Revista presei internaționale

În plin sezon al vacanțelor, presa internațională continuă să fie preocupată de fenomenul supraturismului. Locuitori din mai multe orașe-emblemă ale turismului european au protestat în această vară împotriva supraaglomerării și efectelor sociale și negative precum creșterea chiriilor și ștergerea identității locale. Există însă și soluții, spun comentatorii.

”Vizitatori beți, chirii în creștere și cafenele omogenizate: iată ce înseamnă să locuiești în marile atracții turistice ale Europei”, scrie The Guardian:

”Localnicii spun că numărul mare de vizitatori distorsionează piețele imobiliare și a schimbat caracterul zonei lor.

În destinațiile care au atras un număr crescut de turiști după pandemie, oamenii se întreabă cum se poate realiza un echilibru între primirea vizitatorilor – cu locurile de muncă și veniturile pe care le aduc – și păstrarea a ceea ce se numește acasă.

Mallorca, oraș spaniol cu o populație de puțin sub un milion de locuitori, se așteaptă să găzduiască aproximativ 20 de milioane de vizitatori în acest an.

Barcelona a anunțat în iunie că va interzice închirierea de apartamente către turiști până în 2028, după un protest din partea localnicilor.

În capitala portugheză Lisabona, numărul tot mai mare de turiști pune presiune pe piața imobiliară. Nomazii digitali au jucat, de asemenea, un rol în distorsionarea pieței imobiliare a orașului”.

Publicația italiană L'Espresso consacră o ediție întreagă fenomenului supraturismului:

„Piața vacanțelor este esențială pentru multe economii locale, dar creșterea numărului de vizitatori poate crea probleme enorme”, rezumă săptămânalul.

Citeste siExplozia turismului de masă și revolta localnicilor: în căutarea echilibrului

„Un fenomen care afectează marile orașe, unde centrele se golesc și prețurile chiriilor cresc vertiginos.

Simbol al acestei tendințe: Veneția, evident, considerată capitala mondială a supraturismului, cu un raport de 73,8 turiști pe locuitor.

Roma, cu cele 32.000 de închirieri pe termen scurt, și Florența, cu12.000, își văd centrele orașelor colonizate de turiști, „la fel ca Napoli unde, în nouă ani, chiriile pe termen scurt au crescut cu 700%”.

Localnici obosiți

The Japan Times atenționează însă că supraturismul nu este, totuși, ceea ce pare a fi:

”Deja în acest an, se estimează că 142 de țări își vor depăși performanța turistică înainte de pandemie, potrivit Consiliului Mondial pentru Călătorii și Turism. În următorul deceniu, se preconizează că turismul va deveni o industrie de 16 trilioane de dolari, care va genera 12,2% din locurile de muncă la nivel mondial.

Dar aglomerația și creșterea costurilor îi fac pe localnicii din multe orașe să se simtă obosiți”.

Ondrej Mitas, lector superior la Universitatea de Științe Aplicate din Breda, Țările de Jos, spune pentru ziarul japonez că pot fi găsite soluții.

”Adevărul este că majoritatea destinațiilor au puncte de interes mai puțin vizitate, dar care sunt gata și demne să primească mai mulți turiști. Dar atâta timp cât majoritatea călătorilor folosesc aceleași surse pentru a găsi inspirație - să zicem Google Maps sau TripAdvisor - ei vor fi direcționați către aceleași locuri.

Dar birourile turistice și agențiile pot avea motive întemeiate pentru a se îndepărta de recomandările principale”, spune Mitas.

În sfârșit, The Independent citează un responsabil de la Oficiul Spaniol de Turism care spune că protestele din cauza supraturismului au fost „foarte umflate” de presa britanică:

„Aceste proteste au fost în mare parte izolate, pașnice și autonome. Există probleme importante generate de problemele asociate cu supraturismul care necesită atenție, cum ar fi locuințele la prețuri accesibile și mediul înconjurător, dar analizând în special protestele recente, trebuie să avem un simț al perspectivei și al proporției” a declarat oficialul.

Presa internațională comentează dialogul dintre proprietarul rețelei X, Elon Musk și candidatul republican la președinție, Donald Trump. O discuție parțial ratată din motive tehnice. Analizând conținutul, comentatorii atrag atenția asupra puterii imense pe care o deține Elon Musk.

Pentru Le Monde, conversația dintre Elon Musk și Donald Trump a început cu un fiasco:

”Timp de patruzeci de minute, a fost imposibil de urmărit această discuție. Înainte de interviu, comisarul european, Thierry Breton, i-a trimis un lung avertisment domnului Musk, ordonându-i să respecte legile europene și precizând că și regulile de moderare îl privesc”.

”Interviul lui Trump cu Musk s-a transformat într-o altă catastrofă X”, scrie și Politico.

”Musk a postat înaintea evenimentului cu Trump că va face niște teste ale sistemului. Dar aceste măsuri de precauție nu au putut salva platforma de la prăbușire. În timpul interviului nestructurat, Musk a fost adesea de acord cu Trump cu privire la probleme precum imigrația, inflația și criminalitatea.

Citeste siDonald Trump revine pe reţeaua X (fostă Twitter) în cadrul unei «conversaţii» lungi şi provocatoare cu Elon Musk

Și BBC a văzut o discuție prietenoasă, cu multe laude reciproce.

”Trump, care a fost sceptic față de vehiculele electrice și a promis anterior că va anula subvențiile federale, l-a lăudat pe producătorul auto Tesla, deținut și de domnul Musk.

El a spus recent că „nu are de ales” decât să susțină vehiculele electrice din cauza susținerii domnului Musk și a numit produsul Tesla genial” .

Ziarul spaniol La Vanguardia, citat de Eurotopics, consideră că Musk este periculos:

„Președintele Biden a reiterat că Trump ar reprezenta o amenințare reală pentru securitatea SUA dacă ar câștiga alegerile. Cu sprijinul necondiționat al lui Musk și implicarea activă în campanie, acest pericol crește. (...) Musk a permis rețelei X să devină un focar de ură, propagandă de extremă dreaptă și dezinformare. (...) În plus, el s-a alăturat mișcării Make America Great Again, care alimentează teoria deplasării în masă a populației și nevoia de deportări în masă (... ) El a distribuit, de asemenea, videoclipuri false create de inteligența artificială, cu Kamala Harris și a acuzat-o că a încercat să provoace un holocaust”.

La Stampa avertizează la rândul său că „proprietarul X, cea mai folosită rețea de socializare pentru dezbateri și știri, a umplut-o cu știri false, extremism și conspirații, unele scrise de el și altele împărtășite de el.

El îl susține pe Trump și l-a intervievat. Vrea să influențeze alegerile americane. Și când este dezamăgit de anumite rezultate ale alegerilor, alimentează revoltele. Și nu doar în legătură cu problema atacului de la Capitoliu, din 6 ianuarie 2021. El a transformat fostul serviciu de mesagerie scurtă Twitter într-o „casă online” pentru extremiștii de dreapta și a contribuit la declanșarea revoltelor din ultimele zile în Marea Britanie”.

Ce-ar mai fi de spus după închiderea ediției pariziene a Jocurilor Olimpice? Presa din afara Franței remarcă viziunea nouă pe care Parisul a adus-o în organizarea jocurilor și felul în care capitala franceză a fost pusă în valoare. De asemenea, comentatorii amintesc de entuziasmul colectiv din jurul arenelor, în contrast cu diviziunile care au marcat Franța în perioada recentă.

”Ultima scenă a Jocurilor de la Paris a aprins din nou Orașul Luminilor”, titrează ziarul belgian Le Soir.

Un ultim moment de încântare, ceva mai complicat decât ceremonia de deschidere.

În timp ce cotidianul elvețian Le Temps observă că, după ce spectacolul de deschidere a dat aerul de a persifla un pic Jocurile (în sensul de a nu avea mare lucru în comun cu ele), ceremonia de închidere a repetat cu fidelitate toate codurile olimpismului, mitologiei, Greciei, inelelor, elevației...

The Economist conferă o simbolică medalie de aur viziunii uimitoare a Parisului pentru Jocurile Olimpice:

”Aceasta marchează o schimbare de la gigantismul sportiv. Inițial sceptici, francezii au fost cuceriți atât de performanța sportivilor lor, care au câștigat mai multe medalii decât la orice olimpiade anterioare, cât și de frumusețea absolută a fundalului capitalei”.

”Parisul a fost magic”, titrează Tribune de Genève:

”Magia se întâmplă, pentru că Jocurile Olimpice trebuie să vrăjească întreaga lume. Dacă Parisul a reușit, înseamnă că pariul a fost câștigat. Aceasta este o soartă meritată pentru un popor care, nu cu mult timp în urmă, amenința să alunece în ură”.

Audiențe record

Pentru The Guardian, „Jocurile Olimpice de la Paris au doborât recorduri nu doar în ceea ce privește vânzările de bilete (9,4 milioane), ci și în ceea ce privește audiența televiziunii. Dar poate cea mai mare victorie a fost factorul olimpic, acea stare de bine. După atmosfera tensionată care a înconjurat alegerile legislative anticipate, țara a trăit un moment de bucurie și unitate”.

”Olimpiada avea nevoie de o resetare. Iar Parisul a oferit-o”, este de părere și The Washington Post:

”Vedeta spectacolului a fost orașul Paris, o scenă fără egal. Este ceva să ai un teren de volei pe plajă care să stea la umbra unui monument emblematic, sau să pui în scenă competiția de scrimă într-un palat uluitor. Și e încă și mai mult să organizezi competiția de echitație în grădinile unui castel din secolul al XVII-lea. Paris le-a făcut pe toate – și mai mult decât atât”.

”L.A. este prea urât acum pentru a găzdui Jocurile Olimpice. Dar îl putem remedia înainte de 2028”, este de părere Los Angeles Times.

”Dacă treceți cu vederea Sena poluată, Parisul arată atât de frumos la televizor, atât de parizian, încât ridică întrebarea: Cum se va compara Los Angeles, atunci când va găzdui Jocurile Olimpice din 2028?

Citeste siCeremonia de închidere a Jocurilor olimpice Paris 2024 (Galerie FOTO)

Putem vorbi frumos despre munții și plajele noastre fabuloase, parcuri și grădini superbe și multe drumuri rezidențiale uluitoare.

Dar asta nu este ceea ce văd oamenii când ajung prima dată în Los Angeles sau ceea ce întâlnim în majoritatea zilelor când ne desfășurăm activitățile.

În schimb, sunt coridoare lungi și sumbre de beton și trafic, rampe și intersecții sufocate de buruieni și gunoi, blocuri de clădiri fără chip (sau deformate) și curți cu peluze plictisitoare (sau muribunde).

Putem face mai bine și trebuie să facem mai bine, nu numai pentru vizitatorii noștri, ci și pentru noi înșine. Iar Jocurile Olimpice din 2028 sunt o oportunitate de aur de a face unele schimbări substanțiale”, scrie Los Angeles Times.

Luată prin surprindere de atacul ucrainean, Rusia a impus un regim de „operațiune anti-terorism” în trei regiuni: Kursk, Belgorod și Bryansk. Presa internațională urmărește cu atenție evenimentele. Comentatorii evidențiază mișcarea-surpriză a Kievului și încearcă să întrevadă consecințele pentru mersul războiului.

Ziarul elvețian Le Temps scrie că operațiunea surpriză a avut până acum succes, atât de mult încât Moscova a anunțat vineri desfășurarea de echipamente militare suplimentare. Contururile acestei ofensive fără precedent rămân neclare, dar s-a stabilit că un număr de câteva sute de soldați au trecut granița și acum controlează în jur de 200 de kilometri pătrați din teritoriul rusesc, potrivit datelor DeepState, un grup apropiat armatei ucrainene.

Potrivit ziarului The Guardian, care citează un oficial de la Kiev, Ucraina urmărește destabilizarea Rusiei.

Oficialul spune că Kievul încearcă să „întindă inamicul”, iar partenerii occidentali au fost implicați „indirect”.

Operațiunea „a ridicat foarte mult moralul armatei, statului și societății ucrainene”, a spus oficialul ucrainean, vorbind după săptămâni de progrese ale Rusiei în estul Ucrainei.

„Această operațiune a arătat că putem merge la ofensivă, să mergem înainte. Se pare că rușii au probleme cu coordonarea, cu pregătirea pentru acțiune”, a adăugat el.

Dar oficialul a explicat că până acum operațiunea a avut un efect redus asupra luptelor din est, unde „situația este practic neschimbată”.

The Moscow Times relatează că ”incursiunea surpriză a Ucrainei a uimit armata rusă și a venit ca o „palmă în față” pentru președintele Vladimir Putin.

Ofensiva a dezvăluit deficiențele apărării teritoriale ale Rusiei și a subminat aparatul de propagandă a lui Putin, care îl descria drept salvatorul unui asasin al FSB și al spionilor ruși, în schimbul de prizonieri recent cu Occidentul.

„Șeful era într-o dispoziție proastă... Probabil că nu a mai fost văzut așa de când armata rusă a fost forțată să se retragă din Herson în toamna anului 2022”, a declarat un oficial apropiat Kremlinului.

Le Monde observă că evoluția și amploarea numărului de trupe ucrainene mobilizate pentru acest atac rămân totuși necunoscute:

”Dar această operațiune militară a luat prin surprindere o armată rusă, superioară ca număr și ca armament, și care luase inițiativa pe front la sfârșitul lui 2023, în urma eșecului contraofensivei ucrainene de vară. Analiştii au speculat că incursiunea în Rusia ar oferi o gură de aer Kievului, forţând Moscova să retragă unităţile din alte sectoare ale frontului”.

Pentru BBC, ”incursiunea Ucrainei arată că războiul contra Rusiei merge conform planului. Dar să nu vă așteptați ca Moscova să recunoască asta.

Mai probabil, oficialii ruși vor folosi asaltul ucrainean pentru a încerca să mobilizeze publicul rus și să susțină narațiunea oficială a Kremlinului că (a) în acest conflict Rusia nu este agresorul și (b) Rusia este o fortăreață asediată înconjurată de inamicii care complotează să o invadeze și să o distrugă”.

După săptămâni de proteste de stradă, prim-ministrul din Bangladesh, Sheikh Hasina, a demisionat și a fugit din țară. Laureatul Premiului Nobel pentru Pace, Muhammad Yunus, va conduce acum guvernul interimar. Iar presa internațională analizează situația din această țară, despre care spune că a devenit un câmp de luptă geopolitică între China, India și Occident.

”Căderea unei dinastii”, titrează Le Monde:

”Fuga grăbită a premierului Sheikh Hasina marchează eșecul unei familii legate de putere de la obținerea independenței în 1971.

Sheikh Hasina a fost atât fiica eroului războiului de independență împotriva Pakistanului, cât și una dintre figurile democratizării unei țări care fusese mult timp închisă. A fost văzută drept arhitectul creșterii economice relative a acestei tinere națiuni, cândva sinonimă cu suprapopularea și sărăcia – aceasta, înainte de a cădea în autocratism, ceea ce marchează ironia punctului culminant al sfârșitului său de domnie”.

Süddeutsche Zeitung notează că „milioane de muncitori cu salarii mici din fabricile țării au cusut haine ieftine pentru nordul bogat al acestei lumi. Scăderea industriei textile de la pandemie a fost unul dintre factorii care au determinat protestele actuale, deoarece creșterea șomajului a alimentat resentimente față de ratele de ocupare a forței de muncă în sectorul public, unde descendenții luptătorilor pentru libertate din 1971 primesc locuri de muncă. Într-o societate globalizată, totul este conectat: fast fashion vândut în Europa, piața muncii din Bangladesh și un prim-ministru pus pe fugă.”

Despre incertitudini vorbește The Economist:

„Restabilirea ordinii constituționale va fi dificilă, parțial pentru că nu este clar cine va umple golul lăsat de plecarea bruscă a lui Sheikh Hasina. Partidul ei din Liga Awami este discreditat. Partidele islamiste, care au devenit mai puternice în ultimii ani, ar putea încerca să umple golul. Provocarea este cu atât mai mare cu cât Bangladesh este acum un câmp de luptă geopolitică între China, India și Occident.”

În aceste condiții, ce va putea face Muhamad Yunus, laureatul Premiului Nobel pentru Pace, instalat ca premier interimar?

BBC face o scurtă incursiune în activitatea sa:

În 1983,, el a fondat Grameen Bank, autoproclamată „organizație de microcreditare de pionierat în lume”, care a acumulat de atunci peste nouă milioane de clienți.

Schema domnului Yunus a fost atât de reușită încât până și cerșetorii au putut să împrumute bani.

Unii analiști au criticat însă conceptul de instituții micro-financiare, spunand că percep dobanzi exorbitante și folosesc metode coercitive de colectare a datoriilor”.

După cum amintește AFP, ”în timpul domniei lui Sheikh Hasina, Yunus a fost lovit cu peste 100 de dosare penale și cu o campanie de defăimare de către o agenție islamică condusă de stat, care l-a acuzat că promovează homosexualitatea.

Yunus a putut călători în străinătate anul acesta în timp ce era sub cauțiune, după ce a fost condamnat la șase luni de închisoare pentru o acuzație despre care el a spus că era motivată politic și de care un tribunal din Dhaka l-a achitat miercuri”.

Dar, după cum spun experții consultați de CNN, Yunus se va confrunta cu un drum lung și complicat.

”Prima sa provocare va fi să restabilească legea și ordinea după protestele mortale din ultimele săptămâni și să abordeze deficitul de încredere care există în societate între oameni și stat, spune Mubashar Hasan, care studiază autoritarismul asiatic la Universitatea din Oslo.

O altă sarcină presantă va fi să să convoace  alegeri libere și corecte – a căror lipsă este unul dintre motivele pentru care Bangladesh s-a scufundat în haos”.

Un semn al continuării confruntării armate, o provocare suplimentară la adresa Israelului – iată cum caracterizează presa internațională numirea lui Yahya Sinwar drept șef al Hamas, după uciderea la Teheran a lui Ismail Hanyeh. O figură considerată pragmatică a fost înlocuită cu una radicală, mai spun comentatorii.

După cum relatează BBC, ”anunțul vine într-un moment de creștere a tensiunilor în Orientul Mijlociu, în timp ce Iranul și aliații săi amenință cu represalii pentru uciderea lui Ismail Haniyeh, pentru care dau vina pe Israel.

Înainte de moartea sa, Haniyeh a fost văzut de diplomații regionali ca o figură pragmatică în comparație cu ceilalți din Hamas - un factor cheie al dezvoltării politice a grupului.

Yahya Sinwar, pe de altă parte, este văzut ca una dintre cele mai radicale figuri ale Hamas”.

The New York Times, preluat de Courrier International, îl descrie drept unul dintre „arhitecții” atacurilor din 7 octombrie.

Procurorul Curții Penale Internaționale îl acuză și de crime împotriva umanității pentru rolul său în masacrarea a 1.200 de israelieni. Și chiar înainte de masacre, el era deja „în multe privințe mai influent decât domnul Haniyeh”, care trăia în Qatar. „În timp ce domnul Haniyeh a servit ca un pion diplomatic al grupului în străinătate, domnul Sinwar a controlat ceea ce s-a întâmplat pe teren în Gaza și a menținut legături strânse cu aripa militară a Hamas”, adaugă ziarul.

USA Today observă că, ”într-un semn că mișcarea s-a unit în jurul alegerii lui Sinwar, Khaled Meshaal, un fost lider care era văzut ca un potențial succesor al lui Haniyeh, a spus că l-a susținut pe Sinwar „în loialitate față de Gaza și oamenii care duc bătălia Potopului de la Al-Aqsa” [ denumire dată de Hamas atacului de la 7 octombrie].

”Pentru Israel, numirea confirmă Hamas ca un inamic dedicat distrugerii acestuia și este probabil să întărească insistența prim-ministrului Benjamin Netanyahu că Israelul trebuie să-și continue campania în Gaza până la sfârșit”, mai scrie ziarul american.

În timp ce, potrivit analizei Associated Press, ”selectarea lui Sinwar, o figură apropiată Iranului, care a lucrat ani de zile pentru a consolida forța militară a Hamas, este un semnal sfidător că grupul este pregătit să continue lupta după 10 luni de distrugere în urma campaniei Israelului din Gaza și după asasinarea lui Sinwar.

Este, de asemenea, probabil să provoace Israelul, care l-a plasat în fruntea listei de ținte după atacul din 7 octombrie”.

”Spre deosebire de Haniyeh, care a petrecut timpul războiului în afara enclavei asediate, Sinwar s-a aflat în interiorul Gazei, unde a fost o țintă continuă a armatei israeliene”, scrie și Middle East Eye.

”În aprilie, un oficial Hamas a spus că Sinwar a vizitat zonele de luptă din Gaza de deasupra solului și nu a stat mereu în tuneluri. Middle East Eye nu a putut verifica independent acest raport.

Un ofițer israelian a declarat pentru Middle East Eye în mai că Sinwar a devenit ținta numărul unu a Israelului, iar prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a abandonat eforturile de salvare a ostaticilor israelieni din Gaza și a făcut, în schimb, din urmărirea lui Sinwar principala sa prioritate”.

Presa internațională comentează nominalizarea de către Kamala Harris a lui Tim Walz drept candidat pentru postul de vicepreședinte al Statelor Unite, din partea Partidului Democrat. Walz, guvernator de Minnesota, are un profil mai degrabă conservator și ar putea deschide calea către electoratul din clasa muncitoare și zona rurală, spun comentatorii.

Agenția Reuters notează că Walz pledează de mult timp pentru drepturile de reproducere ale femeilor, dar a arătat și o înclinație conservatoare în timp ce reprezenta un district rural în Camera Reprezentanților, apărând interesele agricole și susținând drepturile la arme.

Harris, fiica unor imigranți din Jamaica și India, adaugă un politician popular din Vestul Mijlociu al cărui stat de origine votează în mod sigur pentru democrați la alegerile prezidențiale, dar este aproape de Wisconsin și Michigan, două câmpuri de luptă cruciale.

După cum comentează Associated Press, era greu de găsit un reprezentant mai viu al inimii americane decât Walz. Născut în West Point, Nebraska, o comunitate de aproximativ 3.500 de oameni, Walz s-a alăturat Gărzii Naționale și a devenit profesor în Nebraska.

El și soția sa s-au mutat la Mankato, în sudul Minnesota, în anii 1990. Acolo a predat studii sociale și a antrenat echipa de fotbal a liceului Mankato West, inclusiv cea din 1999 care a câștigat primul dintre cele patru campionate școlare de stat. El încă amintește despre apartenența sa sindicală din timpul cât a locuit acolo.

Un democrat moderat

Forbes notează că Walz s-a impus ca un democrat moderat în Congres - unde a fost reprezentant pentru Minnesota din 2007 până în 2019 - și ca guvernator al Minnesota, un rol pe care îl deține din 2019.

Walz este văzut ca o opțiune atrăgătoare pentru independenți și democrați moderați, ca un politician din clasa muncitoare și din mediul rural.

Potrivit BBC, în cel de-al doilea său mandat, democrații au controlat legislativul statului cu un singur loc. Democrații au consacrat dreptul la avort, au adoptat concedii plătite de familie și de boală, au întărit legile privind armele, au finanțat mese școlare universale gratuite și au investit în locuințe la prețuri accesibile.

Activitatea frenetică a atras atenția fostului președinte Barack Obama, care a scris: „Dacă aveți nevoie de un memento că alegerile au consecințe, vedeți ce se întâmplă în Minnesota”.

Libération consideră că numirea înseamnă și o revenire la ideea unei normalități americane, țintite de conservatori împotriva presupusei hegemonii a mișcării Woke. Walz reamintește că Mid-Westul său natal, prea ușor descris ca fortăreață a conservatorilor, se poate mândri și cu valori progresiste și solidaritate.

Walz răstoarnă clișeele politice americane. El oferă o linie directă către electoratul alb, gulerele albastre și lumea rurală pentru Kamala Harris, o persoană non-albă, care se confruntă deja cu atacurile republicane pentru apartenența la „elitista” Coastă de Vest.

Primele avioane de luptă F-16, de fabricație americană, au fost livrate Ucrainei de aliați vest-europeni. Comentatorii analizează modul în care sosirea acestor echipamente va putea schimba echilibrul de forțe de pe teren, unde partea ucraineană se confruntă cu dificultăți în stoparea avansului rusesc, în regiunea Donbas.

”După luni de lobby intens asupra aliaților săi occidentali, Ucraina a primit un număr nedezvăluit de avioane de luptă fabricate în SUA de la doi membri NATO, Danemarca și Țările de Jos”, informează Politico.

”Mai multe țări occidentale, inclusiv greii NATO, Franța și Statele Unite, au început să antreneze piloți ucraineni pe avioanele F-16. Kievul  și-a presat aliații să accelereze ritmul antrenamentelor. Parisul s-a angajat, de asemenea, să furnizeze Ucrainei propriile sale avioane de luptă Mirage 2000”.

Potrivit Reuters, rămâne neclar cu ce fel de rachete sunt echipate avioanele. O rază mai mare de acțiune le-ar permite să aibă un impact mai mare pe câmpul de luptă, spun analiștii militari.

Zelenski a spus că speră, de asemenea, ca prin platforma Consiliului Ucraina-NATO, să facă lobby asupra țărilor vecine aliate pentru a ajuta la interceptarea rachetelor rusești lansate asupra Ucrainei.

Le Monde vorbește despre  ”incertitudinile unui război de uzură” și estimează că aceste dispozitive de fabricație americană nu vor fi suficiente pentru a schimba echilibrul de forțe de pe teren:

”Dacă F-16 pot, de exemplu, să permită Kievului să lovească forțele rusești la sol în spatele celor 900 de kilometri ai liniei frontului, nu este garantat că vor putea neutraliza rapid avioanele Moscovei care au continuat, inclusiv luni, să arunce bombe devastatoare asupra Ucrainei.

Aliații au promis livrarea a 90 de avioane, dar această sarcină se întinde pe mai mulți ani. Statele Unite s-au angajat, de asemenea, să echipeze aceste F-16 cu un volum suficient de arme, dar va rămâne la latitudinea aliaților să fie de acord să ofere restul prin achiziționarea acestor muniții de la americani”.

Citeste siReuters: Avioanele F-16 nu sunt o soluție magică pentru Ucraina în războiul cu Rusia

Daily Express vede o o mare problemă: în prezent Ucraina nu are destui piloți pregătiți pentru avioanele F-16.

”Un avion de luptă F-16 costă în jur de 50 de milioane de lire sterline. 

Avioanele s-ar putea dovedi factori cheie în apărarea împotriva bombelor Rusiei. Moscova a aruncat nu mai puțin de 3.000 de bombe începând din martie.

Trupele Kievului pierd teren în regiunea Donețk, dar au dat o lovitură crucială împotriva rușilor de pe mare”.

Firstpost consideră totuși că livrarea avioanelor de luptă F-16 în Ucraina este crucială.

”Capacitățile F-16 permit Ucrainei să țină mai multe ținte rusești în pericol și, la rândul său, să câștige mai multe pârghii în război și la masa de negocieri”, se arată într-un raport al Centrului de Studii Strategice și Internaționale (CSIS) publicat în Iunie.

Avioanele vor contribui, de asemenea, la întărirea apărării Ucrainei împotriva atacurilor rusești, prin interceptarea rachetelor și a dronelor și țintirea avioanelor care au lovit pozițiile ucrainene în ultimele luni.

Dar chiar și cu avantajele lor, avioanele de luptă vor opera pe ceruri aprig disputate. Piloții ucraineni de F-16 se vor înfrunta cu straturi formidabile de apărare aeriană rusă, având opțiuni limitate de a ataca pozițiile inamice, potrivit think-tank-ului britanic de apărare RUSI”.

Sportiva algeriană Imane Khelif a ajuns în mijlocul unei controverse furtunoase la Jocurile Olimpice. În timp ce identitatea ei de gen a fost pusă în discuție de unii critici, ea a ajuns în semifinalele competiției de box feminin. În spatele controversei se află însă și un conflict mai vechi, între Comitetul Internațional Olimpic și Asociația Internațională de Box, dominată de Rusia.

”O controversă rușinoasă”, sintetizează Wired:

”Imane Khelif s-a definit întotdeauna ca femeie și are tot dreptul de a concura, indiferent de ce spun J.K. Rowling și Elon Musk.

Cert este că ea participă la Jocuri pentru că regulile îi permit și a trecut standardele CIO”.

Associated Press transmite că sportiva algeriană care se confruntă cu proteste a avut succese modeste înainte de Jocurile Olimpice:

”Khelif este născută femeie și așa scrie pe pașaportul ei, care este criteriul de eligibilitate al Comitetului Internațional Olimpic pentru box, din cauza rupturii cu organismul de conducere al sportului.

Khelif este o atletă formidabilă, cu abilități de luptă respectate, concurând în evenimente internaționale de top - inclusiv turnee majore de box pentru amatori din ultimii șase ani, cum ar fi Jocurile Olimpice de la Tokyo. Ea a câștigat însă doar câteva medalii de aur, în turnee regionale”.

RTE, radiodifuzorul public din Irlanda, amintește că mii de comentarii - și numeroase articole de știri - au susținut că Imane Khelif din Algeria și Lin Yu-Ting din Taiwan sunt „bărbați biologici” cărora nu ar trebui să li se permită să concureze în boxul feminin.

Un videoclip cu un meci al lui Khelif din 2022 a fost repostat de 37.000 de conturi pe X în ultimele zile, primind milioane de vizionări. Ea este descrisă drept un bărbat care „trișează la Jocurile Olimpice”.

Cu toate acestea, o examinare a dovezilor pentru astfel de afirmații arată că acestea sunt bazate aproape în întregime pe o singură declarație a unui oficial rus, publicată sub forma unei postări pe Telegram în martie trecut.

Deși o mare parte din raportări și comentarii i-au descris pe cei doi boxeri drept „transgenderi”, nu există nicio dovadă sau declarații publice care să arate că oricare dintre atleți se identifică ca transgender.

O furtună globală

După cum relatează revista Time, Asociația Internațională de Box (IBA), organizatorul Campionatelor Mondiale, a declarat că sportivii care „s-au prefăcut că sunt femei” au fost excluși pe baza unor teste care au arătat că „au cromozomi XY”. (Femeile au de obicei perechi de cromozomi XX, iar bărbații au de obicei perechi XY). Nici Khelif, nici Lin nu s-au identificat vreodată ca bărbați, transsexuali sau intersexuali .

Cu toate acestea, IBA condusă de Rusia, organizație care s-a confruntat de mult timp cu întrebări legate de integritate și preocupări cu privire la guvernanță, nu este implicată în calificarea olimpică. Este atribuție CIO, care a afirmat în mod repetat eligibilitatea lui Khelif și Lin.

Totuși, după cum constată Le Monde, controversa a continuat să crească, întărită de comentariile unor personalități precum Elon Musk, Giorgia Meloni, Matteo Salvini și J. K. Rowlings. Numele lui Imane Khelif este acum menționat în campania prezidențială americană de susținătorii lui Donald Trump. O furtună globală care pare să o lase neclintită pe sportivă, dar amplifică sprijinul și identificarea algerienilor cu boxerul.

În Algeria, însă, ea este deja o eroină națională.

Unul dintre cei mai populari realizatori ai Radio Corona, un radio web pirat născut în contextul mișcării de protest Hirak, notează că, după ce a fost atacată de „Elon Musk, și J. K. Rowlings, Imane Khelif, este „încă acolo”. ”Suficient să o faci eroina Jocurilor Olimpice din 2024”, adaugă el. ”Nu contează medaliile, culoarea lenjeriei sau coregrafiile de pe Sena”.