Revista presei internaționale

Turcia și Serbia, două țări zguduite de proteste. Care vor fi urmările politice ale acțiunilor de stradă? Presa internațională analizează situația din cele două țări.

Pentru The Guardian, ”arestarea primarului celui mai mare oraș al Turciei a reprezentat un moment decisiv în desprinderea prelungită a țării de democrație. Oponenții președintelui Recep Tayyip Erdoğan se tem că este o mișcare de a renunța la singurul concurent capabil să-l învingă la viitoarele alegeri, așteptate înainte de 2028.

Deutsche Welle notează că oficialii guvernamentali au respins acuzațiile potrivit cărora măsurile legale împotriva personalităților din opoziție sunt motivate politic și insistă ca instanțele din Turcia funcționează independent.

Erdogan a acuzat sâmbătă conducerea CHP că a transformat partidul „într-un aparat care să absolve o mână de tâlhari municipali care au fost orbiți de bani”.

El a acuzat, de asemenea, partidul că „face totul pentru a tulbura liniștea publică, pentru a polariza națiunea”.

Și după cum explică The Conversation, ”Constituția Turciei impune o limită de două mandate prezidențiale de cinci ani. Erdogan a fost deja ales de trei ori, dar și-a justificat a treia candidatură argumentând că primul său mandat a avut loc înaintea modificărilor constituționale din 2017 care stabiliseră sistemul actual. Dacă limita mandatelor este ridicată, el ar putea fi ales a patra oară – și, potențial, mai departe.

Principalul obstacol în calea planurilor lui Erdogan este Imamoglu, care pare a fi mult mai popular decât președintele .

Acuzațiile par să fi fost aduse împotriva lui Imamoglu cu un obiectiv și mai ambițios. Ar aduce o victorie triplă pentru Erdogan – el ar putea să recâștige primăria Istanbulului prin numirea unui funcționar public ales, să facă schimbări constituționale prin intimidarea parlamentarilor și să-și elimine cel mai puternic rival din orice viitoare cursă prezidențială.

 

În Serbia, protestele demontează puterea lui Vucic, comentează Foreign Policy.

”Studenții din Serbia și-au dovedit deja capacitatea de a contesta status quo-ul și de a rezista unui sistem autocratic.

În ultimele patru luni, studenții din Serbia au contestat efectiv corupția înrădăcinată și violența sponsorizată de stat care l-au definit pe președintele Aleksandar Vucic și partidul său atotstăpânitor. Reprezentanții Partidului Progresist Sârb al lui Vucic, inclusiv cei care servesc în guvern, au colaborat cu criminalii, au șantajat alegătorii și au amenințat pe cei care caută dreptate.

Studenții au mărșăluit în toată țara pentru a contracara propaganda presei controlate de stat și pentru a risipi temerile de persecuție și răzbunare, care au înăbușit de mult dizidența. Drept urmare, mii de cetățeni sârbi au ieșit în stradă pentru a-i întâmpina pe studenți și pentru a-și exprima nemulțumirile neauzite”.

 

În sfârșit, Euronews vede în protestele studențești din Serbia o situație provocatoare pentru Uniunea Europeană.

”Serbia rămâne cufundată într-o criză politică profundă, în fața privirii perplexe a UE, prinsă în focul încrucișat între nevoia strategică de a susține în continuare o țară candidată la aderare și conștientizarea că multe principii de drept de aici sunt încă foarte departe de standardele europene”.

Se împlinesc două luni de când Donald Trump a revenit la casa Albă, trei luni de schimbări majore, constată comentatorii. Atenția presei este îndreptată și către Turcia, acolo unde primarul din Istanbul, una dintre principalele figuri ale opoziției, a fost arestat.

”Revoluția Trumpiană este în desfășurare”, scrie Le Figaro, într-un articol de analiză marcând două luni de la schimbarea de putere de la Casa Albă:

”La două luni de la preluarea mandatului, noul președinte a transformat deja fața Statelor Unite.

În două luni, nu numai că a preluat controlul aproape total asupra diferitelor ramuri ale guvernului, dar a început și să remodeleze instituțiile după propria sa imagine.

Constituția celei mai vechi republici contemporane este deja zguduită până la temelii, în același timp în care locul Statelor Unite în lume se transformă.

Capacitatea Statelor Unite de a se reinventa constant, gradul ridicat de descentralizare a vieții publice și rezistența economiei sale ar trebui să îi permită inițial să reziste la șocuri politice interne semnificative.

Însă slăbirea statului federal rămâne un fenomen fără precedent și privează Statele Unite de unul dintre instrumentele puterii sale.

Crizele interne și externe care vor apărea cu siguranță sub orice administrație și care au zădărnicit în mod regulat planurile și previziunile multor președinți înaintea lui Trump riscă, de asemenea, să ne facă să regretăm distrugerea unor secțiuni întregi ale aparatului guvernamental.

În sfârșit, ca toate sistemele de guvernare hipercentralizate, în timp ce neo-trumpismul beneficiază de capacități formidabile de acțiune și de luare a deciziilor, el suferă de aceleași slăbiciuni, în special de incapacitatea de a asculta informații și opinii divergente în caz de criză”.

NBC News vorbește despre o schimbare majoră în plan strategic:

”Administratorul Trump ia în considerare să renunțe la comanda NATO în Europa, care a fost exclusiv americană de la Eisenhower.

Timp de aproape 75 de ani, a fost o responsabilitate distinctă a americanilor ca un general american de patru stele să supravegheze toate operațiunile militare NATO din Europa – o comandă care a început cu eroul și viitorul președinte al celui de-al Doilea Război Mondial, Dwight D. Eisenhower”.

Abordarea conciliantă a lui Trump față de Rusia a devenit scandaloasă, spune la rândul său The Irish Times:

„Putin a subliniat că „condiția cheie a Rusiei de a opri escaladarea conflictului” ar fi „sfârșitul total al sprijinului militar străin și al împărtășirii informațiilor cu Kievul”... Asemenea condiții maximaliste ar fi un rezultat final inacceptabil pentru Kiev sau aliații săi europeni. Ar fi o recompensă masivă pentru agresiunea ilegală”. (Sursa: Eurotopics)

Încheiem cu două comentarii referitoare la situația din Turcia, după arestarea primarului din Istanbul, Ekrem İmamoğlu , potențial candidat la președinție.

Financial Times crede că, după acest episod,

 

"Criticile europene vor fi probabil atenuate de speranțele unei contribuții considerabile a Turciei la reducerea dependenței de securitate a continentului față de SUA.

Într-adevăr, astfel de calcule și întoarcerea lui Trump la Casa Albă, ar fi putut convinge aparatul Erdogan că și-ar putea permite să țintească un rival”

 

Totuși, după cum atrage atenția BBC, ”alegerile prezidențiale sunt programate pentru 2028. Erdogan nu poate candida din nou, deoarece se află la al doilea mandat și a fost prim-ministru înainte de aceasta.

Singurul mod în care Erdogan ar putea candida în alte alegeri ar fi să schimbe constituția sau să organizeze alegeri anticipate înainte de încheierea mandatului său”.

Cu ce rămâne presa europeană discuția de marți dintre Donald Trump și Vladimir Putin? Comentatorii consideră că liderul rus a obținut aproape tot ce a vrut, reușind să-l manipuleze inteligent pe liderul american.

 

”Putin joacă pentru a câștiga timp, iar Trump joacă alături de el”. Iată concluzia revistei germane Der Spiegel.

”Liderul rus se abține de la atacuri asupra infrastructurii energetice ucrainene timp de 30 de zile. Aceasta este o mică concesie pentru a evita înstrăinarea lui Trump. De fapt, Putin vrea să continue războiul”.

”Trump face exact ceea ce Rusia ar vrea să facă. Și nu este nimeni care să i se împotrivească”, titrează ziarul polonez Gazeta Wiborcza.

”Putin îl va modela pe Donald Trump și, în același timp, va amâna încetarea focului. Pentru ca relațiile cu SUA să devină din ce în ce mai bune și, în același timp, să creeze impresia că lipsa unui armistițiu este vina Ucrainei”.

Potrivit analizei ziarului Le Monde, în ce-l privește pe Donald Trump, cu cât trece timpul mai mult, cu atât promisiunile sale de rezolvare instantanee a conflictului se estompează”.

În același timp,

”chiar și la nivel simbolic, Casa Albă își trădează ardoarea pentru o apropiere de Kremlin. Donald Trump a susținut ideea lui Vladimir Putin de a organiza meciuri de hochei în Statele Unite și Rusia, se menționează în comunicatul Rusiei. Încălzirea relațiilor prin sport este un procedeu clasic al diplomației internaționale. Dar luarea în considerare a acestui instrument cu o țară vinovată de crime de război masive în Ucraina, când conflictul este departe de a fi încheiat, indică clar prioritățile Casei Albe”.

Pentru Die Zeit, „Putin a reușit să-i ofere concesii minime lui Trump drept progres pe calea păcii”. Pentru președintele rus, „această convorbire a avut ca scop în primul rând să se elibereze de dilema pe care i-o pune oferta americano-ucraineană de încetare a focului fără condiții prealabile. Un răspuns pozitiv l-ar fi lipsit de influența militară asupra Ucrainei chiar înainte de începerea negocierilor de pace. Dar un „nu” clar ar fi putut să-l enerveze pe Trump, cu consecințe greu de prevăzut”. (Sursa: Courrier International).

El Mundo este de părere că ”Putin, un agent veteran al KGB-ului, abil în a citi mințile rivalilor săi, a arătat că știe să-l manipuleze pe Trump, mascându-și ego-ul și jucându-se cu fleacuri imaginare precum „miile de soldați ucraineni care au fost salvați doar datorită lui Trump”.

Analistul consultat de ziarul spaniol spune că "Putin îl ia ostatic pe Trump și își menține pozițiile maximaliste. Noul grup de lucru SUA-Rusia privind Ucraina continuă să țină Ucraina și Europa la dispoziția celor mari. Trump va vinde acest dezechilibru ca un succes, iar Putin va fi mulțumit”.

Dar Europa? – întreabă Le Figaro, referindu-se la comunicatele de la Casa Albă și de la Kremlin.

Ei bine, ”cuvântul nu este scris, nici în engleză, nici în rusă. „Liderii și-au confirmat intenția de a continua eforturile de a realiza o reglementare bilaterală”, au scris chiar rușii.

Presa internațională a reacționat imediat după aflarea primelor detalii despre convorbirea dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin. Comentatorii văd rezultatele ca fiind sub așteptările ridicate inițial de președintele american.

”Apelul a făcut parte dintr-o miză mare a lui Trump, expusă la începutul mandatului său, de a negocia un acord de pace”, amintește The Washington Post.

Un ”semi-armistițiu”, este de părere ziarul francez Les Echos.

”Rezultatul este departe de a opri toate operațiunile militare, navale, aeriene și terestre după trei ani de război, așa cum au convenit marțea trecută în Arabia Saudită înalții oficiali ai Casei Albe cu omologii lor ucraineni”.

”Liderii europeni avertizează că discursul lui Putin despre pace este un miraj”, titrează Politico.

”Aceste avertismente subliniază un sentiment profund de neliniște în capitalele europene cu privire la cât de departe poate ajunge Trump, care se prezintă drept cel mai bun negociator, în încheierea unui acord de pace viabil cu Putin”.

După schimbul de aproape trei ore, Kremlinul a descris conversația ca fiind „detaliată și sinceră”, în timp ce Washingtonul a apreciat „beneficiul imens” al unei relații „mai bune” cu Rusia, transmite Le Figaro.

”Nu există un acord privind încetarea generală a focului”, observă și Der Spiegel. ”Dar președintele Rusiei este aparent pregătit să suspende atacurile asupra infrastructurii energetice pentru moment.

Potrivit Kremlinului, Putin i-a pus lui Trump condiții pentru o încetare a focului cuprinzătoare. De exemplu, livrările de arme către forțele armate ucrainene și schimbul de informații ar trebui să înceteze”.

The Times notează că ucrainenii au reacționat cu scepticism:

”Un ofițer superior al serviciilor secrete ucrainene, care sperase că alegerea lui Trump ar putea forța încetarea războiului, s-a întrebat de ce președintele american nu a făcut eforturi mai mari pentru a obține acordul complet de încetare a focului și nu a luat măsuri, având în vedere că Putin a refuzat să înceteze lupta la sol”.

Reuters nu uită să precizeze că schimbarea de abordare din Statele Unite îi îngrijorează pe aliații europeni.

”Ucraina și aliații săi occidentali au descris de mult timp invadarea Ucrainei de către Rusia drept un atac imperialist, iar Zelenski l-a acuzat pe Putin că a prelungit în mod deliberat războiul.

Zelenski, care a sosit marți în Finlanda, spune că suveranitatea Ucrainei nu este negociabilă și că Rusia trebuie să predea teritoriul pe care l-a ocupat. El spune că ambițiile Moscovei nu se vor opri la Ucraina dacă i se permite să păstreze teritoriul pe care l-a acaparat”.

Potrivit BBC, armistițiul asupra infrastructurii energetice ”va veni ca o ușurare pentru civilii ucraineni obosiți de război. Din punct de vedere militar, s-ar putea însă să nu fie neapărat în interesul Ucrainei.

În timp ce forțele sale terestre s-au retras, atât în ​​Kursk, cât și în părți din prima linie din Ucraina, atacurile sale cu drone cu rază lungă de acțiune au reușit o mulțime de lovituri directe asupra instalațiilor petroliere rusești. Acest lucru a avut, la rândul său, un impact asupra logisticii militare ruse, dar acum va trebui să se întrerupă”.

Presa din întreaga lume prefațează discuția telefonică dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin, programată pentru marți. Comentatorii remarcă optimismul lui Donald Trump dar atenționează asupra condițiilor maximale puse de Moscova.

Apelul, programat pentru marți, va fi prima conversație cunoscută între cei doi lideri de când Putin a stabilit numeroase condiții pentru încetarea focului cu Ucraina, scrie The New York Times.

Potrivit cotidianului spaniol El País, Donald Trump „este optimist cu privire la acceptarea de către Moscova a armistițiului” și consideră că părțile „au șanse foarte bune” de a ajunge la un acord. (Sursa: Toute l’Europe).

Înaintea discuțiilor cu liderul rus Vladimir Putin, președintele american Donald Trump a sugerat că va solicita concesii teritoriale din partea Ucrainei, notează Firstpost.

USA Today amintește că  ”Vladimir Putin a vorbit în repetate rânduri despre necesitatea de a elimina ceea ce el descrie drept „cauzele fundamentale” ale războiului. El se referă la expansiunea NATO în Europa de Est și pune sub semnul întrebării însuși conceptul de suveranitate ucraineană. Putin a spus că orice acord de încetare a focului va trebui să includă încetarea livrărilor de arme occidentale către Ucraina”.

„Întrebat ce concesii așteaptă de la Vladimir Putin, președintele SUA a răspuns că o mare parte a discuției se va concentra pe revendicări teritoriale”, relatează Der Spiegel.

După cum notează revista franceză Le Point, ”Rusia ar putea cere garanții că aderarea Ucrainei la NATO va fi exclusă din orice acord de pace, după cum a declarat Alexander Grushko, ministrul adjunct de externe al Rusiei, pentru presa rusă Izvestia.

Și tot în Franța, Le Parisien observă că ”Vladimir Putin a stabilit până acum condiții maximaliste pentru încheierea conflictului, cum ar fi cedarea din partea Ucrainei a cinci regiuni anexate de Moscova, abandonarea ambițiilor sale de a adera la NATO și dezmembrarea guvernului ucrainean”

În comentariul său, BBC remarcă tonul optimist al comentariilor care vin de la Moscova în perspectiva discuției dintre liderii rus și american:

 

”Viceministrul rus de externe Alexander Grushko tocmai a acordat un lung interviu ziarului Izvestia în care susține că războiul din Ucraina a arătat că NATO și UE au „subestimat” Rusia.

În ceea ce privește forțele de menținere a păcii, chiar dacă Marea Britanie și UE vorbesc despre asigurarea unei posibile încetări a focului, Rusia spune „nu” oricăror trupe NATO sau UE desfășurate pe teren.

Toate acestea ilustrează o presupusă agresiune occidentală împotriva Rusiei”.

Dar Rusia ”ignoră în mod deliberat dovezile agresiunii reale - Crimeea în 2014, atacul cu agent neurotoxic de la Salisbury din 2018, multiple acte de sabotaj și altele.

Dar nimic din toate acestea nu sună ca un mesaj al unei țări aflate sub presiune sau care se pregătește să facă concesii.

Se pare mai degrabă că Rusia crede în prezent că ea face cărțile”.

 

Cum va răspunde Kremlinul propunerii de armistițiu înaintate de Statele Unite și acceptate de Ucraina? Presa internațională analizează situația, după ce Vladimir Putin a spus că inițiativa trebuie analizată mai mult timp. Pentru unii comentatori, Rusia se află acum într-o situație mai favorabilă.

După cum comentează The Wall Street Journal, Kremlinul îl pune pe chiriașul Casei Albe, „care s-a autoproclamat un as al negocierilor”, într-un „impas al propriei creații”.

După ce a insistat că Vladimir Putin dorește pacea și a făcut presiuni pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să susțină armistițiul de 30 de zile, Trump se află acum în situația de a „trebui să decidă dacă va impune noi sancțiuni Moscovei, așa cum s-a angajat”.

Dar „pedepsirea Moscovei ar putea adăuga un alt obstacol în calea deja anevoioasă către un acord de încetare a focului” și ar putea pune în pericol „obiectivul mai larg al Casei Albe de a îmbunătăți relațiile cu Rusia”.

Le Figaro vorbește despre jocul de poker diplomatic dintre Trump și Putin:

”Președintele american, convins că omologul său rus este dispus să facă pace, se trezește acum în fața unei dileme. Unii parlamentari republicani îl încurajează să intensifice sancțiunile împotriva Rusiei pentru a exercita asupra acesteia o presiune comparabilă cu cea pe care a folosit-o împotriva Ucrainei după întâlnirea dezastruoasă cu Volodimir Zelenski”.

Deutsche Welle citează experții aliniați Kremlinului, care cred că condițiile lui Putin ar putea fi acceptabile pentru Trump. „S-ar putea ca SUA să fie de acord cu cererea de embargo asupra armelor, înaintată de Moscova, pentru că Trump nu vrea să mai cheltuiască bani americani pe Ucraina”, a scris politologul de la Moscova Serghei Markov pe canalul său Telegram.

El a continuat speculând că mobilizarea continuă în Ucraina este atât de nepopulară încât oprirea acesteia ar putea întări de fapt guvernul ucrainean.

”Dar SUA furnizează din nou arme Ucrainei, după o scurtă pauză. Și mobilizarea este încă singura modalitate prin care Ucraina își poate menține apărarea. Prin urmare, pare puțin probabil ca Ucraina să fie de acord cu acești termeni”, consideră  publicația germană.

The Conversation consideră la rândul său că Rusia se află acum într-o poziție mai favorabilă:

”Dacă Putin ar respinge propunerea actuală, el nu ar risca doar resetarea mai amplă a relațiilor dintre SUA și Rusia, dar ar putea pierde și avantajul actual pe câmpul de luptă. Acest lucru se datorează faptului că o creștere a capacităților militare ucrainene ar schimba probabil echilibrul de putere, cel puțin în unele părți ale frontului.

Scenariul cel mai probabil este o abordare rusă în două direcții.

Este posibil ca Kremlinul să se angajeze cu privire la propunerea americană de încetare a focului, care a fost acum acceptată de Ucraina, în timp ce va face eforturi intense pentru noi câștiguri teritoriale înainte de încheierea discuțiilor cu SUA.

Configurația particulară a negocierilor joacă și aici în mâinile Kremlinului.

În lipsa unor discuții directe între Kiev și Moscova, Washingtonul trebuie să balanseze între cele două părți, încercând să reducă decalajele printr-un amestec de diplomație și presiune.

Acest lucru a funcționat destul de bine cu Ucraina până acum dar este mult mai puțin sigur că această abordare va da roade similare cu Rusia”.

Marea întrebare privind Ucraina: este Trump gata să-l împingă pe Putin în pace?, se întreabă The Guardian.

Întrebarea decisivă va fi dacă Trump este sau nu pregătit să împingă cu adevărat Moscova atunci când amploarea „nuanțelor” lui Putin devine clară. Putin și-a prezentat poziția negociatorului lui Trump, Steve Witkoff, în discuții cu ușile închise, joi, la Moscova. Într-o tactică veche, el a subliniat dinamica de putere a întâlnirii, ținându-l pe Witkoff să aștepte timp de opt ore înainte de a-l primi pentru discuții. Într-o postare de ieri pe social media, Trump a insistat că „nu a fost deloc așteptat”, acuzându-i pe cei care au sugerat altfel că sunt „degenerați bolnavi”.

Dacă, împotriva șanselor, Trump îl poate convinge pe Putin să fie de acord cu încetarea focului de 30 de zile, discuțiile vor trece apoi la întrebarea mai dificilă cum să transforme asta într-o pace durabilă. Chiar și înainte de asta, ar exista problema cum este monitorizată o astfel de încetare a focului, de-a lungul liniei de front, lungă și instabilă.

Presa internațională comentează răspunsul lui Vladimir Putin la propunerea americană privind un armistițiu de 30 de zile în războiul din Ucraina. Un ”da”, dar cu condiții. Comentatorii se întreabă dacă liderul rus este într-adevăr gata pentru pace.

The Moscow Times observă că ”declarațiile lui Putin au venit la câteva zile după ce Ucraina a fost de acord cu o încetare a focului de 30 de zile, intermediată de SUA, în timpul negocierilor din Arabia Saudită. Kremlinul spune că așteaptă mai multe detalii de la oficialii Casei Albe înainte de a indica dacă va accepta propunerea”.

Referindu-se la condițiile puse de Rusia, CNN remarcă faptul că ”nu este pentru prima dată când Putin cere eliminarea a ceea ce el numește „cauzele fundamentale” ale războiului; Kremlinul a susținut anterior că însuși actualul guvern ucrainean este parte din cauza principală”.

Le Figaro notează că ”lui Vladimir Putin i-ar fi fost greu să închidă frontal ușa propunerii americane, dat fiind riscul de a părea mai războinic decât Zelenski. Și nimeni nu se aștepta ca liderul de la Kremlin, în timp ce se află într-o poziție puternică pe teren, să aprobe o suspendare a luptei fără a atașa condiții prohibitive”.

Potrivit comentatorului BBC ”Vladimir Putin pare să fi identificat punctele slabe ale propunerii americane de încetare a focului și, în mod caracteristic, le exploatează pentru a-i arunca „mingea” înapoi lui Trump, pentru a folosi metafora preferată a americanilor în acest sens.

Putin spune că acceptă principiul încetării războiului pentru a evita acuzația de a fi sabotorul. Dar el invocă o încetare a focului în condițiile sale, așa că îi aruncă lui Trump o serie întreagă de întrebări despre natura armistițiului propus, în special în ceea ce privește eventualele retrageri de trupe ucrainene”.

„Donald Trump se înșală când consideră că o încetare comună a focului ar fi un pas uriaș către încheierea războiului dintre Moscova și Kiev”, este de părere editorialistul ziarului Le Monde:

 

”Din spectrul de motive pe care le-a invocat Putin pentru a-și justifica războiul reiese – implicit și uneori explicit – vechiul spirit imperial rus.

În această „străinătate apropiată” a fostelor republici sovietice - Belarus, Georgia și, cu atât mai mult, Ucraina - Moscova intenționează să-și recreeze zona de influență.

Nicio putere pro-occidentală la Minsk, Tbilisi și Kiev, nimic care să scape de o formă de tutelă a Kremlinului; nici să existe vreun contra-model care, prin contagiune, să poată pune în pericol autocrația de la Moscova.

Problema este militară: Moscova intenționează să revizuiască arhitectura de securitate în Europa. Dar este și politică: regimului Putin îi este mai frică de democrație decât de NATO.

Pe toate aceste puncte, negocierea privind viitorul Ucrainei, dacă va avea loc, va fi adevăratul test al orientării strategice a Statelor Unite ale lui Trump.

Loialitate sau ostilitate față de aliații din tabăra occidentală? Apărarea privilegiilor superputerilor de astăzi? Soarta Occidentului colectiv este pe masă”.

 

Uniunea Europeană a răspuns de îndată ce Donald Trump și-a confirmat intenția de a impune o taxă de 25% pe importurile de oțel și aluminiu.  Comisia Europeană a prevăzut taxe pe produsele americane însumând 26 de miliarde de euro. Presa internațională analizează consecințele.

Potrivit Le Monde, ”până acum, toate eforturile Comisiei și ale diferiților șefi de stat și de guvern europeni care au vorbit cu Donald Trump pentru a evita un război comercial au fost fără succes. Mai sunt trei săptămâni pentru a convinge Washingtonul să-și abandoneze planurile”.

”Cu alte cuvinte” – scrie ziarul spaniol El Mundo -  ”Comisia Europeană nu are mari speranțe într-un acord negociat, iar Europa a răspuns ferm Statelor Unite. Din capitala UE, s-a anticipat că nu se va răspunde fiecărei amenințări a lui Trump, și se va reacționa doar atunci când s-au luat măsuri concrete. Și exact asta au făcut: de îndată ce tarifele lui Trump au fost ferme, UE a reacționat”.

Frankfurter Allgemeine Zeitung notează că, ”din punct de vedere politic, Comisia Europeană adoptă o poziție destul de tăioasă. Dacă aceasta este singura limbă pe care Trump o înțelege, UE o va vorbi, spun oficiali de la Bruxelles. Președintele Comisiei Ursula von der Leyen și comisarul pentru comerț Maroš Šefčovič au subliniat că tarifele sunt dăunătoare pentru întreprinderi și consumatori de ambele părți, deoarece acţionează ca nişte taxe mai mari. În același timp, însă, aceștia și-au subliniat disponibilitatea de a negocia”.

Newsweek consideră că ”răspunsul UE marchează una dintre cele mai importante acțiuni comerciale ale blocului împotriva SUA de când președintele Donald Trump a impus pentru prima dată tarife la metale producătorilor europeni, în primul său mandat”.

Iar The New Republic observă că măsurile UE nu se vor limita la oțel și aluminiu. Tarifele cuprind ”textile, bunuri de uz casnic, produse agricole, motociclete, alcool și chiar blugi, cu un accent special pe statele republicane. Tarifele vor afecta, de asemenea, boabele de soia din Louisiana (statul de origine al lui Mike Johnson), carnea de vită și păsările din Kansas și Nebraska și produsele din Alabama, Georgia și Virginia”.

”Trump speră că tarifele vor crește producția de oțel și aluminiu din SUA, dar criticii spun că acestea vor ridica prețurile pentru consumatorii americani și vor afecta creșterea economică”, transmite BBC.

Statele Unite sunt un importator major de aluminiu și oțel, iar Canada, Mexic și Brazilia sunt printre cei mai mari furnizori ai săi”.

The Wall Street Journal reia declarațiile reprezentantului pentru comerț al SUA, care a criticat decizia Uniunii Europene de a impune tarife de 50% la whisky-ul american. Oficialul a spus că blocul celor 27 de națiuni se mișcă mai repede pentru a riposta împotriva SUA decât în a combate practicile comerciale ale Chinei.

”De ani de zile, UE a respins încercările SUA de a limita subvențiile chineze pentru oțel”, a spus Greer. El a mai afirmat că UE a acționat „prea puțin și prea târziu” pentru a împiedica Beijingul să inunde piețele mondiale cu metale ieftine și subvenționate, scoțând din afaceri producătorii din alte țări.

Ce se întâmplă cu economia americană? Presa internațională comentează scăderile accentuate înregistrate luni, pe piața bursieră de la New York. Conjunctură, perioadă de tranziție sau semn al recesiunii? – se întreabă comentatorii.

”Pesimismul investitorilor a început”, titrează publicația americană de afaceri Forbes:

”Piața de valori este expusă riscului unei vânzări majore. Ce să faci acum? Strângi rezerve de numerar pentru oportunități viitoare. Cu toate acestea, să nu vă așteptați ca vremurile bune să revină curând.

De ce nu? Pentru că este nevoie de timp pentru ca optimismul larg răspândit să revină. În ciuda faptului că realitatea dădea semne rele în ultimele săptămâni, optimismul a rămas forța motrice. Multiplele incertitudini și semne negative au început, în sfârșit, să afecteze optimismul investitorilor”.

NBC News consideră că ”volatilitatea pieței globale și turbulențele geopolitice ca urmare a revenirii președintelui Donald Trump la Casa Albă au condus la avertismente că economia SUA s-ar putea îndrepta către o recesiune – dar economiștii spun că o scădere nu este încă pe agendă”.

Potrivit Le Figaro, investitorii au primit cu teamă comentariile lui Donald Trump de duminică. Președintele SUA a rămas foarte vag când un jurnalist Fox News l-a întrebat în timpul unui interviu dacă se așteaptă la o recesiune în Statele Unite. „Urăsc să prezic astfel de lucruri”, a răspuns el. Președintele a recunoscut că există o perioadă de tranziție”.

Rețeaua de televiziune CNN vorbește despre ”incertitudinea cu privire la agenda economică a lui Trump – în special confuzia cu privire la planurile sale tarifare. Aceasta este o mare parte a problemei”.

Newsweek explică faptul că ”performanța timpurie a pieței bursiere sub Donald Trump a fost îngreunată de câțiva factori externi, în afară de politicile sale. Un exemplu notabil a fost introducerea chatbot-ului DeepSeek la sfârșitul lunii ianuarie, care a stârnit îngrijorări cu privire la viitorul Americii de lider în domeniul tehnologiei.

Cu toate acestea, Nasdaq a recuperat rapid cele mai multe dintre aceste pierderi. Între timp, declinul a fost legat de remarcile sale despre o potențială recesiune în viitorul apropiat”.

The New York Post, un ziar apropiat de Donald Trump, crede că administrația trebuie să vină cu explicații:

 

”Cu doar o săptămână în urmă, Trump a făcut o treabă grozavă liniștind națiunea cu privire la primele sale săptămâni în funcție, acoperind toate fronturile, de la politica socială la afaceri externe.

Nu, țara nu are nevoie de un sfert de strategie în acest moment. Dar dacă prezicătorii spun că America trebuie să-și monteze centura pentru o aterizare dură, el – sau echipa sa, cu o voce unită – datorează un alt discurs care să explice miza economică pe termen lung”.

 

Iar ziarul francez cu profil economic Les Echos vorbește despre ”Elon Musk și Tesla, o călătorie presărată cu capcane și turbulențe”.

Ziarul amintește că în două luni, producătorul de mașini electrice și-a văzut cotația bursieră înjumătățită, într-o nouă criză de încredere.

”Tesla, compania care l-a adus cu adevărat pe Elon Musk în ochii publicului, a trecut prin ceea ce pare a fi cea mai gravă criză din ultimele luni. Creat în 2003, grupul, lăudat până la cer, trebuie acum să se confrunte cu neîncrederea investitorilor și a consumatorilor deopotrivă”.

Presa internațională continuă să analizeze situația din România, în mijlocul tensiunilor generate de invalidarea candidaturii lui Călin Georgescu. Jurnaliștii remarcă faptul că România a ajuns un teren de confruntare între Trump și Putin, pe de o parte și Europa, pe de alta.

”România este prinsă între Putin, Trump și Europa. Iar interzicerea unui candidat pro-rus ar enerva MAGA”, scrie The Economist.

”Călin Georgescu are prieteni în locuri înalte. În ultimele săptămâni, candidatul la președinția română a primit sprijin din partea vicepreședintelui Americii, JD Vance, și a directorului său de informații naționale, Tulsi Gabbard, precum și din partea serviciului de informații extern al Rusiei, SVR”.

Politico notează că ”noua aliniere dintre Kremlin și Casa Albă tulbură apele la București.

Majoritatea politicienilor țării și mulți alegători consideră apartenența României la NATO și perspectiva pro-occidentală ca fiind nenegociabile. România găzduiește un sit antirachetă al SUA și o bază importantă NATO care se transformă în cea mai mare din Europa. De asemenea, a jucat un rol important ca nod de transport pentru Ucraina.

Dar în epoca Trump, totul s-a schimbat – iar cultura politică pro-UE și pro-americană dominantă a României este în pericol. În zilele noastre, a te îndrepta spre vest spre Washington nu mai înseamnă automat să întorci spatele Moscovei.

Totul din povestea lui Georgescu îl face să fie o cauză atrăgătoare pentru suporterii lui Trump.

El s-a opus drepturilor LGBTQ+, a criticat UE și sprijinul pentru Ucraina și și-a exprimat admirația pentru Putin, pentru conducerea fascistă din trecut a României și pentru Dracula.

Atât Musk, cât și vicepreședintele SUA, JD Vance, au criticat deja anularea alegerilor de anul trecut ca o dovadă că politica europeană este coruptă de elite care nu pot accepta rezultatul alegerilor.

Duminică, Musk și-a reluat postările pe X, denunțând decizia biroului electoral de a-l interzice pe Georgescu și a spus că este „o nebunie”. Un astfel de comentariu ar putea aprinde și mai mult disidența din România”.

Și CNN constată că retorica extremei drepte din România a început să aibă ecou la Washington.

”În februarie, vicepreședintele SUA, JD Vance, a declarat unei audiențe uluite la Conferința de Securitate de la München că decizia României de a anula alegerile „pe baza suspiciunilor slabe ale unei agenții de informații” este o dovadă a „amenințării din interior” la adresa Europei.

Georgescu a spus că decizia BEC de a-l interzice arată că „Europa este acum o dictatură” și că România este sub tiranie”.

”Bucureștiul trebuie să se protejeze de Moscova”, avertizează La Stampa, ziar italian citat de Eurotopics:

 

„Interesul Rusiei pentru România nu este surprinzător, având în vedere că țara împarte o graniță de 650 de kilometri cu Ucraina. Cu trei baze militare NATO și aproximativ 5.000 de soldați în așteptare pentru operațiuni comune de apărare, este considerată a fi de importanță strategică de către aliații săi occidentali.

România oferă, de asemenea, o rută vitală de tranzit pentru milioane de tone de cereale ucrainene și găzduiește 170.000 de refugiați de război.

De la invazia pe scară largă a Ucrainei, Bucureştiul a devenit unul dintre principalii parteneri de securitate ai Kievului. (...) Un candidat precum Georgescu, care se opune în mod explicit NATO și mai ales trimiterii de ajutor militar în Ucraina, ar fi perfect în ochii Kremlinului.”