Luni la rând, suspiciunea de COVID poate fi doar o poveste a unor medici pe care îi știi, a unor cunoscuți pe care-i suni din când în când, a unor necunoscuți pe care-i vezi la știri. Până când ți se întâmplă ție.

Să fii suspect în țara care a depășit deja 3.000 de cazuri pe zi și în care Direcțiile de Sănătate Publică nu mai fac de mult anchete epidemiologice amănunțite e mai complicat decât pare. Ca să te testeze, statul îți cere să aștepți simptome clare, iar asta te poate duce, tardiv, pe un pat de terapie intensivă. Și tot același stat îți interzice să ieși din izolare ca să faci un test în sistemul privat.

A venit oare ziua în care suntem pe cont propriu? Și ce e de făcut când te lovești de contradicții administrative, de breșe legale și de propria conștiință în același timp?

Într-o Românie confuză, a trebuit să-mi fac, în ultimele zile, propriul ghid de suspect. Am căutat răspunsuri sau rezolvări de moment împreună cu jurnalista Oana Dobre, cu medicul Mihai Craiu, șeful secției de pediatrie și pneumologie a Institutului pentru Sănătatea Mamei și Copilului din București și cu Vlad Mixich, expert în politici de sănătate publică și președintele Observatorului Român de Sănătate.