pace dacă cele două părți ar refuza să accepte termenii americani”.

”Zelenski a zădărnicit o ambuscadă americană la Londra”, comentează The Independent.

”Marco Rubio și-a anulat vizita la Londra pentru discuții de încetare a focului, după ce a reieșit că Zelenski nu va veni. Zelenski nu poate negocia cedarea teritoriului ucrainean, chiar la presiunea SUA. Constituția Ucrainei o interzice. Apartenența la NATO este de asemenea un obiectiv consacrat în același document”.

Citeste siNegocierile de pace de la Londra, amânate. JD Vance: Ucraina şi Rusia vor trebui să facă concesii teritoriale

Pe măsură ce discuțiile de la Londra eșuează, Kremlinul susține că „doar SUA rămân angajate”, constată The Kyiv Post.

”Kremlinul a răspuns triumfător la vestea că discuțiile de pace cu Ucraina de la Londra s-au prăbușit, spunând că discuțiile cu SUA continuă - dar nu și cu Kievul sau Europa”.

Pentru Huffington Post, ”schimbarea bruscă a planurilor de la Londra a venit pe fondul speculațiilor tot mai mari conform cărora SUA vor presa Ucraina să cedeze teritorii Rusiei, ca parte a unui potențial acord de pace - o posibilitate pe care președintele ucrainean Volodimir Zelenski a exclus-o din nou în cursul zilei de marți.

În timpul discuțiilor de săptămâna trecută la Paris, oficialii americani au prezentat o propunere care includea permisiunea acordată Rusiei de a păstra controlul asupra teritoriului ucrainean ocupat, potrivit unui oficial european familiarizat cu chestiunea”.

Le Monde amintește că ”în ultimele săptămâni, europenii și-au exprimat disponibilitatea de a mobiliza contingente de menținere a păcii, dar au solicitat participarea americanilor, la fel ca și autoritățile ucrainene. Administrația Trump, însă, a spus în repetate rânduri că nu va trimite trupe.

Garanțiile de securitate sunt totuși considerate esențiale în ochii Kievului, pentru care războiul dus de Kremlin nu urmărește doar controlul unei părți a teritoriului său, ci și transformarea Ucrainei într-un stat vasal al Moscovei”.

Editorialiști și comentatori din întreaga lume continuă să analizeze misiunea Papei Francisc, realizările și limitele sale. Opiniile sunt împărțite.

Ziarul argentinian El Tiempo, preluat de Courrier International, îl salută drept un „papă al ateilor” și „primul papă progresist”, care „s-a angajat de partea săracilor”, „smerit” și „auster”, „aproape de credincioși și necredincioși”, care i-a apărat ”pe cei marginalizați” și „nu s-a temut să-i critice pe cei puternici”.

El País, notează că ”trebuie să te întorci cu câteva secole în urmă pentru a găsi un pontif care a fost atacat cu atâta virulență”. El a fost „numit eretic sau comunist, chiar anti-papă”. A răspuns rar la aceste critici, spunând pur și simplu în martie 2022: „Au inimile triste, îmi este milă de ei. Sunt nebuni care profită de cea mai mică ocazie ca să muște”.

Pentru Le Monde

”Suveranul Pontif a pus săracii în centrul discursului său, evidențiind cauza imigranților și refugiaților. El dispare tocmai în momentul în care forțele care s-au opus alegerilor sale se întăresc.

În mod ironic, pontiful și-a dat ultima suflare la scurt timp după ce l-a primit pe vicepreședintele SUA JD Vance, o figură importantă a reacțiunii catolice din Statele Unite.

Numai timpul va spune dacă, dincolo de pontificatul lui Francisc, Biserica va putea respinge definitiv impasul identitar și tentația conservatoare prezente pe toate continentele și atât de clar opuse față de liderul pe care tocmai l-a pierdut”, scrie ziarul francez.

„Domnia sa a fost o perioadă de mare confuzie pentru catolicii credincioși, chiar dacă cei din afara Bisericii au continuat să aplaude eforturile sale de a-i ajuta pe cei marginalizați”, notează publicația britanică UnHerd. Totuși, el a obținut „puține rezultate concrete” în timp ce ”finanțele Vaticanului rămân îngrozitoare”.

Publicația britanică mai subliniază că „Sfântul Scaun încă nu a demonstrat o direcție clară în ceea ce privește abuzurile sexuale”, în ciuda unor eforturi „la niveluri inferioare ale Bisericii”. În cele din urmă, „clerul obișnuit este demoralizat și tulburat, iar numărul de oameni care se prezintă pentru hirotonire a scăzut considerabil”.

Le Soir observă la rândul său că, „în timp ce el a vorbit clar împotriva abuzului sexual asupra minorilor și femeilor, Biserica sa nu au făcut suficient, în ochii victimelor și a avocaților acestora. Preoți și episcopi au fost acuzați de credincioșii profund dezamăgiți din numeroase țări și care încă așteaptă reparații de la Biserica lor”.

Pentru Salzburger Nachrichten, citat de Eurotopics, Papa s-a încurcat în contradicții:

"Imaginea pe care o lasă Francisc în urmă este una ambivalentă. El a sfidat clasificarea în schema „conservator - progresist". El a deschis biserica homosexualilor, dar a condamnat avortul ca pe o crimă. A numit femei în cele mai înalte funcții administrative ale Vaticanului, dar a pus frână admiterii femeilor în slujbele ordonate. El a indicat calea, dar s-a îndreptat spre o biserică descentralizată”.