Revista presei internaționale

Editorialiști și comentatori din întreaga lume continuă să analizeze misiunea Papei Francisc, realizările și limitele sale. Opiniile sunt împărțite.

Ziarul argentinian El Tiempo, preluat de Courrier International, îl salută drept un „papă al ateilor” și „primul papă progresist”, care „s-a angajat de partea săracilor”, „smerit” și „auster”, „aproape de credincioși și necredincioși”, care i-a apărat ”pe cei marginalizați” și „nu s-a temut să-i critice pe cei puternici”.

El País, notează că ”trebuie să te întorci cu câteva secole în urmă pentru a găsi un pontif care a fost atacat cu atâta virulență”. El a fost „numit eretic sau comunist, chiar anti-papă”. A răspuns rar la aceste critici, spunând pur și simplu în martie 2022: „Au inimile triste, îmi este milă de ei. Sunt nebuni care profită de cea mai mică ocazie ca să muște”.

Pentru Le Monde

 

”Suveranul Pontif a pus săracii în centrul discursului său, evidențiind cauza imigranților și refugiaților. El dispare tocmai în momentul în care forțele care s-au opus alegerilor sale se întăresc.

În mod ironic, pontiful și-a dat ultima suflare la scurt timp după ce l-a primit pe vicepreședintele SUA JD Vance, o figură importantă a reacțiunii catolice din Statele Unite.

Numai timpul va spune dacă, dincolo de pontificatul lui Francisc, Biserica va putea respinge definitiv impasul identitar și tentația conservatoare prezente pe toate continentele și atât de clar opuse față de liderul pe care tocmai l-a pierdut”, scrie ziarul francez.

 

 

„Domnia sa a fost o perioadă de mare confuzie pentru catolicii credincioși, chiar dacă cei din afara Bisericii au continuat să aplaude eforturile sale de a-i ajuta pe cei marginalizați”, notează publicația britanică UnHerd. Totuși, el a obținut „puține rezultate concrete” în timp ce ”finanțele Vaticanului rămân îngrozitoare”.

Publicația britanică mai subliniază că „Sfântul Scaun încă nu a demonstrat o direcție clară în ceea ce privește abuzurile sexuale”, în ciuda unor eforturi „la niveluri inferioare ale Bisericii”. În cele din urmă, „clerul obișnuit este demoralizat și tulburat, iar numărul de oameni care se prezintă pentru hirotonire a scăzut considerabil”.

Le Soir observă la rândul său că, „în timp ce el a vorbit clar împotriva abuzului sexual asupra minorilor și femeilor, Biserica sa nu au făcut suficient, în ochii victimelor și a avocaților acestora. Preoți și episcopi au fost acuzați de credincioșii profund dezamăgiți din numeroase țări și care încă așteaptă reparații de la Biserica lor”.

Pentru Salzburger Nachrichten, citat de Eurotopics, Papa s-a încurcat în contradicții:

"Imaginea pe care o lasă Francisc în urmă este una ambivalentă. El a sfidat clasificarea în schema „conservator - progresist". El a deschis biserica homosexualilor, dar a condamnat avortul ca pe o crimă. A numit femei în cele mai înalte funcții administrative ale Vaticanului, dar a pus frână admiterii femeilor în slujbele ordonate. El a indicat calea, dar s-a îndreptat spre o biserică descentralizată”.

Presa internațională evocă personalitatea Papei Francisc, mort în  dimineața zilei de luni. Jurnaliștii vorbesc despre moștenirea spirituală a suveranului pontif și privesc spre viitorul Bisericii Catolice.

”Papa Francisc a deschis calea spre construirea unei Biserici sinodale pentru toată lumea”, titrează Vatican News.

”În urma morții Papei Francisc, rămâne dorința acestuia de a angaja toți catolicii, astfel încât fiecare persoană să se simtă binevenită și iubită de Biserică”.

”Cu ce ar trebui să să rămânem după Papa Francisc?” – întreabă și ziarul catolic francez La Croix.

”Pontificatul celui de-al 265-lea succesor al lui Petru tocmai s-a încheiat și un lucru este deja clar: va lăsa o amprentă adâncă în istoria Bisericii Catolice.

Mânat de convingerea că este mai ușor să percepi centrul de la periferii, succesorul lui Benedict al XVI-lea și-a multiplicat călătoriile în țări în care credința catolică este minoritară, asumând criticile celor care l-au acuzat că a abandonat Vechea Europă”.

După cum notează ziarul belgian La Libre, ”relațiile dintre el și lumea occidentală au fost și calde, și reci.

Deși Francisc nu a încetat niciodată să ceară „iertare” și „milă”, el a fost întotdeauna foarte sever cu societatea. Donald Trump, ca și legislația belgiană, își vor aminti acest lucru. Fie că este vorba despre migrație, nedreptate socială, climă sau etică, Papa a fost intransigent.

El a putut să spună că președintele american nu este un bun creștin (având în vedere politica sa de azil sau lipsa de ambiție ecologică și socială). Și tot el a descris dezincriminarea belgiană a avortului drept o lege „ucigașă”, atunci când a vizitat țara în septembrie anul trecut, și i-a descris pe medicii care efectuează avorturi drept „ucigași cu contract”.

Fericit să stârnească dezbateri fără a oferi întotdeauna răspunsuri (ceea ce i-a zguduit pe catolici pentru care suveranul pontif se presupune că îi „întărește în credință”), Francisc părăsește o Biserică în plină tulburare. El îi oferă succesorului său sarcina de a explora discuțiile actuale - locul femeilor, al laicilor, al homosexualilor, articularea doctrinei cu lumea contemporană etc.

În acest sens, cea mai importantă moștenire a Papei este poate cea care a fost mai puțin discutată: spiritualitatea sa. Francisc, mai presus de toate, a fost un om al rugăciunii”.

Publico, ziar din Portugalia, observă că, ”pentru gustul dreptei, care continuă să devină mai puternică, Papa Francisc era prea feminist, prea ecologic, prea anticapitalist, prea ”woke”. Stânga, însă, îl vede ca pe continuatorul unei foarte lungi tradiții de conservatorism, heteropatriarhat și fanatism anti-avort”.

Papalitatea într-o lumină nouă

Au existat multe aspecte neobișnuite ale papalității Papei Francisc, comentează The Conversation:

”A fost primul papă iezuit, primul din Americi (și din emisfera sudică), primul care a ales numele „Francisc” și primul care a ținut o conferință TED. De asemenea, a fost primul papă după peste 600 de ani ales în urma demisiei, nu a morții predecesorului său.

De la începutul papalității sale, Francis a părut hotărât să facă lucrurile diferit și să prezinte papalitatea într-o lumină nouă. Chiar și gândindu-se la înmormântarea sa, a ales neașteptat: să fie așezat să se odihnească nu în Vatican, ci în Bazilica Santa Maria Magiore din Roma”.

Și, după cum transmite BBC, în țara sa natală,  ”oamenii au fluturat steaguri argentiniene scandând „Francisco!”.

Modul de a se manifesta a fost potrivit pentru un pasionat fan al fotbalului și loial lui San Lorenzo - clubul argentinian pe care l-a susținut pe tot parcursul vieții sale.

Mulți din America Latină spun că l-au văzut ca pe unul de-al lor, nu doar pentru că provine din regiune, ci și din cauza condiției sale umile și a naturii sale calde și abordabile.

Cu toate acestea, în timp ce Biserica Catolică a fost la început revigorată de alegerea sa, ea nu a putut scăpa de tendința din ultimii ani, în care unii credincioși din America Latină fie să se îndepărteze complet de religie, fie se alătură bisericilor protestante evanghelice”.

Va deporta Donald Trump tot mai mulți migranți ilegali în teribila închisoare din El Salvador? Întrebarea preocupă presa internațională după vizita președintelui salvadorian, Nayib Bukele, în Biroul Oval. Pentru unii comentatori, Trump ar putea viza și alte categorii de persoane pentru deportare.

The Hill notează că „Trump și Bukele au avut o întâlnire caldă, adesea zâmbind unul către altul și făcând remarci tăioase față de reporterii care le adresau întrebări în Biroul Oval.

Bukele este văzut de unii ca o figură asemănătoare lui Trump pentru represiunea sa împotriva bandelor, care a dus la o scădere drastică a criminalității în El Salvador, provocând, de asemenea, întrebări cu privire la tacticile sale și îngrijorări cu privire la deținerile pe nedrept.

Bukele, care se bucură de un sprijin larg acasă, a lăudat eforturile lui Trump de a restricționa trecerea frontierei și reprimarea criminalității”.

Financial Times crede, însă, că America a ajuns la jumătatea drumului până la a deveni un stat polițienesc.

„Trump i-a spus cu nonșalanță lui Bukele că ar putea fi nevoie să construiască mai multe închisori de înaltă securitate pentru deportații «autohtoni», ceea ce înseamnă cetățeni americani. Dacă Trump consideră că ești membru al unei bande, pro-terorist sau pur și simplu antinațional, el pretinde dreptul suprem asupra libertății tale”.

The Nation își exprimă teama.

„Sub lejeritatea discuției dintre Trump și Bukele, există o seriozitate mortală. Chiar și criticii cei mai acerbi văd tweeturile lui Bukele, în care spune că a oferit Americii oportunitatea de a externaliza o parte a sistemului penitenciar, ca fiind, în primul rând, despre bande și imigranți – când, de fapt, este vorba despre un grup mult mai mare: noi toți”.

 

Presa comentează și refuzul prestigioasei Universități Harvard a de a se conforma ordonanțelor administrației Trump.

Pentru The New York Times, „acesta ar trebui să fie singurul răspuns posibil în ochii legii, dar și în ochii libertății academice și a principiilor democrației. Cu toate acestea, mediul academic aproape a sărbătorit această scrisoare simplă. Asta arată cât de mult ne-am redus așteptările.

Rămâne de sperat că alte universități care sunt în vizorul guvernului (și sunt multe) vor urma exemplul Harvard și se vor asigura că respectarea drepturilor și a legilor nu mai este surprinzătoare”. (Sursa: Courrier international)

Casa Albă este condusă de dorința de răzbunare asupra elitei liberale, crede Süddeutsche Zeitung:

„Oamenii de dreapta din tabăra lui Trump urăsc mediul academic din majoritatea universităților și vor să forțeze o schimbare de direcție. Aceasta înseamnă să se răzbune pe elita liberală, pe care Harvard o reprezintă mai mult decât orice altă universitate. Spiritele libere trebuie intimidate, dizidenții sunt înăbușiți și opoziția înăbușită. Rezultatul, America liberă plătește prețul cu fiecare zi care trece.” (Sursa: Eurotopics)

Și dacă președintele american este o oportunitate pentru democrația franceză? Întrebarea este pusă de Le Monde.

„Trump ne invită să ne confruntăm cu două întrebări care tind să fie uitate: cine suntem? Unde vrem să mergem? Trebuie să sperăm că următoarele alegeri prezidențiale vor fi o oportunitate de a răspunde la aceste întrebări.”

Războiul tarifar dintre SUA și China continuă, chiar dacă Donald Trump a anunțat scutiri temporare pentru o serie de bunuri electronice. Presa internațională evaluează stadiul confruntării.

Potrivit National Enquirer, „Trump rămâne optimist în ceea ce privește obținerea unui acord comercial cu China, deși oficialii administrației au precizat clar că se așteaptă ca Beijingul să facă primul pas”.

Comisarul pentru comerț al UE, Maroš Šefčovič, a făcut la rândul său o ofertă tarifară „zero pentru zero” pentru bunurile industriale, dar a adăugat, într-o postare pe rețelele sociale, că „realizarea acestui lucru va necesita un efort comun semnificativ din partea ambelor părți”.

„Dar care este scopul exact al lui Trump în războiul său comercial împotriva Beijingului rămâne neclar”, consideră Washington Examiner.

„Reduce deficitul comercial substanțial al Statelor Unite cu China? Readuce producția înapoi în S.U.A.? Generează venituri pentru guvernul federal profund îndatorat (chiar dacă Trump insistă că tarifele nu sunt o taxă)?

Este imposibil de spus, deoarece Trump și apropiații săi au oferit la întâmplare toate aceste argumente fără a clarifica obiectivul principal sau cel mai important. Oricare ar fi rațiunea economică sau politică, mesajele Casei Albe în această criză în creștere au fost indisciplinate și confuze”.

France Inter vede Beijingul într-o poziție avantajoasă.

„Pentru Xi Jinping, a negocia sub presiune este exclus (...) Președintele chinez nu se teme de opinia publică. El este, fără îndoială, mai dispus decât Trump să ceară sacrificii de la poporul său. Mai mult decât atât, China are pârghii pentru a pune presiune asupra Washingtonului: riscul unei inflații mari în SUA sau controlul asupra pământurilor rare”.

Tot în Franța, Les Echos avertizează în privința Chinei:

„De la aderarea la OMC în 2001, a exploatat cu pricepere regulile pentru a ajunge din urmă și chiar a depăși alte națiuni, devenind «fabrica lumii» condusă de subvenții... Riscul de a fi inundat cu produse chinezești ieftine este în creștere. UE nu trebuie să devină o victimă de bunăvoie a decuplării Statelor Unite și a fragmentării comerțului într-o lume tot mai fragmentată”.

În acest timp, vicepreședintele JD Vance a propus Marii Britanii un acord avantajos.

Pentru BBC, întrebarea este ce înțelege el prin termenul „acord”.

„Pare să fie despre cooperarea în domeniile științei, tehnologiei și inteligenței artificiale în schimbul evitării tarifelor. Cu toate acestea, există o mare problemă.

SUA au perceput acum o taxă de 10% asupra importurilor din Marea Britanie, ca parte a ceea ce a numit «tarife reciproce». Dar Marea Britanie cumpără mai mult din SUA decât invers.

Starea de spirit de la Washington este că acest tarif de 10% nu se negociază. Este tariful de bază pentru aproape toți partenerii comerciali ai Americii.

Dar Marea Britanie se află într-o poziție diferită față de alte națiuni.

Rezultatul net este că Regatul Unit s-ar putea să nu aibă prea multe de negociat și totuși este tratat foarte dur, având în vedere că nu există un deficit comercial al SUA.

Luați în considerare scutirile pentru electronice de care beneficiază China și faptul că mașinile, o industrie majoră pentru Regatul Unit, sunt taxate cu 25%, ceea ce face ca britanicii să aibă multe de suferit”.

Situația din Orientul Mijlociu este analizată atent de presa internațională. Israelul și-a extins ofensiva militară și a declarat aproape toată Gaza „zonă de luptă”. Armata sa a lovit din nou un spital din orașul Gaza în timpul atacurilor aeriene. Apar tot mai multe critici cu privire la ofensiva israeliană, observă Eurotopics. Jurnaliștii își concentrează atenția și asupra rezultatelor convorbirilor din weekend dintre Statele Unite și Iran.

El País consideră că  „expulzarea locuitorilor din sudul Fâșiei Gaza și potențiala distrugere a orașului Rafah sunt scandaloase și nu trebuie tolerate. (...) Anunțul lui Emmanuel Macron cum că Franța ar putea recunoaște statul palestinian, în iunie, este un avertisment.

Spania, Irlanda și Norvegia l-au recunoscut deja, dar de data aceasta este vorba despre un membru al G7, o țară unde există cea mai mare comunitate evreiască din Europa. Situația din Fâșia Gaza dă puține speranțe, dar orice gest pozitiv este binevenit”.

La Croix este de părere că o schimbare de paradigmă este mai necesară ca niciodată. „Securitatea Israelului nu va fi realizată prin masacre și deportarea palestinienilor, nici prin crearea unei Riviere de lux pe Marea Mediterană. Se va realiza prin integrarea regională a Israelului în alianțele politice și economice”.

„Escapadele președintelui SUA nu trebuie să distragă atenția de la comportamentul criminal al armatei israeliene în Gaza”, rezumă ziarul belgian De Standaard:

„Curtea Penală Internațională trebuie să decidă dacă a fost genocid. Dar morțile nenumărate și înfometarea nemiloasă a populației rămân cea mai mare rușine pentru o țară care a fost fondată după indescriptibila oroare a celui de-al Doilea Război Mondial”.

Presa internațională remarcă discuțiile, chiar și mediate, dintre delegațiile americană și iraniană.

Corriere della Sera își exprimă speranța:

„Nu poți fi optimist într-un moment atât de complex, dar Statele Unite și Iran, cel puțin, au vorbit cel puțin între ele, deși nu direct, ci prin medierea ministrului de externe al Omanului. Este ideal ca Ayatollahul Khamenei să fie convins facă câțiva pași importanți înapoi și, în același timp, să admită slăbiciunea regimului său, care a suferit în ultima perioadă multe înfrângeri.”

Newsweek observă că „administrația Trump urmărește o cale diplomatică reînnoită cu Iranul, menținând în același timp opțiunile militare pe masă, semnalând o schimbare strategică după ani de negocieri blocate.

Abordarea evidențiază îngrijorarea crescândă în SUA și Israel cu privire la ambițiile nucleare ale Iranului și implicațiile mai largi pentru stabilitatea regională. Cu tensiunea ridicată, oficialii văd discuțiile viitoare ca fiind esențiale în determinarea căii de urmat”.

În timp ce ziarul german Tageszeitung vede Iranul cu spatele la zid.

„Trump se bazează pe biciul militar și zăhărelul economic. El vrea ca Iranul să devină o «țară fericită».... Dar el a spus clar că Iranul va fi «în mare pericol» dacă negocierile eșuează.

SUA au staționat deja mai multe bombardiere B-2 în Oceanul Indian; un al doilea grup de portavioane a fost desfășurat în Orientul Mijlociu...

Așezarea la masa negocierilor arată slăbiciunea lui Khamenei. El știe că viitorul regimului său depinde de rezultatul acestor discuții”.

Presa internațională a reacționat imediat după lovitura rusească asupra orașului ucrainean Sumî, chiar în Duminica Floriilor. Comentatorii pun serios sub semnul întrebării dorința de pace a Rusiei și capacitatea președintelui Trump de a opri conflictul.

Este cel mai grav atac asupra civililor ucraineni din 2023, când 51 de persoane au fost ucise în loviturile asupra Kupiansk, informează CNN.

„Potrivit oficialilor ucraineni, informațiile preliminare indică folosirea muniției cu dispersie. Aceste bombe conțin mai mulți explozivi care sunt eliberați pe o zonă largă – până la dimensiunea mai multor terenuri de fotbal – și sunt deosebit de periculoase pentru civili atunci când sunt trase în apropierea zonelor populate.”

The Guardian notează că prima rachetă a lovit un centru de conferințe aparținând universității de stat din Sumî. Mai mulți copii așteptau afară pentru un spectacol de teatru care trebuia să înceapă la 11 dimineața. A doua a aterizat la 200 de metri, în timp ce trecea un troleibuz.

Regizorul spectacolului, care a realizat și un film despre rezistența orașului Sumî, a spus că erau puțini oameni în interiorul clădirii atunci când a fost pusă la pământ. „S-a întâmplat cu o jumătate de oră înainte ca spectacolul să înceapă.”

După cum transmite BBC, „fiecare centimetru pătrat al Ucrainei simte presiunea invaziei pe scară largă a Rusiei”.

Acest atac a provocat, de asemenea, o fractură politică, un primar din regiune cerându-le ultimativ oficialilor regionali de securitate să demisioneze pentru că nu au prevenit acest atac.

Șeful de cabinet al președintelui l-a acuzat că a folosit tragedia în scop politic.

The Moscow Times amintește că „Rusia a atacat fără încetare Ucraina în ultimele săptămâni, extinzând violența care durează de mai bine de trei ani.

La începutul lunii aprilie, un atac rusesc asupra orașului central Kryvyi Rih a ucis 18 persoane, inclusiv nouă copii.

Sumî a fost supus unei presiuni din ce în ce mai mari de când Moscova a respins multe dintre trupele Ucrainei din regiunea Kursk”.

Kyiv Independent notează că „atacul vine în timp ce Washingtonul încearcă să realizeze o încetare a focului între Rusia și Ucraina. Kievul a fost de acord cu o încetare a focului de 30 de zile în urmă cu o lună, dar Moscova a refuzat până acum și a continuat să lanseze atacuri asupra centrelor civile ale Ucrainei”.

Cu o zi înainte de atac, președintele Donald Trump a spus că negocierile dintre Rusia și Ucraina „merg bine”, dar a subliniat că o rezoluție trebuie să vină în curând.

Iar Euronews constată că „lovitura vine la mai puțin de o zi după ce diplomați de top ai Rusiei și Ucrainei s-au acuzat reciproc de încălcarea unui acord provizoriu intermediat de SUA. Acesta prevedea încetarea lovirii infrastructurilor energetice”.

„Eșecul continuă pentru Trump în Ucraina”, constată în editorialul său ziarul Le Monde.

„Domnul Trump, care pe platforma sa de socializare a cerut Rusiei «să se miște», va obosi, oare, de atâtea amânări din partea președintelui rus? Sau a decis de la bun început să îndeplinească toate cerințele sale? Aceasta este necunoscutul pe care trebuie să-l gestioneze europenii, excluși în mod deliberat din negocieri de către ruși și americani în timp ce se află în prima linie a conflictului.”

Creștin-democrații și social-democrații germani au semnat un acord de coaliție. Friedrich Merz are acum cale liberă pentru a deveni cancelar. Comentatorii analizează multiplele provocări ce stau în fața noului guvern de la Berlin.

Va fi o guvernare furtunoasă ”mai ales în apele politicii externe. Dar tocmai această problemă rămâne marele absent în discuțiile dintre cele două partide ale fostei mari coaliții", consider ziarul italian La Repubblica. (Sursa. Eurotopics)

Le Figaro remarcă faptul că „acordul de coaliție promite „sprijin cuprinzător pentru Ucraina”, dar niciun anunț cu privire la rachetele de croazieră.

Pentru prima dată în aproape şaizeci de ani, partidul principal de guvernământ va direcţiona politica externă, pentru a evita ciocnirile între cancelarie şi minister în această perioadă de tulburări geopolitice. După modelul Franței sau al Statelor Unite, un Consiliu Național de Securitate se va întruni regulat, reunind poliția, justiția, serviciile de informații și armata federal”.

El País este de părere că „avantajul lui Merz este că a luat marea decizie care îi va marca mandatul în urmă cu trei săptămâni, când Bundestag-ul a reformat Constituția pentru a permite Germaniei să se îndatoreze...

Reforma îi oferă o marjă de manevră fără precedent, care îi va permite să revigoreze economia și să înarmeze națiunea... Acordul de coaliție este modest, dar asta nu ar trebui să împiedice țara să joace pe deplin . În lumea lui Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping, acest lucru este mai important ca niciodată”. (Sursa. Eurotopics)

Pentru Zeit Online, reformele propuse sunt cel puțin în direcția corectă:

"Coaliția a optat pentru ceea ce s-ar putea numi un neoliberalism blând, care poate fi amortizat de programe extinse de cheltuieli guvernamentale.

Având în vedere situația din Germania și din întreaga lume, acesta nu este cel mai rău compromis.

Înseamnă că, dacă președintele american Donald Trump nu devine complet nebun, Germania va fi suficient de competitivă pentru a preveni stagnarea economică și ascensiunea forțelor radicale”. (Sursa. Eurotopics)

The New York Times atrage atenția asupra creșterii sprijinului pentru extrema dreraptă în Germania.

”Sondajele arată că germanii – profund îngrijorați de starea afacerilor globale – au început să-și piardă încrederea în Merz încă de la alegeri, temându-se de noile sale măsuri de cheltuieli și de faptul că a cedat prea mult partenerului său de coaliție.

Alternativa pentru Germania, care a terminat pe locul al doilea la alegerile din februarie, a continuat să crească în sondaje”.

De partea sa, publicația britanică The Spectator crede, dimpotrivă, că formațiunea lui Merz s-a îndepărtat de propriul electorat.

”Când conservatorii își trădează principiile, ei nu își convertesc alegătorii la progresism - îi lasă doar orfani din punct de vedere politic, susceptibili la alternative radicale...

Merz se poziționa drept salvatorul partidului său după ani de derapaj merkelian. În schimb, s-a arătat ca doar un alt politician fără spinare. Acesta nu este doar un alt acord de coaliție - este o înmormântare”. (Sursa. Eurotopics)

Președintele Donald Trump a anunțat o amânare cu 90 de zile a tuturor tarifelor, cu excepția Chinei. În acest caz, taxele vor fi majorate la 125% de la 104%, a spus Donald Trump pe rețeaua sa, Truth Social. Presa internațională a reacționat imediat.

Les Echos vede o schimbare uriașă în războiul comercial mondial purtat de Statele Unite împotriva restului lumii.

 

”Măsura este prezentată în contrast cu creșterea taxelor vamale asupra Chinei. Într-adevăr, Beijingul a ripostat de două ori la tarifele impuse de Washington – în cazul acesta, escaladarea continuă, cu a doua escaladare a lui Donald Trump”.

 

Fortune transmite că piețele au revenit puternic în verde după zile de măcel, în urma anunțului președintelui Trump. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a declarat că 75 de state au abordat Casa Albă pentru a negocia. El a precizat că SUA nu se află într-un „război comercial”, dar China „a escaladat”.

 

Axios amintește că economiștii avertizaseră că tarifele lui Trump ar putea provoca o recesiune globală severă, iar marii investitori au avertizat despre și mai rău, mergând până la o posibilă „iarnă nucleară economică”.

 

Amploarea tarifelor a surprins piețele și a determinat unele bănci și economiști importanți de pe Wall Street să prezică o recesiune aproape imediată.

 

Potrivit CNN, tarifele mai mari pentru China au venit după ce Beijingul a anunțat noi tarife drept represalii asupra Statelor Unite. Administrația Trump a urmărit în mod special practicile comerciale ale Chinei.

 

Dar președintele Trump începe să aibă probleme politice acasă, unde se confruntă cu o rebeliune în majoritatea republicană a Camerei.

 

”Președintele este obișnuit să-și domine opoziția internă. De data aceasta, rebeliunea este în aer”, notează Politico.

”Președintele Camerei, Mike Johnson se confruntă cu cea mai semnificativă revoltă internă de până acum.

Zeci de republicani ai Camerei sunt indeciși sau se opun în mod categoric susținerii planului bugetar aprobat de Senat pentru megaproiectul de politică internă”.

După cum arată The New York Times, un eșec i-ar pune în pericol prioritățile lui Trump.

Dar chiar și după ce președintele s-a întâlnit, marți după-amiază, timp de aproximativ două ore, cu un grup de duri conservatori care au refuzat să susțină rezoluția, nu a fost clar dacă i-a convins.

 

Oponenții președintelui american Donald Trump își regăsesc vocea. Șocul alegerilor ar putea fi trecut, crede The Christian Science Monitor.

”Alegătorii furioși i-au hărțuit pe parlamentarii republicani la reuniunile locale, iar zeci de mii continuă să participe la show-ul improvizat al senatorului democrat Bernie Sanders.

Pentru mulți, protestul de sâmbătă [5 aprilie] a avut un efect cathartic, o demonstrație de forță și solidaritate din partea unei stângi care a luptat să se regrupeze după înfrângerea de la alegerile prezidențiale din noiembrie anul trecut”.

Guvernele UE ar trebui să adopte astăzi planul de răspuns al blocului la tarifele impuse de Donald Trump. Există o gamă largă de opțiuni, inclusiv așa-numita bazooka. Dar comentatorii atrag atenția asupra divergențelor dintre membri.

UE ar trebui să-și păstreze sângele rece crede ziarul din Țările de Jos De Volkskrant:

"Durerea pe care oamenii o simt în portofel ar putea intensifica criticile la adresa lui Trump, dar ar putea alimenta, de asemenea, furia față de adversarii lui Trump și dorința de a-i pedepsi. Cea mai bună strategie în acest moment ar fi să-l lăsăm pe Trump să cadă pe propria sa sabie și să nu ne impunem noi înșine tarife la import, deoarece propriii cetățeni vor fi loviți cel mai tare pe termen scurt". (Sursa. Eurotopics)

Ziarul german Tagesspiegel crede că UE ar trebui să privească spre giganții tehnologici americani sau cel puțin la cei  care i s-au alăturat lui Trump în timpul învestirii sale.

”Amazon, Meta, Google și Co. câștigă aproximativ jumătate din profiturile lor în UE. O taxă digitală sau măsuri punitive i-ar lovi direct și puternic.

Niciodată până acum problema nu s-a discutat atât de deschis în UE. Dacă Jeff Bezos, Mark Zuckerberg, și alți CEO vor dori să împiedice acest lucru să se întâmple, cheia este la Donald Trump. Companiile au pierdut miliarde în timpul scurt în care Trump s-a aflat în funcție... E timpul să-și folosească influența”. (Sursa: Eurotopics).

Politico notează că Uniunea are în mână ramura de măslin, dar și bazooka.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a spus clar că dorește mai întâi să negocieze. Blocul oferea o schemă tarifară „zero pentru zero” pentru bunurile industriale.

Acesta este zăhărelul. (Și este destul de ușor de arătat, deoarece tarifele industriale transatlantice au fost în mod tradițional scăzute.)

Când vine vorba de bici, UE dorește să creeze impresia că negociază dintr-o poziție de forță. Dar capitalele sunt împărțite în funcție de exact ce instrument ar trebui să folosească.

Instrumentul Anti-Coerciție, o opțiune nucleară care nu a fost încă implementată, ar da putere executivului UE să lovească industriile de servicii din SUA, cum ar fi tehnologiile și băncile.

Tarifele lui Trump – care ar afecta exporturile UE  cu 380 de miliarde de euro – sunt exact genul de agresiune economică pe care UE l-a avut în vedere când a conceput acest instrument”.

Politico citează un înalt diplomat al UE care susține că, ”atunci când  comisarul pentru comerț Šefčovič a făcut un sondaj, doar câțiva miniștri au cerut ca toate opțiunile să fie puse pe masă, inclusiv bazooka comercială.

Irlanda și Italia – ale căror sectoare farmaceutice și vitivinicole se află în ochiul furtunii tarifare – au fost mai precaute”.

Există și o economie care speră să beneficieze de pe urma războiului comercial. Și aceea este Turcia, citim într-un grupaj realizat de Courrier International. Tarifele impuse acestei țări sunt de numai 10%, în timp ce acestea riscă să prejudicieze o serie de concurenți asiatici, în special în sectorul textil.

„În comparație cu alte țări, tarifele americane la importurile din Turcia sunt un rău mai mic”, potrivit Yeni Safak.

Iar Sabah consideră că ”Țările din Asia de Sud-Est sunt printre cele mai afectate de noile taxe vamale americane [46% pentru Vietnam, 49% pentru Bangladesh...]. Țări precum China, Vietnam, Bangladesh și Cambodgia sunt cei mai mari rivali ai Turciei, în special în sectoarele textile și de prêt-à-porter”.

Presa din întreaga lume continuă să comenteze efectele tarifelor impuse de Casa Albă. Critici vin și dinspre aliații politici ai lui Donald Trump.

 

Le Monde descrie un peisaj financiar apocaliptic, Luni piețele bursiere asiatice au scăzut brusc la începutul tranzacțiilor, în timp ce contractele futures au prezis o nouă scădere pe Wall Street, iar prețurile petrolului au căzut, de asemenea, în roșu.

 

Newsweek vorbește despre „Iarna nucleară economică”.

Publicația americană reia postarea omului de afaceri Bill Ackman, care l-a susținut pe Trump vara trecută. El a scris pe rețeaua X că „afacerile sunt un joc de încredere iar președintele își pierde încrederea liderilor de afaceri din întreaga lume. Consecințele pentru țara noastră și pentru milioanele de cetățeni care l-au susținut pe președinte – în special consumatorii cu venituri mici, deja supuși unui stres economic uriaș – vor fi extrem de negative. Nu pentru asta am votat”.

 

Iar Financial Times deplânge faptul că aliații tradiționali ai SUA din Asia nu se mai pot baza pe sprijinul Washingtonului.

 

"Aliați  precum Japonia, Coreea de Sud și Australia au fost pregătiți să colaboreze cu SUA pentru a controla puterea chineză, deoarece credeau că, în ultimă instanță, SUA vor lupta pentru a le apăra.

Dar acțiunile tranzacționale, imprevizibile și din ce în ce mai ostile ale lui Trump distrug această încredere. Sistemul de alianțe al Americii va fi, de asemenea, supus unei presiuni uriașe. în câteva zile, Trump a anulat relațiile globale de încredere, care au avut nevoie de zeci de ani pentru a se edifica.” (Sursa. Eurotopics)

 

În Germania, Die Zeit comentează astfel deciziile liderului de la Casa Albă:

”S-ar putea spune că dacă americanii decid să-și prăbușească economia, până la urmă, aceasta este alegerea lor.

Dar ceea ce își doresc astăzi este, pe de o parte, să își închidă piața și, pe de altă parte, să acceseze liber piețele altora.

Prin urmare, ar fi o mare greșeală să ignorăm atacurile de la Washington – în speranța că, poate, că Trump va fi de acord în cele din urmă cu un nou acord de liber schimb. Dacă 2 aprilie ne-a învățat ceva, aceasta este: lui Trump nu-i pasă de comerțul liber. Își spune că era mai bine înainte, pe vremurile bune? Îi lipsesc unele noțiuni de bază de economie? Sau și una, și alta”.

 

Comentând renunțarea reciprocă la tarife, propusă de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen,  Politico amintește  că   SUA și UE au fost aproape de a renunța la tarifele industriale în urmă cu un deceniu. Dar Parteneriatul Transatlantic pentru comerț și investiții a fost în cele din urmă blocat de Trump în primul său mandat.

 

Eliminarea tarifelor la produsele industriale, cum ar fi mașinile și substanțele chimice, nu era considerată controversată la acea vreme – produsele agricole și standardele de siguranță erau un cartof mult mai fierbinte.

 

Iar ziarul South China Morning Post, care apare în Hong Kong, notează că „amenințarea tarifară” va rămâne un obstacol pentru piețele de valori din Asia-Pacific. „Odată cu adâncirea incertitudinilor geopolitice, ne așteptăm ca sentimentul general al pieței să se înrăutățească și mai mult”.