Revista presei internaționale

Spre un război total între Israel și Hezbollah? Israelul a respins o solicitare a aliaților săi privind un armistițiu de 21 de zile, în vederea dezescaladării. Presa internațională privește cu atenție situația din Orientul Mijlociu și analizează consecințele. Principalul risc ar fi implicarea directă a Iranului.

Potrivit The Independent, ”o invazie terestră a Libanului ar marca o escaladare majoră a conflictului, probabil cu repercusiuni internaționale grave. Statele Unite au anunțat deja că vor desfășura trupe suplimentare în zonă, cu 40.000 de militari deja în regiune.

Deși nu și-a dezvăluit niciodată statutul de țară nucleară, se crede că Israelul deține un arsenal de 90 de focoase nucleare. Se crede că Iranul nu este dotat cu astfel de arme, dar și-a reluat programul nuclear după ce fostul președinte american Donald Trump a ieșit din acordul internațional, în 2018”.

”Slăbit, Hezbollah își freacă mâinile, așa cum a afirmat joi liderul său, Nasrallah, urându-le „bun venit” soldaților israelieni”, notează Le Figaro.

Ziarul francez amintește că, ”în mai 2000, Ehud Barak, prim-ministrul de atunci, a ordonat retragerea unilaterală a soldaților săi din Libanul de Sud, lăsând Hezbollah să preia imediat controlul, după ce a condus acolo un intens război de gherilă împotriva forțelor armate israeliene.

Reocupând chiar și o parte din Liban sau desfășurând operațiuni acolo, Israelul ar reda Hezbollahului legitimitatea rezistenței pe care a pierdut-o în 2000”.

De partea sa, The Economist consideră că Hezbollah și liderul său își pierd sprijinul.

„În ultimele două săptămâni, Israelul a dat Hezbollah cea mai dură lovitură din istoria de patru decenii a grupului. Domnul Nasrallah pare să nu știe cum să procedeze și nu a fost niciodată atât de izolat. A pierdut mulți locotenenți de încredere. (...) Cei care au rămas sunt probabil suspecți: Israelul nu ar fi putut efectua acte de sabotaj și asasinate ample fără ajutor din interior. În populația mai largă, mulți sunt furioși pe domnul Nasrallah pentru că a târât țara într-o luptă pe care nu o poate câștiga.”

(Sursa. Eurotopics)

 

Iar pentru ziarul libanez L'Orient-Le Jour, „ slăbiciunea Libanului oficial înseamnă că țara este un fruct prea copt care așteaptă să fie cules, iar comunitatea internațională, care abia a reacționat când Azerbaidjanul a invadat Armenia, nu va împiedica Israelul să facă acest lucru.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că Hezbollah s-a dezvoltat pe baza incertitudinilor identitare și a conflictelor sectare într-o țară prea slabă pentru a se impune militar și prea fragmentată pentru a-și face vocea auzită în concertul națiunilor.” (Sursa: Eurotopics)

Prin detonarea a mii de dispozitive de comunicare ale Hezbollah-ului libanez, Israelul a deschis o nouă pagină în istoria războiului cibernetic, analizează cotidianul german Süddeutsche Zeitung:

 

”Este încă prea devreme pentru a ști care vor fi repercusiunile pe termen lung. Strategia digitală și strategia hardware diferă din punct de vedere operațional. Este ușor să programezi și să diseminezi un virus. Dar o campanie de propagandă sau declanșarea de explozii într-o rețea, pregătirea și instalarea încărcăturilor sunt o chestiune ce stă la îndemâna unui serviciu secret.

Cu cât combinăm mai mult aceste două strategii, cu atât este mai mare pericolul pe care spațiul cibernetic îl reprezintă în conflictele geopolitice. Pentru că chiar dacă țările, companiile sau oamenii se pregătesc pentru acest tip de atac, de multe ori le lipsește timpul pentru a le contracara. Țintele nu știu când vor fi atacate sau ce formă va lua atacul”

 

.

(Sursa: Courrier International)

Președintele american Joe Biden a rostit în fața Adunării Generale a ONU un discurs pe care analiștii îl consideră unul de adio. Liderul de la Casa Albă a adus un puternic elogiu democrației, dar a oferit puține ieșiri pentru marile conflicte existente.  În această situație, mulți comentatori pun întrebări referitoare chiar la viitorul ONU, cu un Consiliu de securitate blocat de veto-urile Rusiei și Statelor Unite.

”Președintele Joe Biden a folosit marți ultimul său discurs în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite pentru a apăra virtuțile democrației”, transmite CNN. ”În același timp, el nu a oferit o sugestie substanțială despre cum să fie abordată escaladarea crizei din Orientul Mijlociu pe măsură ce Hezbollah și Israelul se lovesc reciproc.

Făcând referire la decizia sa de la începutul acestei veri de a renunța la candidatura democrată - un moment rar în care unul dintre cei mai influenți oameni din lume a renunțat voluntar la putere - Biden a spus adunării celor peste 100 de lideri mondiali că „unele lucruri sunt mai importante decât rămânerea la putere.”

A fost un epilog „oarecum timid” pentru un lider care a fost plin de curaj în timpul campaniei electorale de acum patru ani”, consideră The Washington Post.

„Biden a promis că va „restaura” pe deplin conducerea SUA în lume după rupturi și îngrijorări legate de ultranaționalismul fostului președinte Donald Trump”. Dar – constată ziarul din capitala americană - „optimismul caracteristic” de atunci al președintelui „a contrastat cu frustrările și tristețea care au predominat la ONU”.

Pentru ziarul elvețian Le Temps, discursul lui Joe Biden simbolizează mai presus de toate „impotența americană în Orientul Mijlociu”. Cu siguranță, „în ciuda chinurilor lumii, el rămâne acest etern optimist care a intrat în politică în timpul războiului din Vietnam, într-o perioadă în care țara sa era și mai divizată decât astăzi”.

„Dar la aproape un an de la începutul războiului din Gaza, administrația democrată își vede împlinit cel mai rău coșmar: extinderea acestui conflict pe care diplomația americană încearcă să-l limiteze la subțirica enclavă palestiniană, bombardată neobosit de Israel de la masacrul comis de Hamas în 7 octombrie.” (Sursa: Courrier International)

În aceste condiții, mulți comentatori ridică întrebări chiar cu privire la viitorul organizației mondiale.

După cum remarcă Le Monde, ”două conflicte majore în desfășurare - agresiunea rusă în Ucraina și distrugerea Fâșiei Gaza ca răzbunare pentru masacrul fără precedent al civililor israelieni de către miliția Hamas - au scos la iveală paralizia tragică a Consiliului de Securitate, blocat de vetourile ruse și americane. Paradoxul este că această evoluție negativă coincide cu un număr tot mai mare de crize: implozia statelor (de la Sudan la Myanmar până în Haiti), pandemii, valuri de migrație și criza climatică. Și toate aceste crize necesită răspunsuri multilaterale.” (Sursa. Eurotopics)

El Pais consideră că rezultatul alegerilor din SUA este crucial:

„Atât prezentul, cât și viitorul – al lumii și al organizației – par să depindă mai puțin de un nou consens multilateral, cât de alegerea viitorului președinte al SUA. (...) Cum putem lupta împotriva crizei climatice fără cooperarea celui de-al doilea cel mai mare poluator din lume? (...) Cum putem elimina foamea fără angajamentul celui mai mare donator la Programul Alimentar Mondial? O victorie a Kamalei Harris nu va aduce soluții magice. Dar odată cu revenirea „focului și furiei” lui Trump, multe obstacole ar deveni de netrecut.”

Israelul a început să lovească puternic zonele controlate de Hezbollah în Liban, după misterioasa serie de explozii ale dispozitivelor electronice. Este acesta semnul războiului total? Jurnaliștii atrag atenția asupra riscurilor:

Editorialistul postului France Inter remarcă faptul că „Niciunul dintre actorii din această confruntare periculoasă nu are o strategie reală. Hezbollah își joacă rolul de vârf de lance al Iranului în Orientul Mijlociu – ceea ce necesită o poziție militară mai degrabă decât diplomație. Dar o postură nu este o strategie.

La rândul său, guvernul israelian nu vrea să cedeze presiunii americane pentru o încetare a focului în Gaza.( ... ) Israelul a captat atenția întregii lumi cu operațiunea sa „pagere explozive”, asemănătoare unui film de aventură. Dar are probleme în a demonstra că securitatea sa va fi cumva consolidată de un alt război cu Hezbollah în Liban. Deci, este un impas total.” (Sursa: Eurotopics)

Der Standard pune la îndoială rațiunea din spatele atacurilor militare ale Israelului împotriva Hezbollah:

„Dilema cu care se confruntă fiecare guvern israelian este că, chiar și după o ofensivă terestră – și au fost multe – Hezbollah nu va fi niciodată atât de slab încât să nu mai poată să reapară ca o amenințare. Contraexemple există: invazia Israelului din 1982 în Liban a deschis calea ascensiunii Hezbollah. Și de această dată, acțiunile Israelului pot fi legitime, dar nu sunt neapărat înțelepte.” (Sursa: Eurotopics)

Citeste siSituaţia din Orientul Apropiat, cap de listă pe agenda Adunării generale ONU

BBC comentează că, ”până de curând, abordarea inteligentă  au fost, atât pentru Israel cât și pentru Hezbollah, să evite escaladarea completă. Dar situația pare diferită astăzi.

Asta ne aduce la întrebarea dacă forța Hezbollah a fost atât de degradată în ultimele săptămâni și încrederea în sine i-a fost atât de subminată încât, de fapt, nu mai este în măsură să ducă un război total.

Miile de rachete Hezbollah care vizează Tel Aviv și Haifa și alte orașe israeliene reprezintă un motiv major pentru care Israelul ar putea să nu vrea să se angajeze în așa ceva”.

Un război asimetric

Iar Le Point atenționează că gruparea susținută de Iran dispune de circa 150.000 până la  200.000 de rachete.

Pe lângă cei aproximativ 60.000 de luptători antrenați, Hezbollah își folosește puterea de a provoca rău prin arsenalul său considerabil.

Institutul pentru Studii de Securitate Națională (INSS) de la Universitatea din Tel Aviv estimează că din 7 octombrie, în sprijinul Hamas, Hezbollah a tras aproximativ 8.500 de rachete, în principal în nordul Israelului, ucigând 24 de soldați și 26 de civili.

Și experții citați de Firstpost spun că ”Hezbollah dispune de o gamă largă de rachete de artilerie grea nedirijate, rachete balistice, precum și rachete antiaeriene, antitanc și antinavă.

Hezbollah are și alte cărți de jucat.

În primul rând, face parte din ceea ce este cunoscut în Israel ca „Inelul de foc” – care cuprinde un număr de grupuri militante conduse de Iran”.

În timp ce CNN subliniază că Israelul este înconjurat de Gaza, Yemen, Siria și Irak – toate acestea fiindu-i ostile. Ele au lucrat împreună pentru a izola Israelul după atacul din 7 octombrie.

De asemenea, e de remarcat modul în care Hezbollah a fost, de ani de zile, atent să se angajeze într-un război asimetric împotriva unui inamic mai puternic și a încercat să compromită sistemul Iron Dome al Israelului, trăgând un baraj de rachete asupra acestuia”.

Presa internațională urmărește evoluțiile de pe frontul ruso-ucrainean, în timp ce președintele Zelenski a mers în Statele Unite pentru a-și prezenta propriul plan de pace. Posibilitatea ca Ucraina să poată lovi cu arme occidentale în interiorul Rusiei rămâne în discuție. Între timp, Kievul pare să-și fi dezvoltat un nou tip de armă cu care bombardează ținte militare în interiorul statului rus.

”Nu mai vorbiți despre „linii roșii” și lăsați Ucraina să lovească Rusia!” Iată mesajul șefei guvernului danez, Mette Frederiksen, preluat de Politico.

„Cea mai importantă linie roșie a fost deja depășită, atunci când au intrat rușii în Ucraina.  Nu voi permite niciodată nimănui din Rusia să decidă ce este corect de făcut în NATO, în Europa sau în Ucraina”, a mai spus premiera de la Copenhaga, conform Politico.

Între timp, Ucraina a reușit noi lovituri asupra unor instalații militare cheie aflate pe teritoriul rus.

Potrivit The New York Times, ”mai multe lovituri ucrainene au lovit depozitele de muniții  și instalațiile aflate la mai mult de 200 de mile (circa 300 de kilometri) de teritoriul controlat de partea ucraineană. Una dintre ținte a fost identificată ca fiind o unitate majoră de depozitare pentru munițiile pe care Rusia le-a achiziționat din Coreea de Nord”.

Ucraina a declarat că forțele sale armate au lovit depozitul de lângă Toropeț cu drone, dar nu a specificat tipurile de arme folosite în celălalt atac, de la Tihorețsk, ridicând posibilitatea ca de data aceasta să fi fost folosit un nou tip de armă”.

Forbes amintește că ”timp de multe luni, oficialii de la Kiev au cerut omologilor lor europeni și americani permisiunea de a folosi munițiile livrate de aliați împotriva țintelor din adâncul Rusiei, inclusiv asupra stocurilor de muniții.

Dar europenii și americanii au refuzat în mod constant. În mod evident, fără a mai avea răbdare, ucrainenii și-au dublat producția de arme de la nivel local fără a mai cere permisiunea cuiva.

Atacuri tot mai puternice

Atacurile recente semnalează, de asemenea, o creștere a amplorii loviturilor ucrainene.

Raidurile anterioare, care au lovit ținte situate la până la 110 mile (170 de kilometri) în interiorul Rusiei, au fost impresionante din punct de vedere logistic, dar de dimensiuni reduse - implicând adesea doar câteva drone lente, propulsate de elice.

În schimb, raidurile recente au fost mult mai distructive, aparent indicând un tip de dronă care ar putea să nu zboare atât de departe, dar este mai distructivă – și disponibilă în număr mare”.

Le Figaro vorbește despre eșecul rachetei ruse Sarmat, care a explodat chiar pe platforma de lansare.

”Ce s-ar fi putut întâmpla mai exact? Având în vedere craterul format la locul de lansare, ar putea fi o explozie a rachetei chiar înainte de a fi trasă, posibil în timpul umplerii cu combustibil”, a comentat un expert pentru ziarul francez.

”Eșecul aruncă o umbră asupra programelor de „super-arme” dezvăluite cu mare furie de președintele rus în 2018, și care vizează în mare măsură opiniile publice occidentale. Racheta de croazieră cu propulsie nucleară Burevestnik a suferit un incident în timpul unui test din 2019, iar racheta hipersonică Kinjal a fost interceptată de mai multe ori în Ucraina”.

În sfârșit, Le Monde notează că Rusia a fost exclusă de la ceremoniile care marchează 80 de ani de la eliberarea lagărului nazist de la Auschwitz.

Conducerea muzeului a considerat că „o astfel de prezență ar fi una cinică” din cauza războiului din Ucraina.

Până la invadarea Ucrainei, Rusia a participat întotdeauna la ceremoniile care se țineau în fiecare an pe 27 ianuarie, ziua în care soldații sovietici au ajuns la porțile lagărului nazist unde au găsit aproximativ 7.000 de supraviețuitori.

Presa din afara Franței analizează șansele noului guvern de la Paris, condus de Michel Barnier. Un guvern deplasat puternic spre dreapta și dependent de calculele Reuniunii Naționale, partidul de extremă dreapta al Marinei Le Pen.

Franța are „în sfârșit” un nou guvern, notează El Mundo. Aceasta, la mai bine de două luni de la alegerile legislative care au lăsat Adunarea Națională fragmentată și au cufundat țara în haos politic”.

Echipa este „deplasată la dreapta, mai mult decât cea anterioară”, condusă de Gabriel Attal. ”Singura figură care vine din stânga: Didier Migaud la Justiție. Și asta în ciuda primului loc al blocului de stânga după alegerile legislative din iunie. Dar reprezentanții săi nu și-au dorit să facă parte din echipa lui Michel Barnier”, amintește ziarul.

The Washington Post amintește de cele ”două săptămâni de discuții cu diferitele blocuri care au (...) la formarea unui guvern predominant de centru-dreapta: șapte miniștri din cabinet sunt din mișcarea centristă a lui Macron, care a terminat pe locul al doilea în alegeri, și trei sunt din partea republicanilor de dreapta ai lui Barnier, care au terminat pe locul patru.

Niciunul dintre miniștri nu reprezintă partidul de extremă dreaptă a lui Marine Le Pen, Reuniunea Națională, care s-a clasat pe locul al treilea. Dar sunt excluși și reprezentanții alianței de stânga Noul Front Popular, care s-a clasat pe primul loc”, observă ziarul american.

Citeste siFranţa: Tabăra macronistă, bine reprezentată în noul Guvern Barnier

Guvernul Barnier „riscă să întâmpine multe dificultăți”, avertizează Süddeutsche Zeitung. „Barnier și miniștrii săi vor trebui acum să caute o majoritate pentru fiecare proiect de lege. Aceasta nu va fi o sarcină ușoară. Chiar și Gabriel Attal, predecesorul lui Barnier în calitate de prim-ministru și președinte al grupului macronist, a declarat că nu va sprijini automat noul guvern”.

”Armata necunoscută a lui Barnier”

Politico amintește de experiența europeană a lui Barnier, fost negociator pentru Brexit.

”Având în vedere experiența sa de la Bruxelles și îngrijorarea față de deficitul bugetar în creștere al Franței, se așteaptă ca Barnier să joace un rol mai important în negocierile cu Comisia Europeană privind așa-numita procedură de deficit excesiv la care a fost supus Parisul pentru încălcarea normelor Uniunii Europene referitoare la cheltuielile publice”.

”Armata necunoscută a lui Barnier”, titrează Der Spiegel, care prezintă lista noilor miniștri:

”Guvernul este mai de dreapta și mai conservator ca niciodată sub Macron. Majoritatea miniștrilor sunt în mare parte necunoscuți. Cât va supraviețui echipa lui Barnier?” - se întreabă revista germană

Ziarul belgian Le Soir analizează la rândul său șansele de supraviețuire ale noului guvern francez. Acesta „va depinde de strategia Marinei Le Pen” (...) pentru că „mai devreme sau mai târziu, RN, în logica sa, va trebui să-și arate puterea și să-l răstoarne”.

Și BBC atenționează că ”alianța dintre partidele centriste și conservatoare din cabinet nu este suficientă pentru a adopta legislația. Va depinde de alții, cum ar fi Reuniunea Națională de extremă dreaptă a lui Marine Le Pen”.

Un atac ucrainean cu drone produs miercuri asupra unui important depozit de arme din regiunea rusă Tver, ar putea fi cea mai mare lovitură a armatei ucrainene împotriva arsenalul Moscovei de la începutul anului 2022.

Suflul a fost atât de puternic încât stațiile de monitorizare a cutremurelor l-au resimțit, în timp ce NASA a raportat o serie de surse de căldură reperate de echipamentele sale din spațiu.

Dar care sunt consecințele politice ale loviturii? - se întreabă comentatorii.

Potrivit Euronews, cea mai mare parte a muniției era probabil depozitată în subteran, așa că întrebarea este dacă Ucraina a folosit drone care ar fi putut pătrunde în interiorul buncărelor.

O evaluare completă a daunelor a fost greu de făcut din cauza fumului gros de deasupra amplasamentului. Cu toate acestea, posibila distrugere a buncărelor ar fi putut fi și rezultatul faptului că Moscova nu și-a respectat propriile reglementări prin plasarea buncărelor prea aproape unele de altele, de exemplu.

În timp ce a cerut în mod repetat Occidentului să ridice restricțiile privind utilizarea rachetelor cu rază lungă de acțiune în adâncimea pe teritoriul Rusiei, Ucraina și-a folosit dronele produse de ea pentru a lovi până la 1.800 de kilometri în Rusia, așa cum a fost cazul în orașul Orsk.

CNN citează o sursă de securitate ucraineană potrivit căreia atacurile de această natură sunt folosite „metodic” pentru a reduce potențialul de rachete al Rusiei, adăugând că planurile pentru alte atacuri asupra instalațiilor militare ruse „similare” sunt „în curs”.

”Localitatea Toropets, unde s-a produs lovitura, este situată la aproape 500 de kilometri de granița cu Ucraina și la aproximativ 400 de kilometri vest de Moscova.

Ucraina și-a presat aliații cheie, inclusiv Statele Unite, să permită lovituri cu rachete asupra țintelor aflate mai adânc pe teritoriul Rusiei. Săptămâna trecută, președintele rus Vladimir Putin a avertizat membrii NATO că ridicarea restricțiilor ar însemna intrarea în război cu Rusia însăși”.

O problemă tot mai presantă

Potrivit unei analize Le Monde, președintele ucrainean, care ar dori să grăbească încheierea războiului, speră să-l convingă pe președintele Statelor Unite să facă un gest decisiv pentru a permite Kievului să abordeze negocierile dintr-o poziție de forță.

Pentru ucraineni, aceasta este o dificultate suplimentară într-un peisaj politic american incert și totuși crucială pentru rezultatul unui război care îi costă un mare număr de vieți.

Această problemă devine din ce în ce mai presantă. „Încheierea acestui război este o necesitate pentru noi”, a remarcat președintele Volodimir Zelenski pe 13 septembrie la Kiev. ”Și nu Vladimir Putin trebuie să-i pună capăt”, a mai spus el

Iar Politico se întreabă dacă America vrea într-adevăr ca Ucraina să învingă Rusia. Și se pare că nu:

”Dar moștenirea de politică externă a președintelui Biden va fi modelată de o decizie care se profilează în Ucraina.

Ucrainenii îi cer președintelui american să extindă lista țintelor dincolo de zona de frontieră imediată cu Rusia. Este o întrebare corectă. Rușii duc război împotriva Ucrainei de pe teritoriul ei, trimițând bombardiere și rachete, iar Kievul vrea să folosească armele pe care le are pentru a se apăra.

Este o escaladare? Nu mai mult decât atunci când Ucraina a cerut tancuri americane Abrams, F-16 sau sistemele de rachete tactice a armatei sol-sol din SUA.

De fiecare dată, Vladimir Putin a făcut zgomote amenințătoare, avertizând săptămâna trecută că loviturile ucrainene asupra Rusiei „vor însemna că țările NATO — Statele Unite și țările europene — sunt în război cu Rusia. ” De fiecare dată, însă, nimic nu s-a schimbat atunci când Biden, aproape întotdeauna după o analiză îndelungată, a semnat un aviz sau altul presupuse a escalada...”.

Presa internațională a reacționat imediat după ce mii de pagere au explodat simultan în Liban, cei vizați fiind membrii grupării Hezbollah. Miercuri, un număr mare de stații de emisie-recepție au explodat, de asemenea, în Liban. Loviturile au fost spectaculoase iar modul în care a acționat partea israeliană rămâne încă neclar, în multe aspecte. Dar ce vor schimba cu adevărat aceste lovituri? - se întreabă comentatorii.

”Dacă rămân multe necunoscute despre explozie, iese la iveală un consens printre experți: nu a fost un simplu atac cibernetic vizând supraîncălzirea bateriilor acestor dispozitive rudimentare, ci, cu siguranță, o operațiune cunoscută sub numele de atac asupra lanțului de aprovizionare”. Iată ce observă ziarul Le Monde. ”A fost posibilă introducerea câtorva grame de explozibil puternic în pagerele destinate Hezbollah, transformând dispozitivele în bombe”.

Un expert citat de Wired spune că dacă atacul s-a bazat pe lanțul de aprovizionare, atunci ar fi trebuit să fie nevoie de ani pentru a pregăti și implica infiltrarea unui agent și introducerea de explozibili în pagere. ”Acest lucru ar însemna că Israelul a reușit să se infiltreze între furnizorii Hezbollah până la punctul de a livra sute (dacă nu mii) de dispozitive utilizate pentru comunicații securizate”, spune expertul.

După cum comentează revista The Atlantic, ”Israelul folosește de mult timp tehnologii digitale pentru a-i viza pe membrii Hezbollah. Dar acest atac nu a fost ca oricare altul văzut până acum și pare să fi dat un nou tip de lovitură. A mutilat mii de luptători și, probabil, a paralizat capacitatea grupului de a răspunde în cazul în care un conflict mai larg izbucnește în curând. De asemenea, a dezvăluit identitatea victimelor, spulberând eforturile atente ale Hezbollah de a păstra anonimatul membrilor săi”.

Sky News amintește că ”Hezbollah a fost foarte precaut în comunicațiile sale, conștient că discuțiile de pe telefonul mobil pot fi ușor piratate și urmărite - pagerele fiind considerate mai greu de infiltrat.

În mod repetat, serviciile de informații israeliene au demonstrat că se pot infiltra în Hezbollah, în special odată cu asasinarea comandantului superior Fuad Shukr la sfârșitul lunii iulie.

Acest ultim atac va provoca o îngrijorare internă profundă în Hezbollah, posibil chiar și un haos în rândurile sale, siguranța lor fiind acum compromisă într-un mod cât se poate de dramatic”.

Un succes tactic care nu schimbă multe...

Frankfurter Allgemeine Zeitung vede ”un succes tactic care schimbă puține”:

Potrivit ziarului german, ”Israelul a obținut un succes tactic cu explozia controlată a mii de receptoare radio. Cu toate acestea, nimic nu se schimbă în potențialul distructiv infernal al rachetelor Hezbollah”.

În timp ce comentatorul BBC transmite că ”Israelienii au folosit o armă importantă, îndrăzneață, care este în mod clar foarte eficientă în termenii lor.

Dar acest atac nu duce regiunea cu un centimetru mai departe de tot războiul, ci o împinge mai aproape.

Hezbollah va fi afectat de atac. Dar se va recompune rapid ca organizație și va găsi o altă modalitate de a comunica. Libanul este o țară mică și mesajele pot fi purtate cu ușurință, chiar și de mână.

Fără îndoială, Hezbollah și aliatul său iranian, al cărui ambasador a fost și el rănit, își ling rănile acum.

Dar încă o dată, regiunea a fost împinsă chiar în pragul unui război total. Mai devreme sau mai târziu, vor cădea peste stâncă dacă acest lucru continuă”.

Presa europeană a reacționat imediat după prezentarea de către Ursula von der Leyen a echipei care se va prezenta la audierile din Parlamentul European. Jurnaliștii vorbesc despre prioritățile invocate de șefa Comisiei, dar criticile nu lipsesc.

”Un avertisment pentru Vladimir Putin. Mai multe locuri de muncă pentru femei. A răspuns la rugămințile țărilor din sudul Europei, nu tocmai frugale, care vor avea un cuvânt mai greu de spus asupra politicii economice a blocului decât au avut înainte”. Iată cum rezumă Politico prezentarea Ursulei von der Leyen.

Publicația europeană continuă: ”doi nominalizați din țările baltice obțin portofolii cheie în gestionarea relației cu Rusia.

Pe lângă faptul că estoniana Kaja Kallas este șefa politicii externe a UE, lituanianul Andrius Kubilius va fi responsabil cu portofoliul de apărare nou creat.

Kubilius va raporta comisarului finlandez, vicepreședinte executiv pentru tehnologie, suveranitate, securitate și democrație Henna Virkkunen. Helsinki este unul dintre cei mai duri critici ai Rusiei din Europa”.

Potrivit bilanţului El País, „noul executiv comunitar va avea 15 membri din PPE (centru dreapta), inclusiv von der Leyen, cinci liberali, patru socialişti, doi comisari din partidele de extremă dreapta şi unul independent. Va fi cea mai de dreapta din ultimele decenii”.

„Ursula bis vrea să aibă frâu liber”, subliniază La Repubblica. Potrivit ziarului italian, preluat de Courrier International, Ursula von der Leyen profită de slăbiciunile aproape tuturor marilor țări europene, și își impune dorințele. A format o Comisie slabă, fără personalități capabile să-i reziste, ca să fie singură la conducere”,

Și Le Figaro deplânge situația, de data aceasta din perspectivă franceză:

 

Înlocuind marginile ascuțite ale fostului șef de industrie, Thierry Breton, cu marginile lustruite ale unui ministru de externe, Stéphane Séjourné, președintele Macron se înclină mai ales în fața autoritarismului lui von der Leyen și a alergiei ei declarate față de Breton. (...)

După ce a acceptat să o ajute pe Ursula von der Leyen să rămână în post, Emmanuel Macron primește acum ordine de la ea, încurajându-i dirijismul. A spune că episodul a pătat prestigiul Franței ar fi o subestimare. La Bruxelles, campioana „autonomiei strategice” a continentului este acum tratată deschis ca o țară mică.

 

Iar Le Monde notează că ”Uniunea Europeană trebuie să-și etaleze prioritățile într-o perioadă geopolitică crucială, cu războiul din Ucraina, campania prezidențială americană și competiția economică din China. Doamna von der Leyen a insistat asupra unei economii „competitive, circulare și fără carbon”, în urma raportului recent al lui Mario Draghi privind dificultățile economice ale Uniunii”.

Citeste siRomânia obține ”o poziție politică influentă și un portofoliu de comisar de importanță medie”

După inundațiile care au lovit puternic mai multe țări din Europa Centrală și de Est, comentatorii se întreabă ce trebuie făcut acum, ce ar trebui amânat și ce s-a învățat din precedentele dezastre. Și mai ales, cum putem fi avertizați mai din timp?

”Oamenii de știință au susținut rolul schimbărilor climatice în această catastrofă”, notează Libération. ”Chiar, dacă nu este responsabil pentru formarea depresiei în sine, fenomenul joacă un rol în amploarea și intensitatea ploilor. Agricultura din țările afectate ar putea pierde foarte mult, în timp ce multe câmpuri nu au fost încă culese. Acest lucru ar putea avea impact asupra altor țări europene, deoarece Polonia, de exemplu, este al treilea producător de cereale din Uniunea Europeană”.

Iar Le Parisien explică fenomenul:

”Europa Centrală s-a confruntat deja cu inundații monstruoase, de exemplu în 1997. Această zonă a lumii este mai expusă decât altele la ploi torenţiale. Există aer polar care intră pe o parte, aer umed din Marea Mediterană și cel al Mării Negre care urcă pe de altă parte și e blocat între munți” , explică un expert pentru ziarul francez.

”Ceea ce cercetătorii au prezis foarte exact se întâmplă acum”, scrie și ziarul austriac Kleine Zeitung, preluat de Eurotopics:

”Evenimentele extreme devin din ce în ce mai frecvente și mai grave. Ceea ce se întâmpla o dată la 100 de ani se întâmplă acum aproape o dată pe deceniu. Iar încălzirea globală a ajuns doar la aproximativ 1,4 grade. Decizia este încă a noastră: putem schimba cursul sau putem continua să ținem seama de povestitorii care neagă schimbările climatice și cauzele acesteia.”

Citeste siCel puțin 10 oameni au murit în Europa Centrală și de Est în urma inundațiilor aduse de ciclonul Boris

Și Der Standard scrie că, „la două săptămâni înainte de alegeri, Partidul Libertății, FPÖ – care neagă schimbările climatice provocate de om, care avertizează în manifestul său electoral asupra „isteriei climatice” și dorește să anuleze cele mai recente realizări ale politicii de mediu – este în fruntea sondajelor. Lupta împotriva a tot ceea ce se presupune că este străin - de la imigrație la persoanele transgender - pare să fie mai profitabilă în alegeri decât lupta împotriva încălzirii globale. Majoritatea populației pare să fie imună din punct de vedere politic la criza climatică”. (Sursa: Eurotopics)

„Este clar că politicienii polonezi nu sunt suficient de maturi pentru a-și opri discursurile de partid în fața dezastrelor, a vorbi mai puțin sau chiar a rămâne tăcuți”, scrie și Gazeta Wyborcza:

”Jaroslaw Kaczyński [PiS] se pare că a decis că alegătorii săi au nevoie de o doză constantă de ură și le-o servește, indiferent de circumstanțe. De asemenea, arată rău că politicienii Coaliției Civice încearcă să se depășească între ei, postând niveluri ale apei care se presupune că dovedesc că în timpul guvernării, PiS a neglijat construcția de apărări împotriva inundațiilor. Prioritatea acum este evacuarea eficientă a locuitorilor. ... Evaluările vor trebui să aștepte până când apa se va potoli.” (Sursa: Eurotopics).

Presa europeană relatează pe larg despre efectele catastrofale ale ciclonului Boris, care a lovit teritorii vaste din Europa Centrală. Comentatorii caută și explicații pentru amploarea fenomenului. Unii atrag atenția că fenomenele de acest tip se pot repeta la intervale destul de scurte, pe fondul încălzirii climei.

Le Monde informează că sute de oameni au fost salvați în 19 regiuni ale României, după cum au anunțat serviciile de urgență, difuzând un videoclip cu case inundate într-un sat de lângă Dunăre.

„Este o catastrofă de proporții epice”, a spus Emil Dragomir, primarul din Slobozia Conachi, un sat din județul Galați, unde 700 de case au fost inundate.

Citeste si28 de localităţi din 7 judeţe, afectate de inundaţii. Două persoane sunt date dispărute

Părți din nord-estul Austriei au fost și ele declarate zonă de dezastru natural. Unele zone ale Tirolului au fost acoperite de până la un metru de zăpadă – o situație excepțională pentru mijlocul lunii septembrie, după ce s-au înregistrat săptămâna trecută temperaturi de până la 30 de grade Celsius.

Și revista germană Der Spiegel notează că ”Austria înregistrează o situație excepțională fără precedent, iar un baraj s-a rupt în Polonia. România își plânge morții. Dresda declară nivelul doi de alertă, nivelul râului Elba este de cinci metri”.

Le Point privește către problemele din Germania, unde hidrocentralele și-au mobilizat angajații pentru a deschide porțile barajelor de pe căile navigabile ale țării. Germania este pregătită să facă față consecințelor inundațiilor devastatoare. De o zi, vremea rea s-a instalat deja acolo și este probabil ca furtuna Boris să accentueze efectul inundațiilor.

”Ploile abundente s-au mutat peste Europa Centrală din Italia într-un fenomen cunoscut sub numele de ”depresiunea Genova - o zonă de joasă presiune care se formează de obicei în apropierea orașului din nordul Italiei”, scrie Politico.

”O ignoranță pe care nu ne-o putem permite”

”Știința este marele invizibil în campania electorală. O ignoranță pe care nu ne-o putem permite având în vedere crizele vremii”, este concluzia trasă de ziarul austriac Die Presse.

”Ploi abundente, furtuni și inundații – chiar și cele mai proaste prognoze s-au adeverit în weekend. Întreaga Austrie a suferit de vreme extremă de proporții uneori fără precedent.

Cercetătorii au avertizat de zeci de ani despre posibilele consecințe ale schimbărilor climatice pentru oameni și mediu. Faptul că nu au reușit să-și facă vocea auzită mai mult este amar. Problemele au fost negate și negate. Regretele nu ajută acum. Și mai mult, problema este mult mai largă. Știința este în general un subiect marginal în Austria.

Mesajele partidelor de campanie electorală ignoră complet știința; niciun poster nu arată nimic relevant. Dar cum îi poți face pe tineri entuziasmați de studiile de pionierat și cum poți justifica investițiile în cercetare și dezvoltare când știința nu joacă nici măcar un rol minor în campania electorală?” - întreabă Die Presse.

Potrivit explicațiilor furnizate de BBC, furtuna a fost atât de devastatoare din două motive:

”În primul rând, poziționarea furtunii a atras aer mai rece din nord pentru a se amesteca cu umiditatea extrasă din apele neobișnuit de calde ale Mării Mediterane și ale Mării Negre.

În al doilea rând - presiunea scăzută s-a deplasat foarte lent în aceleași zone. A fost un „model meteorologic blocat”, ceea ce înseamnă că furtuna este prinsă între presiunea ridicată dinspre vest și est.

Furtuna Boris este descrisă de Ministerul Mediului al Republicii Cehe ca un eveniment care se produce odată la 50 de ani. Cu toate acestea, frecvența acestui tip de inundații este probabil să crească, atâta vreme cât în Europa clima se încălzește rapid”.