Ana Maria Sandu a publicat recent volumul de proză scurtă „Salvatorii” (Editura Polirom). Relațiile dintre oameni sînt în centrul povestirilor: relații de cuplu, de prietenie, relații cu necunoscuți, relații pasagere dar cu importanță semnificativă. Autoarea își aduce personajele în situații surprinzătoare, pe care le rezolvă narativ punînd accentul pe detalii și pe replici. Poveștile sînt construite minuțios și-ți mențin curiozitatea pînă la final. Iar finalul, de cele mai multe ori, e deschis. Cititorul e liber să-și imagineze mai departe povestea. Am vorbit cu Ana Maria Sandu despre personajele din cartea ei, despre complexitatea relațiilor dintre oameni, despre raportul dintre viață și ficțiune, despre „aproape cea mai bună dintre lumile posibile”, aceea în care „stai acasă și-ți scrii cărțile și citești ce vrei”.

Ana Maria Sandu: „Mi-am propus să scriu despre relații, nu neapărat de cuplu, dar niște povești de apropiere. Și mi-am dorit să fi surprins un aer al timpului, apropo de proiecții, de imposibilități, de așteptări, de neputințe. (...) Cartea asta e și despre să nu judeci, să nu arunci cu piatra, să nu pui etichete. Dacă e ceva spectaculos pe lume, aceea nu e natura cu munți, cu văi și mări, ci e natura umană. Și pentru ea trebuie să ți se ascută și ochiul, și urechea, în timp. (...) Ficțiunea are foarte multă legătură cu viața, dar n-o traduce, ci o multiplică.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu  
Un produs Radio România Cultural