Podcastul „Reziliența prin cultură” propune repere și idei pornind de la care putem converti provocările actuale în ocazii de întărire interioară, deschidere spirituală și renaștere comunitară.

Cum era în trecut Sfânta Sărbătoare de Paște și ce fel de aură avea, în mod special, noaptea de Înviere? Ce mireasmă aducea cu sine și în ce mod pătrundea, ca trăire, în viața creștinului? De ce, în limbajul bisericesc, forma de plural „Paști” este mai adecvată profundelor semnificații ale acestei mari sărbători? Când încep, de fapt, Sfintele Paști în noi, în ființa noastră adâncă? Există o anumită scală de ordin spiritual care să permită acest tip de măsurare? Cum era Ierusalimul în vremea pătimirii și a Învierii lui Iisus Hristos? Oare lumea de astăzi este diferită față de umanitatea acelor vremuri? S-ar putea spune că Sărbătorile Pascale reprezintă o stare de conștiință, de claritate morală, de răsucire spre noi înșine în căutarea luminii eliberatoare? Aceste două săptămâni – Săptămâna Pătimirii și Săptămâna Luminată –, atât de importante în istoria omenirii, se referă totodată și la arta bunei chibzuințe? Pe firul unor întrebări esențiale, prima parte a dialogului dintre Părintele Episcop Ignatie al Hușilor, și publicistul și scriitorul Cristian Pătrășconiu revelează florilegiul de semnificații ale Sfintei Sărbători de Paște în orizontul creștinismului, privite ca taină a trecerii omului, călăuzit de Iisus Hristos, de la întuneric la lumină, de la ceea ce este negativ și distructiv la un sentiment de plinătate, aureolat de bucuria și lumina Învierii.