Revista presei internaționale

Marea Britanie și-a anunțat intenția de a recunoaște Palestina ca stat în cadrul Adunării Generale a ONU de la sfârșitul lunii septembrie, o declarație similară cu a președintelui Emmanuel Macron. Anunțul făcut de prim-ministrul britanic Keir Starmer a provocat ecouri puternice în presa europeană. 

„Inițiativa lui Macron dă roade” scrie cotidianul La Repubblica. 

„Revolta pro-palestiniană din Partidul Laburist a jucat un rol decisiv pentru Starmer. În același timp, vântul se schimbă în Europa. Riscul diplomatic pe care Macron și l-a asumat acum câteva zile poate fi declarat un succes. Oamenii l-au numit pe liderul francez imprudent, iar Trump l-a acuzat că „nu are nicio influență”. Cu toate acestea, gestul simbolic al Franței s-a dovedit a fi copleșitor, atât din punct de vedere politic, cât și în ceea ce privește opinia publică.”

The Independent laudă decizia prim-ministrului britanic. 

 „Logica soluției cu două state este la fel de inevitabilă ca întotdeauna. Este nevoie de un lider puternic și respectat pentru a reafirma acest lucru în termeni calmi și convingători. Dacă, pentru moment, acest lucru nu poate fi realizat de un lider american, atunci poate fi realizat de unul britanic. Sarcina îi revine lui Sir Keir, deoarece s-a impus rapid pe scena mondială, se bucură de încrederea președintelui Trump și, într-un anumit sens, îndeplinește rolul istoric al Marii Britanii. Sir Keir își asumă un risc, atât în regiune, cât și în cadrul propriului partid, în țara sa. Merită sprijin necondiționat.”

Declarațiile trebuie urmate de un nou început în Orientul Mijlociu, insistă expertul în relații internaționale Dominique Moïsi în cotidianul reginonal Ouest-France:

„Un al doilea membru al G7, Regatul Unit, tocmai și-a schimbat poziția. Este clar că simplele declarații de intenție nu vor rezolva cea mai complexă problemă geopolitică a lumii. În cele din urmă, este nevoie de un triplu regim sau de o schimbare de guvern în regiune: în Iran, Israel și în conducerea palestiniană. Pentru că, în felul lor, mullahii, guvernul Netanyahu și Hamas constituie o amenințare pentru populațiile respective - și un obstacol în calea oricărei speranțe de pace.”

Publicația belgiană De Standaard afirmă că recunoașterea Palestinei este un pas necesar, însă insuficient: 

„Războiul din Gaza a conferit recunoașterii Palestinei o semnificație pe care nu ar trebui să o aibă. Această mișcare este acum văzută ca o acțiune care denunță faptele rele ale Israelului, când, de fapt, recunoașterea Palestinei nu face decât să inverseze ani de abordare unilaterală și pro-israeliană a conflictului. Este pasul minim necesar pentru a ne apropia de o soluție și ar trebui să fie complet decuplat de război. Pentru a pune capăt războiului va fi nevoie de mult mai mult decât corectarea unei omisiuni de lungă durată.”

Planul lui Starmer este total nerealist, comentează pesimist The Daily Telegraph:

„Într-adevăr, prim-ministrul pare să fie de acord cu Emmanuel Macron, în loc să acorde atenție lui Donald Trump, care a indicat deja că va respinge orice astfel de recunoaștere a Palestinei. Planul de pace al lui Starmer pare, în cel mai bun caz, o încercare naivă de a obține un loc la masa negocierilor, în cel mai rău caz, o încercare calculată de a calma facțiunea pro-Gaza din cadrul Partidului Laburist. Sir Keir va eșua probabil pe ambele fronturi.”

 

Grupaj realizat de Mădălina Șerban

Presa europeană comentează în continuare pe tema tarifelor asupra cărora, duminică, Ursula von der Leyen și Donald Trump au ajuns la un acord. Jurnaliștii europeni abordează diferite perspective și trag propriile concluzii, lăsând o întrebare în aer: „A fost soluționată disputa tarifară, dar la ce costuri?”

 

Ziarul francez Les Echos consideră că aceasta poate fi o victorie à la Pirus pentru SUA:

„Președintele Comisiei nu putea să se aștepte la mai mult. Și era mai bine să se pună capăt războiului tarifar anunțat de Casa Albă. … Chiar dacă unele incertitudini trebuie încă clarificate, Bruxelles a obținut garanții pentru sectoare-cheie (industria auto, aviația, băuturile alcoolice) și și-a reafirmat principiile de reglementare, în special în sectorul digital. … Mai mult, „victoria” Americii trebuie pusă în perspectivă, deoarece toată lumea pierde în acest joc protecționist – inclusiv SUA, care va plăti pentru câștigurile bugetare pe termen scurt cu o inflație suplimentară și o creștere economică mai mică.”

Cotidianul britanic The Times consideră că Brexit-ul a dat roade. Jurnaliștii remarcă cu satisfacție faptul că, datorită ieșirii din UE, Londra a obținut condiții mai favorabile decât Bruxelles-ul în acordul cu SUA:

„În timp ce blocul comunitar va fi supus unui tarif general de 15%, cel al Marii Britanii este de 10%. În ceea ce privește oțelul și aluminiul, domnul Trump a impus un tarif de 50% asupra UE, dublu față de cel aplicat importurilor din Marea Britanie în SUA. … Cel mai important factor ar putea fi poziția Regatului Unit în afara UE. Dotat cu flexibilitatea de a-și defini propria politică comercială, Londra a putut acționa mai rapid decât Bruxelles pentru a-și proteja interesele”.

„Nu este o înțelegere echitabilă”, scrie Corriere della Sera:

„UE plătește un preț ridicat pentru «stabilitatea» relațiilor sale cu SUA. … Este vorba, în esență, de un acord politic: UE a vrut să evite un conflict direct cu SUA. Înainte de Trump, tariful mediu impus de autoritățile vamale americane asupra mărfurilor europene era de aproximativ 4,8%; acum a fost stabilit la 15%. Este de trei ori mai mare și fără nicio justificare economică reală, deoarece afirmația lui Trump că Europa exploatează SUA de mai mulți ani este pur și simplu falsă.”

El País susține că UE nu trebuie să renunțe la potențialul său de actor internațional puternic:

„Acordul expune slăbiciunea geopolitică a Europei, așa cum s-a văzut deja în Ucraina și în Orientul Mijlociu. Iar acum nu a reușit nici să-și impună influența economică. … Mai mult, face acest lucru cu un partener care s-a dovedit a fi orice altceva decât de încredere. Europa nu trebuie să se resemneze la insignifianță sau să accepte disprețul lui Trump față de multilateralism. Trebuie să revocăm acest acord, care cu greu poate fi considerat răul cel mai mic. În caz contrar, UE ar renunța la esența proiectului european și la potențialul său de a fi un actor internațional puternic: o uniune angajată într-o ordine mondială bazată pe norme, inclusiv norme comerciale.”

Totuși, cei de la The Irish Times răsuflă ușurați:

„Acordul preliminar privind comerțul dintre UE și SUA are un avantaj principal: evită un război tarifar iminent între cele două părți, care ar fi putut deveni urât. … Acesta ar fi putut degenera într-o luptă de tipul «ochi pentru ochi, dinte pentru dinte». Acum, schimbul de focuri a încetat, iar armele comerciale au fost puse din nou în teacă, cel puțin pentru o vreme. Irlanda depinde în mare măsură de investițiile și comerțul cu SUA și ar fi fost expusă în mod special în cazul izbucnirii unui război comercial. Un astfel de scenariu ar fi riscat să atragă în conflict marile companii de tehnologie digitală cu operațiuni importante în această țară.”

Belgienii de la De Standaard văd disputa tarifară ca o negociere în care Trump a riscat și a câștigat în același timp:

„Trump a riscat și a câștigat, pentru că a rescris cu obstinație regulile jocului, stabilite în urma unor negocieri multilaterale care au durat zeci de ani. Acum că aceste reguli au fost modificate, este imposibil de prevăzut cum vor afecta noile tarife economiile SUA și UE. În lumea veche, consumatorii americani ar fi plătit prețul: tarifele comerciale scumpesc viața, sufocă inovarea și reduc prosperitatea. În lumea lui Trump, ele fac SUA mai bogată în detrimentul partenerilor săi comerciali.”

 

Grupaj realizat de Cezar Ionuț Ionescu

Presa europeană comentează agravarea crizei alimentare din Gaza. Israelul a acceptat încetarea focului „umanitară”, cu scopul de a permite livrarea ajutoarelor prin coridoare sigure. Un convoi mare de camioane și provizii transportate aerian au ajuns deja la populația înfometată. Jurnaliștii internaționali nu văd însă progrese semnificative și sunt exasperați de neputința Uniunii Europene.

Acum ar putea exista perspectiva unui sfârșit al războiului care să salveze imaginea Israelului, scrie ziarul polonez Polityka:

„Israelul are acum șansa de a-și restabili, cel puțin parțial, reputația. Pentru aceasta va fi nevoie de un sistem coordonat și echitabil de distribuire a ajutorului humanitar. Dar asta nu este suficient. Poate că aceasta este o ocazie unică pentru Israel de a pune capăt războiului, de a asigura eliberarea ostaticilor și de a-și recâștiga într-o oarecare măsură reputația internațională. Locuitorii din Gaza încă plătesc cu sângele lor pentru crimele comise de Hamas în Israel pe 7 octombrie.”

„Un armistițiu este încă departe”, notează Süddeutsche Zeitung:

„Și asta pentru că noile coridoare de ajutor au stârnit deja critici masive în cadrul guvernului israelian. Președintele american Donald Trump, a cărui voce este deosebit de importantă în acest conflict, a făcut și el mai puțin probabilă încetarea focului prin declarațiile sale furioase împotriva Hamas din ultima săptămână. Aprovizionarea populației civile din Gaza cu alimente ar trebui să fie o chestiune de la sine înțeleasă – a nu face acest lucru ar fi o crimă. Și asta nu va ușura suferința lor, deoarece majoritatea caselor, spitalelor și infrastructurii din Gaza au fost distruse, iar Israelul va continua să le bombardeze.”

Ziarul german mai spune că este încă prea devreme să sperăm la sfârșitul războiului.

Der Standard nu vede niciun semn că cercul vicios al foametei și blocadelor se va încheia:

„În situația actuală, ajutorul acordat este, desigur, mult prea mic pentru a alina suferința enormă din Gaza. Pentru ca acest lucru să se întâmple, ajutorul ar trebui să fie disponibil prin toate canalele posibile. Dar acest lucru este puțin probabil, având în vedere că Israelul nu dă semne că ar ceda. Guvernul continuă să nege existența unei crize alimentare în Gaza. De asemenea, susține că Hamas interceptează ajutoarele pentru a le vinde și a le folosi pentru a-și finanța activitățile teroriste. ... Există motive să ne temem că ajutorul va fi suspendat la prima ocazie, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori de la invadarea Fâșiei Gaza de către Israel. Și atunci foametea în masă din Gaza va începe din nou.”

În plus, mai multe agenții umanitare descriu aruncarea de ajutoare umanitare din avion ca fiind „o reacție inadecvată [din partea Israelului] și o încercare de a masca politica sa deliberată de înfometare”, scrie The Washington Post.

 

Grupaj realizat de Cezar Ionuț Ionescu

Jurnaliștii europeni comentează întâlnirea dintre președintele chinez Xi Jinping și liderii europeni, care a avut loc recent la Beijing, în cadrul summitului UE–China. Președintele Consiliului European, António Costa, și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au fost întâmpinați de liderul chinez într-un moment în care relațiile dintre cele două părți sunt extrem de tensionate. 

Bruxellesul acuză Beijingul de practici comerciale neloiale și de sprijin militar indirect acordat Rusiei în războiul împotriva Ucrainei. Observatorii analizează relația complexă dintre cei doi parteneri inegali.

Ziarul francez Le Figaro, abordează direct tema, susținând că Uniunea Europeană trebuie „să renunțe brusc”:

„În realitate China finanțează eforturile de război ale Rusiei cumpărând petrolul acesteia și furnizându-i componentele „cu dublă utilizare” de care are nevoie pentru a-și fabrica armele. Dacă Beijingul va fi prins în flagrant, va răspunde cu șantajul pământurilor rare. Nu își va abandona niciodată „partenerul junior” rus. Germania, care depinde de exporturile din China, a anunțat acum că vrea să renunțe brusc. Și era și timpul! Dacă Europa s-a săturat de jocul dublu al Chinei, trebuie să se alăture Berlinului și să ia atitudine.”

Süddeutsche Zeitung recomandă ca Europa să urmeze linia trasată de Ursula von der Leyen în relațiile cu China:

„Asta înseamnă să nu se evite confruntările și restricțiile atunci când Beijingul nu respectă regulile. Pentru că, spre deosebire de conflictul comercial cu SUA, UE are o influență considerabilă asupra Chinei. În același timp, trebuie să folosească puținul spațiu de manevră de care dispune pentru cooperare. Declarația UE-China privind protecția climei, singurul rezultat concret al summitului, nu este suficientă. Cu toate acestea, este un acord oficial privind o problemă definitorie a secolului XXI. Și arată că China este încă dispusă să accepte reguli comune.”

Publicația Turun Sanomat, din Finlanda, subliniază dilema Uniunii Europene în relațiile cu China:

„China și Rusia cooperează în multe moduri practice. În loc de arme, China furnizează Rusiei componente importante pentru producția de armament, fără de care Rusia s-ar afla într-o situație foarte dificilă. ... Continuarea războiului din Ucraina servește intereselor Chinei. Războiul epuizează resursele Occidentului și provoacă diviziuni. ... UE se află într-o poziție dificilă. Relațiile economice cu China au devenit mai importante ca niciodată de când SUA a început războiul tarifar. Pe de altă parte, sprijinul acordat de China Rusiei trebuie condamnat și ar trebui să conducă la luarea de contramăsuri.”

Pentru ca industria UE să supraviețuiască în competiția cu China, este nevoie de măsuri decisive, avertizează ziarul sloven Dnevnik:

„În primul rând, accentul trebuie mutat de la actuala fantezie despre confruntare și reînarmare către dezvoltare. În al doilea rând, trebuie elaborată o strategie industrială și tehnologică coordonată, care să vizeze extinderea competențelor și a materialelor. În al treilea rând, reglementarea ajutoarelor de stat trebuie revizuită complet, iar fondurile europene trebuie canalizate în primul rând către proiecte industriale. În al patrulea rând, politica energetică trebuie reorientată cu scopul de a reduce prețurile la energia electrică pentru producătorii industriali. Și, în al cincilea rând, Europa trebuie să depună eforturi pentru instaurarea imediată a păcii în Ucraina și reluarea livrărilor de gaze rusești în condiții favorabile.”

 

Grupaj realizat de Cezar Ionuț Ionescu, pentru RFI România

Statele Unite și Uniunea Europeană au ajuns la un acord comercial în weekend, menținând tarifele americane la 15% pentru majoritatea importurilor europene. Înțelegerea evită o nouă escaladare tarifară, dar în același timp conturează o nouă realitate a relațiilor transatlantice: un protecționism american ferm, dar previzibil.

„Acordul de la Turnberry confirmă că schimburile transatlantice au intrat într-o nouă eră, cea a unui protecționism american fără complexe”, anunță Le Parisien. 

„Până la revenirea la putere a lui Donald Trump, acestea erau caracterizate de un nivel mediu al taxelor vamale americane de 4,8 %. În realitate, rata efectivă aplicată de Statele Unite mărfurilor europene se ridica deja la aproape 15 %, dacă se adaugă suprataxa de 10 % aplicată deja de guvernul american și rata de 4,8 % preexistentă.”, este concluzia pozitivă a cotidianului francez. 

The Guardian nu este la fel de optimist: 

„15% era o poziție mai defavorabilă pentru UE decât înainte de Trump, când tarifele vamale erau în medie de 4,8%, ceea ce reprezintă o victorie semnificativă pentru tactica amenințărilor tarifare a lui Trump.”, spune comisarul european pentru comerț și securitate economică citat de ziarul britanic. 

Vestea că un compromis a fost atins este binevenită de sectorul financiar, mai speculează The Guardian: 

„Acordul încheiat în Scoția va fi probabil întâmpinat cu ușurare de piețele financiare, după câteva luni turbulente în care investitorii nervoși au fost speriați de perspectiva ca războaiele tarifare ale lui Trump să lovească economia mondială.”

Politico afirmă efectele pozitive ale înțelegerii încheiate dintre Trump si uniune. „Acordul va stimula probabil economia europeană, care încă rămâne în urma restului lumii și se luptă să-și revină după pandemia de Covid.” 

Economia nu este însă singura care a avut de câștigat, mai comentează publicația. „Pentru președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost un triumf personal mult așteptat, după ce a avut un început dificil al celui de-al doilea mandat la conducerea executivului blocului, atrăgând critici din partea întregului spectru politic și pierzând un proces important la Curtea Europeană de Justiție.”

“Cine resimte efectele negative ale tarifelor impuse de Trump?” se întreabă The Economist. 

“În curând, economia americană va resimți probabil mai acut efectele războiului comercial. În plus, companiile străine care au suportat costurile până acum s-ar putea să nu le mai poată suporta pentru totdeauna, mai ales dacă, așa cum a promis, administrația Trump va impune tarife și mai mari la 1 august. Președintele adoră să-și sfideze adversarii, atât din domeniul economic, cât și din alte domenii. Dar el este întotdeauna propriul său dușman.”

Iar The Washington Post pune la îndoială stabilitatea acordului: 

“Casa Albă a făcut recent mai multe anunțuri comerciale cu mare fast, dar în zilele următoare au apărut întrebări cu privire la ceea ce s-a convenit exact cu țări precum Japonia și Vietnam. Casa Albă a declarat că a ajuns la un acord „istoric” cu Regatul Unit în luna mai, dar câteva luni mai târziu, premierul britanic Keir Starmer urmează să se întâlnească luni cu Trump pentru a stabili detaliile.”, amintește ziarul american. 

 

Grupaj realizat de Mădălina Șerban, pentru RFI România

Presa europeană își exprimă îngrijorarea legată de proiectul de lege semnat de Zelenski care va restricționa  autonomia agenților anticorupție. Jurnaliștii văd modificările ca pe un atac la adresa democrației și un pas înapoi de la traiectoria europeană.

Este un punct fără întoarcere, scrie The Kyiv Independent. 

“Președintele Volodymyr Zelensky a semnat pe 22 iulie un proiect de lege care distruge efectiv independența celor două instituții cheie anticorupție din Ucraina, potrivit parlamentarilor din opoziție și organismelor de supraveghere. Aceștia au avertizat că, dacă vor fi adoptate, amendamentele ar împiedica anchetele celor două agenții asupra autorităților sau persoanelor apropiate președintelui.” 

Publicația ucraineană precizează și că decizia lui Zelenski de a aproba reforma va schimba cu siguranță imaginea țării în Europa, mai ales în privința aderării la uniune.

La Repubblica este de acord că Ucraina tocmai a pus în pericol eforturile sale de până acum de a se apropia de Uniunea Europeană: 

„Lupta împotriva corupției endemice care a ținut Ucraina în strânsoare timp de decenii a dus la îmbunătățiri în ultimii ani. Este una dintre condițiile cheie pentru aderarea Kievului la Uniunea Europeană. Așadar, nu este o coincidență că Marta Kos, comisar european pentru extindere, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la această contra-reformă, care extinde puterile președintelui și reprezintă un „pas înapoi” față de progresele înregistrate de Kiev în ultimii ani.” 

În consecință, Ucraina se aproprie din ce în ce mai mult de Rusia, spune The Spectator: 

„Lupta pentru viitorul Ucrainei se dă nu numai pe câmpul de luptă, ci și în cadrul instituțiilor sale democratice. Una dintre aceste bătălii a fost pierdută ... Legea apropie ucrainenii de țara pe care vor să o părăsească cu disperare. Dacă nu va fi respinsă, președintele Zelensky riscă să-i împingă pe oameni înapoi în Piața Independenței pentru o altă revoltă Maidan. Acest moment ar putea fi mai aproape decât crede el.”, se plânge ziarul britanic. 

Surprins de reacția provocată, președintele ucrainean a aprobat un alt proiect de lege care ar restabili independența autorităților anti-corupție. Însă răul a fost deja făcut, critică The Guardian. 

„Pentru mulți, această criză reprezintă punctul culminant al îngrijorărilor legate de stilul său de guvernare și de comportamentul unora dintre cei din anturajul său. De asemenea, ea are ecouri alarmante ale predecesorilor săi. [...] De asemenea, este îngrijorător faptul că președintele a încercat să discrediteze agențiile anticorupție vorbind despre „legături cu Rusia”.

Ce este de facut în continuare? se întreabă publicația britanică. 

„El ar trebui să recâștige sprijinul în țară și în străinătate nu numai prin restabilirea independenței anchetatorilor anticorupție, ci și prin luarea în considerare a lecțiilor mai ample despre așteptările justificate ale poporului față de guvernul său.”

 

Grupaj realizat de Mădălina Șerban

Presa europeană comentează pe marginea celor douăzeci și cinci de state, inclusiv Franța, Italia, Regatul Unit, Spania, Canada, Australia și Japonia, care au publicat luni o declarație comună prin care solicită încetarea războiului din Fâșia Gaza și cer Israelului să își respecte obligațiile ce decurg din dreptul internațional umanitar. Germania și SUA nu s-au numărat printre semnatari. Jurnaliștii internaționali analizează dacă apelul este adresat destinatarului potrivit.

„Israelul, clar responsabil”, scrie ziarul italian Corriere della Sera:

„Nu doar numărul disproporționat de mare al victimelor din Gaza sau tratamentul inuman aplicat oamenilor înfometați care încearcă să obțină hrană determină Occidentul să respingă războiul lui Netanyahu. (...) Întrebarea dacă oamenii care stau la coadă pentru pâine sunt împușcați deliberat sau accidental – sau dacă soldații israelieni sunt cei care trag – este importantă, dar nu decisivă. Deoarece teritoriul este ocupat și controlat de Forțele de Apărare ale Israelului, iar accesul presei independente este blocat. Prin urmare, tot ce se întâmplă și haosul care domnește acolo reprezintă în mod clar responsabilitatea politică a Israelului.”

Publicația spaniolă El País, citată de Eurotopics, consideră apelul comun un semn pozitiv:

„Acesta este cel mai semnificativ eșec diplomatic al lui Benjamin Netanyahu de până acum. (...) În declarația lor fermă, statele semnatare condamnă în special ceea ce ele numesc «alimentarea prin picurare a ajutorului» și «uciderea inumană a civililor». (...) Până acum, Netanyahu nu a cedat niciun milimetru din poziția sa privind distrugerea totală. Dimpotrivă, liderul Likud și-a etalat impunitatea în fața autorităților judiciare internaționale, convins că relația privilegiată a Israelului cu cele mai dezvoltate state nu se va schimba. Rămâne de văzut dacă această ultimă inițiativă va rămâne doar un nou capitol de declarații sterile sau va contribui, în sfârșit, la oprirea uciderii civililor.”

Nici cei de la De Morgen nu s-au abținut de la propuneri concrete:

„[Comisarul UE pentru gestionarea crizelor, Hadja] Lahbib și diplomatul de top al UE, Kaja Kallas, ar putea propune trimiterea unei misiuni umanitare europene. (...) Uniunea Europeană are deja două misiuni în teritoriile palestiniene, care ar putea servi drept rampă de lansare pentru o astfel de inițiativă. (...) Nimic nu împiedică Comisia să propună transformarea [misiunii UE] EUBAM într-o forță de intervenție umanitară completă. Aceasta ar putea fi sprijinită de o forță de poliție formată din funcționari europeni și iordanieni neutri, de exemplu.”

"Ce poate face Uniunea Europeana?" întreabă cei de la De Morgen.

„Tonul este clar”, comentează cotidianul elvețian Corriere del Ticino:

„Este adevărat, încă nu am depășit sfera apelurilor. Dar tonul celor 25 de miniștri de externe a fost, de la primele cuvinte, fără echivoc: «Războiul din Gaza trebuie să înceteze acum». (...) Am menționat absența Germaniei. Trebuie adăugat că cancelarul federal Friedrich Merz a vorbit ieri și a subliniat că acțiunile împotriva populației civile din Gaza încalcă normele umanitare. Totodată, el a punctat cât de important este «să păstrăm ușile deschise pentru dialog».”

 

Grupaj realizat de Cezar Ionuț Ionescu

Presa europeană comentează pe larg tema migrației către Europa. O întrebare persistă în mintea jurnaliștilor internaționali: „Are Europa capacitatea de a găsi un răspuns eficient la provocările migrației?”

„Nu este momentul pentru negare”, notează ziarul spaniol El Mundo

Publicația avertizează împotriva polarizării și a tabuurilor din dezbaterea privind migrația:

„Este de la sine înțeles că declarațiile care stigmatizează o parte a populației trebuie condamnate în termenii cei mai fermi posibili. Acestea sunt inacceptabile. Dar, în același timp, este extrem de iresponsabil să negi existența unor probleme de integrare și coexistență care pot apărea, și să-i acuzi de rasism pe cei care încearcă să deschidă o dezbatere. Gestionarea fluxurilor migratorii, în încercarea de a realiza o imigrație legală și ordonată, va necesita realism și voință politică. În caz contrar, populismul va fi cel care va câștiga teren.”

Jurnaliștii de la Frankfurter Rundschau susțin că recentul summit de la Berlin privind migrația este rupt de realitate și că nu a adus rezultate semnificative:

„Unele decizii pot fi rezonabile, cum ar fi eliminarea procedurilor duplicate în UE. Alte planuri, însă, sunt complet rupte de realitate. De exemplu, se discută din nou despre posibilitatea ca oamenii să rămână în țări terțe în timp ce cererile lor de azil sunt prelucrate de Uniune. Totuși, astfel de modele sunt discutabile din perspectiva drepturilor omului și extrem de costisitoare. Sunt sortite eșecului. Dobrindt a repetat, de asemenea, afirmația că traficanții de persoane pot fi combătuți prin norme mai stricte, deși este clar că se va întâmpla exact contrariul. Dacă frontierele sunt închise pentru cei care vor să solicite azil, singura modalitate de a ajunge la destinație va rămâne sprijinul traficanților.”

Și cei de la Novinky, din Cehia, consideră că totul este o farsă care continuă.

„Europa este încă departe de a găsi soluții adecvate la problema migrației”, notează publicația:

„Chiar în ziua summitului ministerial, Germania a trimis 81 de infractori afgani condamnați înapoi în Afganistan. Adică 81 din 11.000 care, potrivit autorităților, ar fi trebuit să părăsească Germania de mult timp. O privire asupra statisticilor Eurostat este atât revelatoare, cât și necesară. Conform acestor date, în 2024, două mii cinci sute de persoane au solicitat azil în fiecare zi în țările europene. Așadar, ce se poate spune despre mica excursie a miniștrilor de interne la Zugspitze? Că a fost doar un alt episod din farsa continuă în care se pretinde că se iau măsuri.”

adaugă Novinky.

„Se repetă aceleași greșeli vechi”, notează și El Periódico de Catalunya

Ziarul spaniol critică incapacitatea politicienilor europeni de a învăța din trecut și de a gestiona mai bine migrația:

„Mai mult sau mai puțin același lucru se întâmplă în toate societățile europene. Imigranții tulbură obiceiurile comunităților în care sosesc, dacă venirea lor nu a fost prevăzută sau pregătită. Cum acest lucru nu se întâmplă niciodată, apar conflicte care, de obicei, sunt gestionate prost. ... Torre Pacheco are 41.684 de locuitori, dintre care 11.927 sunt cetățeni din afara UE. Astfel de schimbări sociologice trebuie gestionate cu inteligență. În caz contrar, se creează un teren fertil pentru neînțelegeri, respingere și ură.” au completat aceștia.

 

Grupaj realizat de Cezar Ionescu

Presa europeană comentează pe marginea unui subiect controversat din perioada de campanie a președintelui SUA, Donald Trump. Acesta a promis desecretizarea documentelor din scandalul „Epstein”. Jurnaliștii internaționali privesc cu scepticism această promisiune, întrebându-se dacă Trump se va ține de cuvânt. Semnul întrebării rămâne ridicat, iar discuțiile continuă.

„Sub lupa propriilor susținători”, titrează ziarul britanic The Independent.

„Maestrul teoriilor conspirației este acum el însuși amenințat de o teorie a conspirației”, scrie The Independent:

„Pentru prima dată, baza nu cumpără ceea ce vinde Donald Trump. (...) Deși ieri a anunțat, în cele din urmă, că i-a cerut procurorului general Pam Bondi să elibereze dosarele „pertinente” (...) mișcarea ar putea fi prea puțin și prea târziu. (...) Nu este chiar ca în cazul Dr. Frankenstein, să piardă controlul asupra monstrului pe care l-a creat, dar dacă trăiești prin teoria conspirației... așa cum a făcut Trump... poți muri și prin ea.”

The Conversation ridică o întrebare directă: „Se clatină loialitatea mișcării MAGA?”

Criminologul Robert Dover comentează:

„Întrebarea dacă mișcarea Make America Great Again este acum mai mare decât Trump va rămâne. Pentru un președinte care a glumit odată că ar putea «să stea în mijlocul Fifth Avenue și să împuște pe cineva fără să piardă niciun votant», loialitatea și flexibilitatea susținătorilor săi sunt cruciale. Mișcarea MAGA nu este monolitică în convingerile sau acțiunile sale. Dar dacă Trump pierde loialitatea unei părți a trupelor sale, sau dacă acestea refuză să se conformeze, așa cum au făcut până acum, acest lucru l-ar putea costa scump din punct de vedere politic. De dincolo de mormânt, Epstein ar putea foarte bine să fi inaugurat o nouă eră în politica americană.”

Cei de la CNN nu au ezitat să se alăture comentariilor despre scandalul care îl implică pe Trump. Ei au formulat cinci întrebări privind apropierea dintre Trump și Epstein, precum și posibilitatea ca fostul președinte să fie menționat direct în documentele desecretizate:

„Ce știa Trump despre înclinațiile lui Epstein?”, întreabă jurnaliștii CNN.

„Întrebările despre cine știa, ce și când în legătură cu comportamentul lui Epstein persistă de mult timp. Proprietatea Mar-a-Lago a lui Trump a fost fundalul unora dintre fărădelegile lui Epstein. Iar legăturile sociale dintre Epstein și Trump se învârteau adesea în jurul femeilor.”

 The Washington Post notează tranșant:

„Trump a supraviețuit multor scandaluri, dar povestea Epstein este un cu totul alt test.”

Politico își începe articolul cu un mesaj direct adresat activistei de extremă dreapta Laura Loomer, care susține că Trump nu are legătură cu dosarele Epstein:

„Ne pare rău, Laura Loomer.

Este extrem de puțin probabil ca Departamentul de Justiție al președintelui Donald Trump să dea curs apelului comentatorului de extremă dreapta de a numi un consilier special care să gestioneze dosarele Jeffrey Epstein, din motive atât practice, cât și politice: pentru a face acest lucru ar fi nevoie de o răsturnare de situație de proporții atât de mari încât pare aproape imposibil de imaginat.”

Jeffrey Epstein, un businessman apropiat al lui Donald Trump, a fost arestat în 6 iulie 2019, sub acuzația federală de trafic de minori în scopuri sexuale, în beneficiul mai multor apropiați ai săi. Epstein s-a sinucis în închisoare nu mult timp după aceea, la 10 august 2019, potrivit Wikipedia.

 

Articol redactat de Cezar Ionuț Ionescu

Armata israeliană a cerut palestinienilor duminică să evacueze localitatea Deir Al-Balah, situată în centrul Fâșiei Gaza, din cauza unei operațiuni împotriva Hamas. Duminică aceasta, cel puțin 57 de persoane au fost ucise în timpul unei acțiuni de distribuire de ajutoare alimentare.

Ha'Aretz relatează că zone din centrul Fâșiei Gaza au fost desemnate „zone de luptă periculoase” de către armata israeliană timp de câteva ore. Potrivit cotidianului israelian, forțele IDF au început operațiuni de „intensitate extremă” împotriva luptătorilor Hamas din această zonă pe 20 iulie.

Financial Times notează că ordinul a venit în contextul în care Hamas a acuzat forțele israeliene că au ucis duminică peste 60 de palestinieni în timp ce așteptau livrări de ajutoare în nordul Gazei - cel mai recent dintr-o serie de atacuri armate similare din ultimele două luni.

Armata israeliană a recunoscut că soldații săi au tras „focuri de avertisment” după ce „mii” de oameni s-au adunat și au reprezentat „o amenințare imediată” pentru ei. Cu toate acestea, a contestat numărul de victime raportate, fără a oferi propriile cifre.

Potrivit Al Jazeera, mai devreme în cursul zilei, purtătorul de cuvânt al armatei israeliene a cerut palestinienilor, prin intermediul X, să evacueze zona „pentru siguranța lor”. Al-Jazeera amintește despre  pliante care solicitau evacuări și care au fost aruncate și duminică în Deir Al-Balah.

Panică

Corespondentul BBC la Ierusalim relatează că aceste apeluri de evacuare au provocat „panică larg răspândită” în rândul „zecilor de mii de palestinieni” din oraș, una dintre puținele zone din Fâșia Gaza unde forțele israeliene nu s-au mobilizat și unde clădiri întregi au rămas în picioare.

Mulți dintre locuitorii săi sunt familii strămutate, „forțate să locuiască în corturi”. Potrivit jurnalistului, anunțul unei operațiuni iminente în Deir Al-Balah a stârnit, de asemenea, îngrijorări în rândul familiilor ostaticilor israelieni, care se tem că cei apropiați sunt ținuți acolo. Se crede că aproape 20 de ostatici sunt încă ținuți în viață în Fâșia Gaza.

Și ziarul turc Hurryiet notează că Deir al-Balah este unul dintre puținele locuri din fâșie unde armata nu a operat încă cu trupe terestre. Aceasta, deoarece Israelul crede că Hamas ține ostatici acolo, deși a efectuat atacuri aeriene în oraș.

Hamas a promis că va executa captivii dacă armata israeliană se apropie, potrivit presei israeliene.