În weekend, Cazinoul Constanța a inaugurat magazinul său boutique cu două colecții în ediție limitată, realizate de Ioana Voloaca și Irina Marinescu. Este cea mai recentă realizare pentru un spațiu proaspăt redeschis publicului, în cel de-al 115-lea an de existență.
Aflată la "granița" dintre mare și uscat, clădirea Cazinoului Constanța s-a redeschis în 2025 după un amplu proces de reabilitare extins pe o perioadă de cinci ani și o investiție ce a ajuns la aproximativ 44 milioane de euro. De la redeschidere până astăzi, în doar câteva luni, Cazinoul Constanta a fost vizitat de peste 120.000 de vizitatori, curioși să cunoască și să redescopere acest spatiu emblematic pentru orașul Constanța.
La deschiderea magazinului boutique, creatoarea Ioana Voloaca de la Eshte spune: "E un proiect extrem de special pentru mine deoarece rezonez foarte mult cu acest spatiu. Mi-am petrecut ultimii șapte ani din viață restaurând o clădire, știu ce înseamnă asta, pun preț pe meșteșug și pe artizanat, iar prin colecția capsulă prezentată aici ne dorim ca oricine să poată înțelege ce înseamnă acest lucru."
În cei 115 ani de existență, Cazinoul strânge foarte multe amintiri. Parte din acestea pot fi aflate într-un simplu tur ghidat. Astfel am aflat că, pentru Constanța, pentru Balcani, clădirea Cazinoului era ceva cu totul nou la deschiderea sa. Cazinoul din Constanta era considerat cel mai frumos loc de petrecere a timpului liber din sud-estul Europei. La inaugurare, în 15 august 1910, a participat Principele Ferdinand. Inițial s-a dorit să i se dea numele Carol I clădirii, dar probabil din motive ce țin mai mult de morală, știut fiind faptul că urma să devină un cazino, cladirea nu a fost numită astfel. Când a fost inaugurat, Cazinoul avea două etaje, jos existau două sali de jocuri și o sală de lectură, spațiu de lectură în care puteau fi citite reviste și ziare occidentale.
"Conservatorii de atunci spuneau că este cea mai oribilă clădire posibilă, că seamănă cu un dric dacă îl privești de sus. Cert este că atunci când s-a inaugurat, Romania era într-o perioadă foarte prosperă cum era de altfel și Europa, și nimic nu anunța faptul că în patru ani se va declanșa primul război mondial. Cazinoul are așa o viață care ilustrează povestea României. Atunci când în România lumea se distra, asta se întâmpla și în Cazino, în vreme de război s-a murit și în Cazino, iar când comuniștii au venit, s-a simțit asta și în clădirea Cazinoului Constanța.", spune un istoric într-unul din tururile ghidate.
"Cazinoul va deveni cămin cultural pentru muncitori.", scria în august 1948, ziarul Viața Sindicală, argument fiind că aici "se dansează ca în junglă."
"Printre miile de muncitori de la "Vasile Roaita" și alte plaji, zărești din când în când și oameni cari fac notă discordantă. O toba bubuie, un saxofon urlă, un acordeon aruncă note stridente. Tineri cari nu știu încă ce e munca încep să facă o gimnastică curioasă. O mână se ridică în sus, un picior sboara la dreapta, un șold de femeie se frământă puternic, iar pe fețele lor citești instincte animalice. Apoi muzica tace. Dansatorii se reîntorc la mesele lor. Încălziți, bateriile la ghiață îi răcoresc. Vinul dezleagă limbile și destrăbălarile încep. Pe faleză, muncitorii privesc revoltați. Ei se simt străini din această lume și cu mult înălțați deasupra acestor rămășițe putrede. În curând, Cazinoul va fi desființat, iar acolo unde se dansa "barba" și "conga" se va înființa un cămin cultural cu o biblioteca, unde muncitorii să poată citi o literatură instructiva și sănătoasă, iar distracțiile să poată fi pătrunse de bunul-simț muncitoresc." Asta citeai la gazetă în anul 1948, după ce același spațiu, devenit spital de campanie, găzduind răniți atât în primul dar și în al doilea război mondial, a fost bombardat serios de inamic.
Astăzi, pe lângă detaliile arhitecturale și elementele de decor spectaculoase pe care le prezintă clădirea, Cazinoul găzduiește câteva expoziții permanente. Vizitatorii descoperă aici expoziția dedicată istoriei Cazinoului, documente de arhivă, planuri originale ale clădirii, apoi, fiind situat în locul de unde începe marea, simbolistica farurilor este prezentată aici, expoziție realizată cu sprijinul Muzeului Național al Marinei, și tot aici, într-o altă cameră este celebrată contribuția inginerului Anghel Saligny la dezvoltarea Dobrogei, inclusiv la modernizarea portului Constanța în perioada 1896 - 1916 după planurile sale. În luna August, aici și-a găsit loc și expoziția temporară „Marin Constantin 100”, organizată de Galeria Madrigal în cadrul Stagiunii Estivale, expoziție menită să îl omagieze pe creator și să prezinte istoria din spatele faimosului Cor Madrigal.
La limita dintre mare și uscat, lucrările artistei vizuale Irina Marinescu aduc în atenție nostalgia litoralului de altădată, prin exponate încărcate de emoție și amintiri.
"E o nostalgie constantă și cumva am avut mereu senzația că a doua mea natură e marea. Am foarte multe amintiri legate de mare, doar că marea mea are legătură cu anii 80. Eu am crescut în 2 Mai, am prins anii "de gazdă" și îmi aduc aminte exact mirosurile, am și acum repere olfactive legate de 2 Mai. Faleza de exemplu e un lucru foarte tipic pentru mine. Îmi lipsesc falezele și stabilopozii, faptul că aici sunt atât de mulți îmi oferă cumva liniște. Eu un univers întreg pentru mine dar are foarte mare legătură cu un litoral pe care eu îl consider dispărut. Implicit cuvântul litoral mi se pare că a dispărut și cumva, am conservat așa un univers al meu foarte personal din care tot extrag lucruri, am foarte multe fotografii din perioada aia când eram foarte mică, cu diguri, cu pescarii la apus, colierele sau cerceii din scoici pe care îi făceau artizanii și pe care femile le purtau din lipsa de altceva, sunt amintiri precise și toate lucrurile astea au mers cu mine în timp și au compus un univers foarte personal din care pot oricând să extrag, da, cumva, am pus aici exact estetica anilor 80 pe care nu toată lumea o are.", spune Irina Marinescu.
În 2020 a fost demarat proiectul de restaurare a Cazinoului Constanța. O lucrare care e necesitat timp, o muncă colosală a proiectanților, inginerilor, artiști-decoratori, muncitori, cu instituții și companii implicate să readucă Cazinoul la valoarea inițială, la viziunea arhitectului Daniel Renard, o bijuterie arhitecturală văzută din afară, dar gata să ofere viață și diversitate în interior. Element de noutate, subsolul clădirii, care nu exista în planurile inițiale, deschide în prezent un loc imersiv, găzduind tehnologia care îi ajuta pe copii să descopere Marea Neagra, altfel.
Anamaria Mișa este director general al Cazinoului din Constanța.
"Cazinoul din Consntanta, pe lângă arhitectura superbă, pe lângă faptul că este o clădire iconică iubită de toți românii, trebuie să devină un ambasador al României, prin activitățile pe care le propune pentru publicul larg. Ne dorim să ridicam nivelul profesional, ca acest spațiu să redevină un loc cunoscut, așa cum a fost în perioada interbelică, pentru toți europenii, să devina practic o platformă internațională. Acesta este obiectivul și misiunea noastră.
Cazinoul din Constanta este acum ca un mall de opțiuni pentru petrecerea timpului liber, pentru că aici nu avem doar un centru expozițional, doar o sala de spectacole, de teatru, de opera sau balet, avem mai multe direcții, mai multe funcții, și putem să exploatăm toate aceste lucruri astfel încât să ajungem la sufletele și mințile tuturor. Sigur că vom ține cont de mai multe lucruri, în primul rând, vrem să construim această direcție prin care centrul nostru expozițional să fie accesibil tuturor și să mențină democratizarea accesului la cultură. Este un fapt împlinit pentru că din 21 mai, de la redeschidere, până astăzi, avem aproape 120.000 de vizitatori, trebuie să ne ținem cu încăpățânare de această direcție și mereu această zonă publică vă fi prioritară celei private.
A doua direcție pe care ne-o dorim este dezvoltăm latura educațională. Ne propunem ca în sezonul de toamnă iarna să construim programe de educație pentru copii și tineri și vom începe printr-un atelier de arhitectură, prin care copiii să învețe ce a însemnat restaurarea cazionului, să se joace, să vorbim pe limba lor despre ce înseamnă o clădire de patrimoniu. Este o misiune importantă pentru că astfel generațiile viitoare vor avea mai multa grijă de clădirile de patrimoniu și vor creste în acest spririt de a simți într-o formă sau alta cultura.
Și nu în ultimul rând, în zona de evenimente, ne gândim să încercăm, să testam, producții proprii. Cred foarte mult în asta, sigur avem și această opțiune ca sălile noastre să fie închiriate pentru diverse evenimente, dar până acolo, testăm acum să vedem care ar fi acele spectacole sau concerte care s-ar potrivi și ar putea să ne dea un ADN propriu și astfel să existe o predictibilitate în ceea ce privește conținutul pe care îl poți găsi la cazino din punct de vedere cultural."
