Timpul prezent

Compania chineză DeepSeek, care a lansat recent varianta sa de inteligență artificială, a zguduit industria tehnologiei și bursele, mai multe companii din industrie înregistrînd scăderi importante. Dar ce este DeepSeek? Și de ce a provocat atîta tulburare? I-am întrebat pe doi membri ai Asociației pentru Tehnologie și Internet: Bogdan Manolea, consultant juridic, specialist în dreptul tehnologiei informațiilor, și Bogdan Lungu, doctorand la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din Cluj, interesat de impactul inteligenței artificiale asupra societății și drepturilor omului.

Ce este DeepSeek?

Bogdan Manolea: „DeepSeek este un software de tip LLM – Large Language Model, cel mai cunoscut tip de inteligență artificială –, care a stîrnit mult interes prin faptul că a reușit să facă prin investiții foarte mici, clamează cei din China, ceea ce au făcut alți competitori, din SUA în special, după investiții foarte mari. Ăsta e motivul principal pentru care a reușit să atragă atenția, cu niște performanțe relativ asemănătoare, spun cei care au testat ambele sisteme.”

O altă companie, tot din China, Alibaba, a lansat un alt model de inteligență artificială, denumit Qwen. Pînă de curînd, companiile americane dețineau supremația la nivel mondial, acum e deja o competiție foarte strînsă.

Bogdan Lungu: „Ambele perspective, atît cea chineză, cît și cea americană, se luptă pentru controlul unor narațiuni. Narațiunea dezvoltării tehnologice americane a fost cea a injectărilor mari de capital în anumite companii pentru inovare. Pe modelul chinez avem colaborarea între privat și stat care produce niște tehnologii, presupunem noi, relativ ieftine, cum este DeepSeek. Asta se presupune momentan, fiindcă se spune că este neplauzibilă suma de 6 milioane de dolari pentru dezvoltarea DeepSeek-ului. Ambele modele, și cel american și cel chinez, controlează răspunsurile produse de programele de limbaj extins. Vedem la DeepSeek o cenzură cînd vine vorba de anumite evenimente din 1989. Și vedem, de partea cealaltă, o cenzură cînd vine vorba de fondatorii companiilor, cînd vine vorba de reputația lor, de acuzele care li s-au adus. Ambele modele se luptă pentru cine controlează povestea despre dezvoltarea tehnologică pe plan global. Aici este miza.”  

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

Sancțiunile împotriva Rusiei se prelungesc cu șase luni, a decis Uniunea Europeană. Ungaria a fost în cele din urmă de acord cu această prelungire, după ce a primit asigurări din partea Uniunii Europene privind securitatea sa energetică. Ce efect au avut pînă acum sancţiunile împotriva Rusiei? Ce ar putea face UE şi SUA împreună pentru a promova o pace durabilă în Ucraina? Am întrebat-o pe Luciana Ghica, conf. la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.

Securitatea energetică a devenit, odată cu sancţiunile împotriva Rusiei, o chestiune europeană. Sînt şi alte ţări, pe lîngă Ungaria, în situaţii de criză şi îşi pot procura doar cu mare greutate gazele necesare în economie. Cum poate deveni Europa mai puţin dependentă de un gaz care vine cu nişte obligaţii sau probleme politice, cum e cel rusesc?
Luciana Ghica: „Trebuie să ne amintim că Europa a devenit deja mult mai puţin dependentă. Acesta e un mit care a fost promovat zeci de ani: cum că Europa nu s-ar descurca fără gazul rusesc. Nu este adevărat. Europa, în doar doi ani de zile, la nivelul Uniunii Europene este aproape complet independentă de gazul rusesc. Şi asta a făcut-o pe de-o parte găsind alternative pentru combustibilul fosil, pe de altă parte investind în resurse regenerabile.”

Ce efect au avut pînă acum sancţiunile împotriva Rusiei, care nu pare slăbită în războiul ei împotriva Ucrainei?
Luciana Ghica: „Nu pare, dar este. Financiar, sancţiunile pe care atît Uniunea Europeană, cît şi Statele Unite, cît şi cîţiva din aliaţi le-au impus Rusiei au avut efect asupra modului în care Rusia a putut să se implice în Războiul din Ucraina. Fără aceste sancţiuni, Ucraina ar fi colapsat. Nu au avut acelaşi efect în plan economic. Rusia are inflaţie foarte mare, are probleme în a asigura bunuri de bază pentru populaţie dar a reuşit să fenteze sancţiunile beneficiind de două pieţe mari: China şi India. Însă, ultimele sancţiuni pe care UE le-a avut în vedere, precum şi cele adoptate în ultimele zile de mandat ale lui Joe Biden vor schimba un pic dinamica. Pentru că sancţiunile care vizează strict petrolul nu mai sînt legate doar de interzicerea vînzării petrolului ci vizează direct şi petroliere, infrastructura prin care acest petrol se mişcă prin lume.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

27 ianuarie este Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, a decis în 2005 Adunarea Generală a ONU. Acum 80 de ani, în 27 ianuarie 1945 Armata Roșie a eliberat lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost exterminați 6 milioane de evrei. De asemenea, printre victimele regimului nazist se numără și romi, persoane cu dizabilități și homosexuali. Aproximativ 50 de supraviețuitori ai lagărului de exterminare Auschwitz-Birkenau au participat la ceremonia care marchează 80 de ani de la eliberarea lagărului. Despre Holocaust şi antisemitism, despre negarea Holocaustului şi pericolul proliferării discursului neofascist am vorbit cu profesorul Liviu Rotman, de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative.

Cum se explică antisemitismul de azi?

Liviu Rotman: „Se explică foarte greu, după cum e greu să explici antisemitismul dintotdeauna. Atisemitismul de azi explodează în condiţiile în care nori negri sînt în politica internaţională, cînd democraţia este în pericol. Şi este în pericol în ţări cu tradiţie democratică, ţări în care spuneam că nu e niciodată posibil ca democraţia să cedeze.”

Contează pentru prezent comemorări precum cea de azi, pentru a reaminti cele întîmplate acum 80 de ani?

Liviu Rotman: „A aduce aminte e foarte important şi sigur contează. Asemenea comemorări încearcă să explice şi să reamintească marea tragedie a Holocaustului, care este o tragedie a întregii umanităţi, nu este numai o tragedie a evreilor sau a romilor. Dar marea problemă este că problematica Holocaustlui, a antisemitismului, a xenofobiei o discutăm la 27 ianuarie şi la 9 octombrie şi cam atît. Adică ocazional. În multe locuri e o sarcină de a discuta. Faptul că în diversele societăţi europene, inclusiv societatea românească, problematica memoriei Holocaustului, chiar cînd e recunoscută, nu e considerată prioritară, e una dintre explicaţiile situaţiei la care s-a ajuns. Aceasta nu este o problemă alături de altele, este o problemă foarte gravă.”

 Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

Se împlinesc 166 de ani de la Unirea Principatelor Române. Elita care a făcut posibilă unirea, recunoașterea ei pe plan internațional și apoi a participat la consolidarea tînărului stat român a fost, în mare măsură, formată din scriitori. Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor în 24 ianuarie 1859, la București, după ce fusese ales domnitor și la Iași, în 5 ianuarie. Dar acest moment este precedat şi urmat de eforturi diplomatice în cancelariile europene. Și este posibil într-un context internațional favorabil. Despre rolul scriitorilor pașoptiști la realizarea unirii, la recunoașterea ei pe plan internațional și, apoi, la consolidarea tînărului stat român am vorbit cu Alina Pavelescu, istoric, director adjunct al Arhivelor Naționale ale României și scriitoare.

Alina Pavelescu: „Acei intelectuali despre care vorbiți și care erau într-adevăr scriitori, dar încă nu erau politicieni – ei au fost mai întîi niște oameni de litere și abia după aceea au devenit politicieni – încep să pledeze cauza României în timpul studenției lor în principal la Paris. Și găsesc un teren favorabil în Franța lui Napoleon III, care a fost unul dintre sprijinitorii principali, dacă nu cumva cel mai important actor politic extern care a sprijinit ideea de unire a Principatelor Române. (...) Oamenii care fac credibilă în străinătate ideea de unitate națională a românilor sînt oameni care s-au format în străinătate, care au aderat la lojile masonice din Franța și care în felul acesta au reușit să se integreze într-o ambianță culturală a unei mari puteri și să creeze imaginea unei națiuni frecventabile, a unei națiuni care putea să trăiască la înălțimea idealurilor Europei occidentale din acea vreme, putea să le înțeleagă, putea să aspire la ele și la rigoare putea să le și realizeze. (...) Acești intelectuali care au adus spiritul și ideile occidentale în Principatele Române la acea vreme au avut rolul cheie în ceea ce s-a întîmplat.”

Tinerii din generația de la 1848, pașoptiștii, cum aveau să fie numiți, sînt, în egală măsură, spirite europene, deschise către nou, și mari patrioți. De fapt, sînt mari patrioți pentru că sînt spirite europene. Ei sînt artizanii Unirii. Mulți dintre ei sînt scriitori: Vasile Alecsandri, Ion Heliade Rădulescu, Ion Ghica (în scrisorile lui către Alecsandri Mircea Cărtărescu găsește adevărate perle narative și romane in nuce). Cum de pasiunea pentru literatură se leagă în cazul lor de pasiunea pentru ideile revoluționare, între care se remarcă ideea politică de stat națiune, cea mai modernă idee a acelor vremuri?Alina Pavelescu: „Lucrurile erau foarte legate în modelul de intelectual al epocii. Acești oameni reprezentau acel model, pe care l-am numi astăzi polimat, al unor intelectuali care aveau o formație mai degrabă enciclopedistă, pentru care cultura era foarte importantă, pentru care educația maselor era foarte importantă. Propria lor educație era importantă, mai ales atunci cînd se făcea într-un spirit care le permitea să-și modernizeze și să-și înnoiască țara. Ei legau ideea de cultură națională de ideea de datorie față de țară. La momentul acela în România abia se năștea o literatură națională.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu  
Un produs Radio România Cultural  

Rețelele sociale au devenit instrumente esențiale de comunicare. Ele formează sau deformează opinia publică într-o măsură mai mare decît o fac mass-media consacrate. E o schimbare de paradigmă care s-a putut constata în 2024: campaniile electorale de pe Facebook, X și Tiktok au contat mai mult decît dezbaterile de la radio și televiziune, decît articolele din ziare și decît afișele stradale. Dar s-a văzut, tot în super-anul electoral care a trecut, și cît de ușor pot fi manipulați oamenii prin campanii populiste, amplificate de aceste rețele, cît de ușor pot fi fabricate minciuni care capătă poleială de adevăr doar prin efectul de multiplicare, și cît de greu e să demontezi manipulările odată ce au fost răspîndite. Fondatorul Meta, Mark Zuckerberg, a anunțat că va renunţa la funcţia de verificare a faptelor, că va reduce cenzura și va recomanda mai mult conținut politic pe platformele Facebook, Instagram și Threads. Totul în numele libertății de expresie. Pentru că cei care se ocupă de verificarea faptelor „au devenit prea părtinitori politic și mai mult au distrus decît au generat încrederea, mai ales în SUA”, consideră fondatorul Meta. Care vor fi consecințele deciziei sale? I-am întrebat pe jurnalista Adela Mohanu, redactor la „Factual”, platforma care verifică declarațiile politicienilor și postările virale de pe rețelele de socializare, şi pe Constantin Vică, prorector al Universităţii din Bucureşti, doctor în filozofie, specializat în etica informației și computerelor.

Adela Mohanu: „În Europa deocamdată acest program continuă şi contractul nostru, ca parteneri ai Meta, a fost reconfirmat pentru 2025. Aşadar, cel puţin în acest an nu se modifică nimic. Primul efect pe care noi îl resimţim din plin este un val de ură care se revarsă în ultimele zile pe reţelele de socializare, pe contul nostru şi pe conturile personale. Cumva, în această privinţă îi dau dreptate lui Mark Zuckerberg pentru că acest sistem de fact-checking pare să fi creat foarte multă tensiune, oamenii pare să fi avut impresia că sînt cenzuraţi. Este foarte important de menţionat că noi, cei care facem fact-checking – nu doar noi, la „Factual”, pentru că mai sînt şi alţi parteneri, din întreaga lume – nu avem acces la a cenzura nimic de pe platformele Meta, noi de fapt nu avem acces la platforma Meta. Noi avem strict o aplicaţie în care ne încărcăm verificările. În funcţie de verdictul pe care îl dăm – şi sîntem complet independenţi să acordăm aceste verdicte –, Meta a făcut nişte algoritmi prin care, într-adevăr scade reach-ul postării respective. Noi nu ştim care sînt aceşti algoritmi, nu avem acces la platforma lor şi nici măcar la modul lor de a gîndi, de a aborda această problemă. Noi sîntem doar parteneri în a verifica anumite postări virale.”

De ce credeţi că a luat această decizie fondatorul Meta?

Constantin Vică: „Ce a făcut Zuckerberg era de aşteptat. Nu e primul care a făcut asta. Aceste platforme sînt nişte entităţi private care sînt conectate, că vor sau nu vor, cu anumite politici dintr-un stat sau alt stat, depinde unde au sediul. În cazul de faţă, Meta – dar nu-i singura companie – a renunţat la nişte politici interne în propriul imperiu al minţii, al opiniilor, al ideilor, al ştirilor, a renunţat la aceste principii de frica noii puteri din SUA, s-a aliniat noii puteri. Ceea ce arată că niciodată aceşti tovarăşi din lumea tehnologiei nu sînt nişte salvatori, nu sînt nişte oameni care stau cu adevărat pe nişte principii morale sau ale dreptăţii, ci sînt nişte oameni de afaceri care încearcă să-şi simplifice cît mai mult afacerea, adică să le fie cît mai uşor într-un regim politic sau altul.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

Este fondatorul uneia dintre cele mai cunoscute mărci de mașini electrice. A revoluționat industria aerospațială cu SpaceX. Prin Starlink aduce internet în cele mai izolate colțuri ale lumii. Cu Neuralink, explorează granița dintre mintea umană și inteligența artificială. A transformat rețeaua socială Twitter, acum redenumită X, atrăgînd peste 600 de milioane de utilizatori. Și e lider în toate aceste domenii! Elon Musk, un apropiat al președintelui Donald Trump și șef al unei agenții guvernamentale pentru debirocratizare, este una dintre cele mai influente și controversate figuri ale prezentului. Dar cînd ambițiile unui om ajung să modeleze politica și comunicarea globală, nu devine această concentrare de putere un risc pentru democrație? L-am întrebat pe Teodor Tiță, editorialist la „Dilema”. 

La ceremonia de învestitură a președintelui Donald Trump de la începutul acestei săptămîni au participat figuri proeminente din sectorul tehnologic, printre care: Elon Musk, dar și Jeff Bezos (fondatorul Amazon), Mark Zuckerberg (de la Facebook), Sundar Pichai (șeful Google). Ei au stat lîngă înalți oficiali, membri ai cabinetului, reprezentanți diplomatici. Nu e neapărat o prezență neobișnuită. Neobișnuit e doar că, de data asta, chiar au venit toți giganții industriei hightech. Cum se explică poziția care le-a fost oferită din partea administrației Trump în ziua inaugurării?

Teodor Tiță: „Explicația simplă este că au nevoie unii de alții. Ceea ce vedem acum în SUA seamănă destul de mult cu ceea ce se întîmplă în Rusia, unde oligarhii au un loc special, au o strană a lor lîngă președintele Putin. Ce au făcut oamenii ăștia a fost să-și prezinte omagiile în fața noii administrații. E o tranzacție: cineva dă și cineva ia. Și invers, cineva dă ceva înapoi și celălalt ia. Ce ne-a arătat ultima campanie prezidențială este că așa numita presă clasică începe să conteze din ce în ce mai puțin. Strategia campaniei lui Trump a fost de a ocoli presa mainstream, de a o transforma într-un soi de inamic căruia i-a subliniat mereu prejudecățile, bias-urile, cum zic americanii. Donald Trump a mers pe rețelele sociale și în emisiuni ale unor podcasteri celebri, oameni care și-au clădit cariera în afara sistemului clasic.”

Elon Musk e unul dintre marii susținători ai lui Trump în campania din 2024. Cum a ajuns să-l susțină? Ce mize a avut?

Teodor Tiță: „Lui Elon Musk i se proiectează la nesfîrșit imaginea de om de afaceri foarte iscusit. Ea este parțial adevărată. El este un om de afaceri, nu oricine poate să ajungă prin atîtea companii și să lase atîtea lucruri în urmă și avem promisiunea că va face și mai multe. Dar el depinde foarte mult de subvenții. SpaceX nu ar fi fost posibil fără subvenții. Avîntul Tesla nu ar fi fost atît de mare fără subvenții date inclusiv de administrația care s-a încheiat acum cîteva zile. (...) Elon Musk este foarte dependent de stat.”

Elon Musk e o personalitate globală. Biografia sa poate fi reconstituită din citate și postări pe X. Poți să-i faci un profil politic?

Teodor Tiță: „Elon Musk este, aș zice, libertarian dar, amintindu-mi de subvențiile pe care le ia, parcă nu-i atît de libertarian. Este mai degrabă arhetipul oligarhului, pe care-l vedem peste tot: oameni care au putere, acces politic și, pe măsură ce puterea și influența le cresc, le cresc și sumele din bancă. Și invers, pe măsură ce le cresc sumele din bancă, le crește și puterea. Elon Musk este un simptom al capitalismului tîrziu și s-a suit pe un val de frustrare care este internațional. Frustrare pe care foarte mulți dintre politicienii și liderii de opinie vechi au tendința să o disprețuiască. Ceea ce este o greșeală uriașă.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

Israel și Hamas au ajuns la un acord de încetare a focului în Gaza și de eliberare a ostaticilor, care a intrat în vigoare duminică, 19 ianuarie. Acordul a fost mediat de Statele Unite ale Americii, Egipt și Qatar și a intrat în vigoare în ultima zi a mandatului lui Joe Biden la Casa Albă. Discuțiile, însă, au început acum mai multe luni. Cum s-a ajuns la această înțelegere, ce urmează pentru Fîșia Gaza și pentru Israel? Am întrebat-o pe Ioana Constantin-Bercean, expertă în Orientul Mijlociu, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române (ISPRI).

Ioana Constantin-Bercean: „Este un lucru bun că s-a ajuns, totuşi, aici, dar trebuie să înţelegem că normalitatea Orientului Mijlociu ne poate readuce unde eram acum o săptămînă: la reluarea războiului, la reluarea atacurilor teroriste, la reluarea retoricii încinse de-o parte şi de alta. Este importantă, desigur, implicarea SUA în acest proces, pentru că astfel de acorduri şi negocieri sînt făcute de obicei sub umbrela unei mari puteri şi de data aceasta au fost din nou SUA, dar este la fel de importantă şi implicarea Qatarului şi a Egiptului. Pentru că trebuie să ne referim şi la strada arabă, la lumea pan-musulmană, care doreşte să se simtă reprezentată la rîndul ei, să nu vină totul de la partea occidentală. (...) Din acest acord este foarte complicat de spus cine pierde şi cine cîştigă. Sigur, cei mai cîştigaţi sînt ostaticii care au fost eliberaţi şi familiile lor. (...) Nimeni nu va cîştiga niciodată pînă la final, adică nimeni nu va obţine toate punctele pe care şi-ar dori să le bifeze. Pe de altă parte, va fi un proces continuu.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

Este Inauguration Day (Ziua Învestirii) în Statele Unite ale Americii, ziua în care Donald Trump își preia al doilea mandat de președinte. Ce reprezintă revenirea la Casa Albă a lui Donald Trump pentru SUA, pentru Europa și pentru întreaga lume? Cum va arăta a doua administraţie Trump? L-am întrebat pe Mihail-Valentin Cernea, de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată.

Ce așteaptă societatea americană, profund divizată, de la noua administrație?

Mihail-Valentin Cernea: „Societatea americană clar aşteaptă o rezolvare a problemei imigraţiei, una dintre temele principale de campanie, cu care Donald Trump a cîştigat alegerile. Societatea americană aşteaptă bineînţeles o economie mai puternică. Din păcate, eforturile lui Joe Biden în ce priveşte economia americană nu au fost percepute corespunzător de alegători. Economia americană e mai puternică ca niciodată dar, din cauza pandemiei, din cauza războaielor şi a altor probleme globale, preţurile au rămas totuşi destul de sus în SUA. Donald Trump le promisese în campanie alegătorilor săi că preţurile la alimentele de bază vor scădea. Deja Donald Trump dă înapoi pe această promisiune spunînd că atunci cînd preţurile cresc e greu să convingi companiile să le scadă. Dar e clar că americanii speră ca economia să fie şi mai puternică şi să-i avantajeze pe cei mai săraci dintre ei. O parte a societăţii americane speră că Donald Trump va încheia războiul cultural între woke şi anti-woke, mai precis că politicile de diversitate şi incluziune vor fi trase pe linie moartă în favoarea unei forme de meritocraţie. Şi, bineînţeles, este speranţa – destul de deşartă, din punctul meu de vedere – că Donald Trump va aduce pacea pe planeta Pămînt şi va încheia toate conflictele care ard în  momentul de faţă. (...) De asemenea, cred că americanii aşteaptă o Americă mai dură cu China.”

Cum va arăta relația SUA-România?

Mihail-Valentin Cernea: „Sper că bine, am ceva motive de optimism în acest sens. Să ne amintim că în primul mandat Trump s-a dovedit a fi un prieten al României. Pînă la urmă preşedintele Klaus Iohannis a obţiut primul angajament pentru Articolul 5 al NATO de la Donald Trump. E clar că pentru acest tip de preşedinte e nevoie ca România să aibă relaţii economice mai strînse cu SUA. Singurul fel în care preşedinţia Trump poate afecta negativ relaţia cu România este dacă relaţia dintre SUA şi Europa, în general, este pusă sub semnul întrebării. (...) În general, republicanii nu se uită urît către România.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

Relații de familie. Suferință transmisă de la o generație la alta. Multă ironie înțepătoare. Dar și un pic de speranță, la final. Sînt doar cîteva dintre ingredientele care intră în compoziția romanului „Pitulicea” de Anne Enright (Humanitas Fiction). Am vorbit cu traducătoarea sa, Iulia Gorzo, despre complexitatea și subtilitatea cu care Anne Enright își construiește personajele, despre ironie, despre diversele partituri pe care le construiește cu abilitate – de la limbajul unei tinere de azi, influențat de limbajul prescurtat din mediul online, pînă la limbajul poeziei –, despre cum descrie violența și cum explorează trauma de abandon transmisă de la o generație la alta.

Iulia Gorzo: „Cînd mă gîndesc la o carte la care lucrez, de multe ori fac un exercițiu de concizie și mă întreb care ar fi cuvîntul care rezumă pentru mine cartea. Iar în cazul romanului «Pitulicea» de Anne Enright cuvîntul ar fi subtilitate. E o carte foarte subtilă. Chiar dacă se întîmplă foarte multe lucruri și poveștile sînt destul de clare, chiar dacă tratează un subiect dur, trauma de abandon care se transmite generațional, felul în care Enright spune povestea este mereu subtil. Nu ne spune ce să gîndim, nu ne spune cum să privim personajele. Ea are o distanță față de personaje, nu e moralizatoare, nu e nici extrem de caldă sau de prietenoasă. E pur și simplu o distanță care-ți permite să le cunoști. De asta mi-a plăcut foarte mult ochiul lui Enright. Mi se pare că are o inteligență vie, acută și niște resurse fantastice.”

Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!

O emisiune de Adela Greceanu  
Un produs Radio România Cultural  

De abia învestit în funcție în urmă cu o lună, premierul francez François Bayrou s-a confruntat deja cu prima moțiune de cenzură. Inițiată de partidul de extrema stîngă La France Insoumise, de ecologiști și de comuniști, moțiunea a fost dezbătută joi, 16 ianuarie, în Parlamentul de la Paris. Moţiunea a căzut, dar guvernul Bayrou rămîne fragil, nefiind susținut de o majoritate parlamentară stabilă. 
În plus, Franța se confruntă cu presiuni economice importante: e vorba de un deficit bugetar ridicat și de o datorie publică în creștere. Am vorbit despre situaţia politică din Franţa cu Raluca Alexandrescu, de la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. 

Cum se face că, la doar o lună de la preluarea mandatului, premierul Francois Bayrou s-a confruntat deja cu o moțiune de cenzură?

Raluca Alexandrescu: „Este oarecum în spiritul ultimului an de politică franceză. Nu cred că e nimeni de fapt surprins de această turnură pe care au căpătat-o astăzi lucrurile, pentru că tot ceea ce s-a întîmplat după alegerile anticipate duce către ideea că această instabilitate politică nu este un episod trecător, ci este, din ce în ce mai mulţi o spun, o avanpremieră a noului regim politic în Franţa.”

Dincolo de existenţa pe scena politică franceză a unor candidaţi zgomotoşi la cele două extreme, cum se explică disoluţia centrului?

Raluca Alexandrescu: „Se explică pe de-o parte prin imposibilitatea de a atinge un centru. Şi pe de altă parte e o radicalizare nu doar europeană, ci globală. La nivelul imaginarului public european şi global avem o percepţie a iminenţei unor catastrofe. Centrul nu mai e o opţiune atunci cînd eşti confruntat cu imaginarul unei catastrofe. Un al doilea aspect este legat de radicalizarea discursului politic la nivel global. Pe 20 ianuarie se va instala la Casa Albă un preşedinte care a făcut din aceste radicalizări o politică fundamentală şi el este înconjurat de alte figuri care au şi ele ca obiectiv o radicalizare a discursului, o radicalizare a măsurilor şi, în plus, o cultivare a fricii, a disperării.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural