Timpul prezent

Aproximativ 10.000 de soldați din Coreea de Nord au fost trimiși în Rusia și se îndreaptă spre granița cu Ucraina, a anunțat Pentagonul. Cum reacționează Occidentul la ceea ce ar putea reprezenta o escaladare îngrijorătoare a războiului din Ucraina? Cum poate fi ajutată Ucraina în situația în care vor intra în luptă soldați nord-coreeni? L-am întrebat pe Mihail-Valentin Cernea, de la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, un cercetător preocupat de etica militară.

Pentagonul vorbește deja despre apariția unui număr mic de trupe nord-coreene în zona Kursk din Rusia, ocupată din vară de forțele ucrainene. Ce înțelegem din această defășurare de forțe ale Phenianului în Rusia?

Mihail-Valentin Cernea: „Cred că pentru Phenian este o mişcare logică. Acesta este un mod prin care Coreea de Nord îşi întăreşte alianţa cu Federaţia Rusă. Să nu uităm că cele două ţări au semnat un pact care presupune că se vor apăra reciproc dacă sînt agresate. Ce face Coreea de Nord este să-şi respecte angajamentele diplomatice pe care şi le-a luat faţă de Federaţia Rusă. (...) Acest lucru ne spune însă că sînt probleme serioase pentru Rusia cînd vine vorba de recrutarea de personal pentru viitor.”

Putem vorbi de generalizarea conflictului, odată cu apariția trupelor dintr-un al treilea stat în acest război?

Mihail-Valentin Cernea: „Putem vorbi de o potenţială generalizare. Sînt nişte posibilităţi care se deschid în momentul de faţă cînd vine vorba despre intervenţii externe în conflict. Să fim oneşti: foarte multe state participă indirect la conflictul ruso-ucrainean. Ţările NATO participă cu antrenament pentru soldaţii Ucrainei, participă cu echipament, participă uneori, unele dintre ele, şi cu mercenari, poate chiar şi cu trupe speciale, unde a fost necesar. În cazul Rusiei e clar că şi China, într-un fel sau altul, participă la conflict cu ajutorul său de uz dual, Iranul participă la conflict. Foarte multe state sînt implicate. Nu se schimbă în mod fundamental situaţia de fapt. Dar, într-adevăr, intervenţia cu trupe deschide posibilitatea ca şi alte ţări să ajute Rusia şi poate ar trebui să deschidă o discuţie şi în UE sau în NATO cu privire la potenţialul intervenţiei unor trupe din armatele care susţin Ucraina în acest conflict.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

Există nenumărate programe și aplicații pe bază de IA care traduc aproape simultan în și din mai toate limbile pămîntului. Aceste mașinării lingvistice promit eficiență în comunicare, eliminarea barierelor culturale, o accelerare a globalizării, indiferent de limba nativă a fiecăruia dintre noi. E utopie sau distopie? Încercăm să aflăm de la Bogdan Ghiu, scriitor și traducător. Bogdan Ghiu este, printre altele, autor al volumului „Totul trebuie tradus. Noua paradigmă (un manifest)”. O carte publicată acum zece ani – vizionară, premonitorie. Acum vreo zece ani, una din marile provocări pentru cultură era legată de dominația limbii engleze care risca – riscă și acum – să devină din lingua franca o limbă unică. „Totul trebuie tradus” era, este un soi de manifest pentru păstrarea diversității. La fel de actual și acum. Chiar dacă contextul e ușor diferit. Accesul la programele de traducere – mai mult sau mai puțin inteligente – e un sprijin pentru păstrarea identităților, pentru diversitate?

Bogdan Ghiu: „Poate fi. În momentul de faţă traducătorii, profesioniştii şi mulţi umanişti sînt mai degrabă îngrijoraţi dar va trebui cumva să învăţăm să lucrăm cu maşinile. Cînd spunem maşină, spunem programe, softuri, algoritmi. E contradictorie epoca: în acelaşi timp este o presiune asupra identităţilor, o presiune nivelatoare, neutralizantă, aseptizantă, adică să nu apară lucruri deranjante, şi poate tocmai de aceea, în acelaşi timp, e o presiune, o revendicare identitară tot mai nişată, identităţile devin tot mai mici, pînă aproape de individ, pînă aproape de specificitate, de singularitate.”

Inteligenţa Artificială poate să opereze cu o cantitate enormă de informaţie. Încă învaţă şi învaţă din interacţiunile cu oamenii. Credeţi că ar putea ajunge la un moment dat să traducă măcar corect un text literar?

Bogdan Ghiu: „Asta este problema. Noi vorbim de traduceri în general. Haideţi să facem distincţia necesară între tipurile de traducere. Poate că Inteligenţa Artificială va da rezultate, şi dă deja rezultate, în principal în traducerile tehnice, care sînt jargoane pe diferite domenii – fizică, drept, justiţie. Oricum, ele trebuie asistate. Înainte se spunea traducere asistată de calculator. Acum traducerea automată nu se poate să nu fie asistată de om. Se apropie foarte mult, mai ales pe telefoanele noastre, traducerea simultană. (...) Problema o constituie traducerea literară. Acolo probabil nu se poate. Pretenţiile unor editori care ar vrea să traducem mai repede trebuie dezarmate. Deci, poate fi lăsată şi cultivată, dar să lucrăm cu ea cum am lucra cu o unealtă, să nu devină ea stăpînul, să fim tot noi utilizatorii. Dar în cazul literaturii, mai puţin, pentru că traducătorul e un autor, este dublul autorului în limba respectivă.”   

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

În 26 octombrie au fost alegeri parlamentare în Georgia. Partidul aflat la guvernare, Visul Georgian, a fost votat de 54% dintre alegători, iar cele patru partide pro-europene din opoziție au adunat 38% din totalul voturilor. Președinta pro-occidentală a Georgiei, Salome Zurabișvili, a declarat că nu recunoaște rezultatele alegerilor, vorbește despre o „operațiune specială rusă” care a vizat alegerile de sîmbătă și a chemat cetățenii la proteste luni seară. Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană solicită anchete cu privire la desfășurarea alegerilor din Gerogia. Vorbim despre situaţia politică din Georgia cu Luciana Ghica, conf. univ. la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti.

Luciana Ghica: „Ameninţarea la adresa democraţiei este reală în acest moment în Georgia. Pentru că, dacă aceste rezultate care, foarte probabil nu reflectă votul georgian, dat fiind numărul de fraude raportat inclusiv de observatori internaţionali, dacă aceste rezultate rămîn aşa, partidul de guvernare, Visul Georgian este de fapt un coşmar pentru democraţia georgiană. Pentru că şi-a propus inclusiv interzicerea partidelor de opoziţie. Este practic un fel de lovitură prin alegeri la adresa democraţiei. Şi asta este doar una dintre propunerile de legiferare dintr-o serie care a început deja, pe model putinist, de interzicere a oricărei aşa-zise influenţe străine.” 

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

La Iași este în plină desfășurare Festivalul Internațional de Literatură și Traducere (FILIT). O secțiune specială a acestui festival este dedicată, de la prima ediție, traducătorilor. Mai ales celor din literatura română în alte limbi. Pentru că ei sînt adevărați ambasadori ai cărților autorilor români în străinătate. Vorbim în această ediție cu doi dintre ei: Lora Nenkovska, din Bulgaria, și Sean Cotter, din Statele Unite ale Americii. 

Lora Nenkovska predă limba și literatura română la Universitatea din Sofia și a tradus în limba bulgară din autori precum: Max Blecher, Dan Lungu, Simona Popescu, Claudiu Komartin, Andreea Răsuceanu, Bogdan-Alexandru Stănescu.
Sean Cotter predă studii de literatură și traducere la Universitatea Texas din Dallas. A tradus din opera mai multor autori români, între care Nichita Stănescu, Mateiu Caragiale, Magda Cârneci, Mircea Cărtărescu. A cîștigat împreună cu Mircea Cărtărescu Dublin Literary Award pentru romanul „Solenoid”. Și recent, i-a apărut în limba română volumul „Traducerea literară și destinul României în Comunism”, în traducerea Danei Bădulescu, la Humanitas.

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin  
Un produs Radio România Cultural  

Marin Mălaicu-Hondrari a publicat în toamna aceasta romanul „Clandestin” (Editura Trei). Cititorii care-i cunosc literatura se vor bucura să regăsească aici o parte dintre temele și obsesiile sale literare, duse însă la un alt nivel și topite într-o încărcătură narativă care în final va exploda. Viețile tuturor personajelor din „Clandestin” sînt marcate de un episod tragic din istoria recentă a României: mineriada din iunie 1990. Am vorbit cu Marin Mălaicu-Hondrari despre noul său roman la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), care e în plină desfășurare.

Marin Mălaicu-Hondrari: „Mi-am propus să spun o istorie personală care să reflecte de fapt istoria românilor. Cred că în literatură istoriile personale funcționează mult mai bine decît niște date, decît niște statistici. Nu putem emoționa un cititor cu statistici. Un cititor va fi emoționat de o poveste personală bine scrisă. Intenția mea a fost să scriu o poveste personală care să arate povestea tuturor, ce s-a întîmplat la mineriadă și mai ales urmările acelei mineriade.”

Și în „Clandestin”, ca și în alte romane ale tale, personajele citesc enorm. Le ajută literatura să înțeleagă mai bine lumea sau să o suporte?
Marin Mălaicu-Hondrari: „Cred că mai degrabă să o suporte. Cu siguranță literatura nu te face un om mai bun. Avem, din păcate, atîtea exemple de oameni foarte citiți, foarte culți dar care de fapt erau niște barbari, niște criminali. În schimb, cu siguranță literatura te poate ajuta să înțelegi mai bine lumea în care trăiești și cu siguranță cărțile te ajută să suporți viața.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

Astăzi s-a deschis la Iași Festivalul Internațional de Literatură și Traducere – FILIT. Și anul acesta vin la Iași numeroși scriitori importanți din diverse spații geografice și culturale, dacă ar fi să-i amintim doar pe cîțiva: laureatul premiului Nobel Abdulrazak Gurnah, Clara Usón, Colm Tóibín, Zeruya Shalev, Pascal Bruckner, Lana Bastašić, Matei Vișniec, Marin Mălaicu-Hondrari, Tatiana Țîbuleac, Cătălin Dorian Florescu. În cele cinci zile de festival au loc, în același timp, mai multe evenimente în diverse locuri: la Casa FILIT, cortul din Piața Unirii, dar și în școli și licee, la universitate și la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”. Am vorbit cu Florin Lăzărescu, director artistic al FILIT, despre ediția de anul acesta, a 12-a, a festivalului.

Florin Lăzărescu: „Rezervarea locurilor pentru serile FILIT de la Teatrul Național din Iași s-a încheiat în 50 de minute. N-am nici cel mai mic dubiu că, pentru anumiți autori, dacă ar fi o sală cu 3.000 de locuri în Iași, s-ar ocupa toate cele 3.000 de locuri.”

Cînd începe procesul de selecție a autorilor străini invitați la FILIT și cum se desfășoară?

Florin Lăzărescu: „Practic tot timpul. Sînt autori cu care am vorbit acum doi, trei ani și vor veni, sîntem cu ei în contact. Vorbim de nume foarte, foarte mari ale literaturii, cu care am ajuns să stabilim relații de prietenie. Ei ne spun nu pot veni nici anul ăsta, dar sigur o să vin într-o zi. De exemplu, Jonathan Franzen: a durat cinci ani pînă a venit. Și a spus da din prima. Dar sînt oameni foarte ocupați. Și trebuie să-i aștepți. Tot timpul avem în discuție cel puțin zece nume absolut celebre. Dar vreau să punctez un lucru: de multe ori autorii străini nu sînt atît de cunoscuți în România, dar devin cunoscuți prin FILIT. Din momentul în care noi anunțăm invitații, lumea se apucă să citească. La început lumea spunea n-am auzit de autorul ăsta. În ultimii ani, lumea spune n-am auzit, dar m-apuc să-l citesc, dacă l-ați invitat voi, sigur e un autor foarte fain.”

Ați gîndit de la prima ediție un festival care să meargă spre public. Așa că ați dus scriitorii în școli, în licee, nu ați așteptat să vină tinerii spre evenimente. Aveți reacții de la tineri care erau liceeni la primele ediții ale festivalului?

Florin Lăzărescu: „Din punctul meu de vedere, acesta e cel mai mare cîștig al FILIT-ului și lucrul care mă motivează: bucuria tinerilor. Vă dau un exemplu. La primele ediții nu am văzut un mare interes din zona universitară. Avem un proiect, „Scriitori printre liceeni”, pe care nu puteam să-l articulăm în „Scriitori printre studenți”. Unii profesori îmi spuneau cinstit: Florin, nu-s interesați, studenții au alte griji acum. Anul ăsta e prima dată cînd am putut să articulăm un proiect cu vreo zece evenimente în universitate și ni s-au cerut și mai multe. Ce s-a întîmplat? Între timp au apărut generațiile FILIT. Adică studenții din fața profesorilor de astăzi de la Litere sînt cei care au crescut cu FILIT.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

Secretarul de stat american Antony Blinken este din nou în Orientul Mijlociu pentru a încerca să negocieze încetarea focului în Gaza și eliberarea ostaticilor deținuți de Hamas. Marți a avut întrevederi cu liderii israelieni apoi turneul său va continua în Iordania și Qatar. După atacul Hamas din 7 octombrie 2023 asupra unor teritorii israeliene, în care au fost uciși peste 1000 de oameni și au fost luați peste 200 de ostatici, Israelul a ripostat în forță, prin atacuri în Fîșia Gaza, în urma cărora au murit peste 42.000 de oameni. Israelul a declarat că scopul său este anihilarea grupării Hamas și eliberarea ostaticilor. Nu au fost eliberați toți ostaticii care mai sînt în viață. Iar eliminarea grupării militare Hamas se face cu prețul morții a zeci de mii de civili din Fîșia Gaza. Între timp, Israelul a început și o ofensivă împotriva grupării Hezbollah, din Liban. Care e imaginea pe plan internațional a Israelului, la mai bine de un an de la atacul terorist al Hamas? Cum au ajuns Iranul și Israelul să fie în conflict? Care sînt perspectivele pentru regiune? Am întrebat-o pe Ioana Constantin-Bercean, expertă în Orientul Mijlociu, cercetătoare la Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române. 

Ce înseamnă din punct de vedere politic şi militar eliminarea liderului Hamas Yahya Sinwar? E posibilă eliminarea grupărilor militare Hamas și Hezbollah, sau după aceste atacuri prelungite ale Israelului, ele își vor reface forțele?
Ioana Constantin-Bercean: „Aceste organizaţii, considerate în Occident teroriste, sînt percepute uneori de cetăţeni obişnuiţi care, de altfel, resping terorismul, drept o formă de rezistenţă. Aceste formaţiuni îşi construiesc şi aripi politice, la fel ca Hamas, şi Hezbollah are o formaţiune politică foarte bine ancorată în spectrul politic libanez, într-un stat eşuat libanez. Liderii acestor formaţiuni pot fi înlocuiţi, pentru că nici Nasrallah, nici Sinwar nu sînt primii lideri terorişti ai acestor formaţiuni eliminaţi de partea israeliană. (...) În ceea ce priveşte demantelarea în totalitate a unei formaţiuni teroriste, aceasta deocamdată este de domeniul ştiinţifico-fantasticului.”

Anul acesta, Iranul a atacat pentru prima oară Israelul direct. O dată în aprilie, și o dată în octombrie. Ce spun aceste atacuri despre conflictul dintre Israel și Iran?
Ioana Constantin-Bercean: „Adevărata rivalitate din Orientul Mijlociu nu este neapărat între Iran şi Arabia Saudită, aşa cum adesea se discută. Este, desigur, şi acolo o anume rivalitate, dar este mai degrabă de ordin religios, pentru că sînt două state care aparţin aceleiaşi religii dar din ramuri diferite. Adevărata rivalitate geopolitică, geostrategică şi de influenţă în Orientul Mijlociu, o rivalitate aproape civilizaţională, este cea dintre Iran şi Israel. Dacă mergem pe urmele naraţiunii biblice, vedem că rivalitatea aceasta vine din urmă. Dar s-a întîmplat că, după atîtea decenii de ameninţări reciproce şi discursuri agresive de ambele părţi, anul acesta am avut deja două atacuri directe ale Iranului asupra Israelului. Şi am avut un răspuns israelian şi lucrurile s-au terminat acolo. (...) O posibilă soluţie între Iran şi Israel este greu de întrevăzut acum pentru că nici unul dintre cele două state nu-şi doresc o apropiere de genul celei din 1979 dintre Egipt şi Israel.” 

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

La referendumul privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană doar puțin peste 50% dintre cetățenii moldoveni care au votat au răspuns DA. Iar la alegerile prezidențiale Maia Sandu s-a clasat pe primul loc cu 42% din voturi, urmată de Alexandr Stoianoglo, cu 26%. Cum se explică rezultatul de la referendum? În ce măsură poate fi considerat legitim rezultatul referendumului, astfel încît să fie îndreptățiți politicienii de la putere să înscrie în Constituția Republicii Moldova aspirația de aderare la Uniunea Europeană? Ce șanse are Maia Sandu să mai cîștige un mandat de președinte? Am întrebat-o pe Angela Grămadă, cercetătoare a spațiului ex-sovietic, președinta Asociației Experți pentru Securitate și Afaceri Globale.

În noaptea alegerilor, la scurt timp după difuzarea rezultatelor parțiale, Maia Sandu a acuzat că Republica Moldova s-a confruntat cu „un atac fără precedent asupra democrației”, denunțînd acțiuni ale unor „grupări criminale”, care ar fi încercat să „cumpere 300.000 de voturi”. „Scopul a fost compromiterea unui exercițiu democratic. Scopul a fost să inducă frică și panică în societate“, a explicat Maia Sandu. La ce anume se referă?

Angela Grămadă: „Se referă la grupul criminal Şor – aşa îl numesc şi Maia Sandu, şi alţi reprezentanţi ai Partidului Acţiune şi Solidaritate. Acest grup a adus prin diferite persoane bani în Republica Moldova. Au fost implicaţi şi cetăţeni simpli care s-au transformat în cărăuşi ai acestor resurse financiare de la Moscova spre Chişinău, prin Erevan şi Istanbul, şi care au ajuns în Republica Moldova cu sume mari la ei, a căror provenienţă nu au putut s-o explice. Au fost implicaţi în aceste scheme şi preoţi, şi profesori, am văzut mai multe categorii de persoane implicate în aducerea ilegală a sumelor de bani pe teritoriul Republicii Moldova şi apoi în punerea lor în circuit, corupînd votul alegătorilor.”

Nu au comunicat suficient de bine politicienii pro-europeni despre beneficiile intergrării în UE? Sau e un scepticism mai vechi al cetățenilor față de UE, alimentat și de propaganda rusă?

Angela Grămadă: „Cred că partea cealaltă a fost mai bună în comunicare, a studiat mai bine cetăţeanul cu drept de vot. I-a studiat foarte bine comportamentul, fricile, i-a explorat aceste frici, acolo unde a trebuit a investit resurse financiare, a intervenit în spaţiul informaţional cu narative şi mesaje false şi a folosit mesaje anti-europene. Au încercat să decredibilizeze proiectul european în rîndul alegătorilor. De cealaltă parte, există un spaţiu mult prea mare între cetăţean şi reprezentantul său. Pentru că nu i se comunică, pentru că nu are contact cu reprezentantul voinţei sale politice şi pentru că mesajele despre avantajele intergrării europene nu au fost transmise corect.”

Ce spune rezultatul referendumului despre turul doi al alegerilor prezidențiale, în care Maia Sandu, președinta pro-europeană, se va confrunta cu Alexandr Stoianoglo, susținut de Partidul Socialiștilor?

Angela Grămadă: „Arată că este o segregare a electoratului şi că va apărea o îndîrjire a ambelor părţi pentru a obţine rezultatul maxim la alegeri. (...) Urmează o campanie foarte, foarte dificilă pentru Maia Sandu, chiar dacă în acest moment are 42% din voturile exprimate.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural 

Una dintre cele mai luminoase cărți de poezie apărute la noi în ultimii ani este „Cea mai norocoasă ființă” de Maria Martelli (Editura frACTalia). O carte despre cum pot trăi în armonie ființele umane și ființele non-umane, o carte în care i se mulțumește naturii, o meditație asupra legăturii profunde dintre noi, oamenii, și natura din care uităm, adesea, că facem parte.

Maria Martelli: „Am ajuns să scriu despre animale non-umane doar atunci cînd am ajuns să trăiesc alături de ele, chiar înainte de pandemie, cînd ne-am mutat la casă, la grădină și au apărut cățeii în viața mea, despre care e vorba și în volum. Mi-a fost un pic teamă că poate nu e destul de important pentru literatura română să scrii despre asta sau să ai un volum bazat atît de mult pe tipul ăsta de relație. Dar am prins foarte mult curaj de la mediile feministe, de la Cenaclul queer X, unde am primit foarte multă încurajare și validare, cum am primit și de la editura frACTalia. Și atunci am simțit că totuși are sens și pentru alții, nu doar pentru mine.”

Sînt foarte puțini poeți care se-ncumetă să scrie despre frumusețe, despre blîndețe, despre bucuria de a fi viu și de a fi înconjurat de lumea vie. Cum a fost să scrii așa?
Maria Martelli: „Cred că e nevoie de tipul ăsta de poezie, chiar dacă uneori, cînd vrei să publici un poem care e mai blînd, parcă simți că nu e destul de serios, că seriozitatea lumii stă în a ne confrunta cu toate lucrurile îngrozitoare care se întîmplă – și ele chiar se întîmplă! Pare că dacă scrii despre o apropiere sau despre ceva care funcționează bine, e ca și cum ai uita că lucrurile de fapt în mare parte funcționează foarte rău și sînt foarte dureroase. Dar eu cred că e o unealtă de supraviețuire. Și asta am încercat să fac scriind despre aceste momente calde, cu animalele non-umane și cu plantele din grădină, cu persoanele din jurul meu: să captez, ca să-mi amintesc, ca să am la ce să mă întorc în celelalte momente. (...) Am scris aceste poeme ca să mă alin.”

Maria Martelli este poetă și cercetătoare. Colaborează la proiectul colectiv online justwondering.io care propune eseuri video pe teme de justiție multispecii, climatică și socială.

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu  
Un produs Radio România Cultural  

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a prezentat miercuri în parlamentul de la Kiev planul său de victorie, pe care astăzi l-a prezentat în fața liderilor Uniunii Europene și ai țărilor membre NATO. E un proiect care vizează încheierea războiului cel tîrziu în 2025, în condiții favorabile pentru Ucraina. Cum au reacţionat aliaţii occidentali la propunerile liderului de la Kiev? Am întrebat-o pe Raluca Alexandrescu, politolog, conferențiar la Facultatea de Științe Politice a Universității din București.

Raluca Alexandrescu: „Secretarul general NATO, Mark Rutte, reacţionînd la întrebările jurnaliştilor privind felul cum se poziţionează NATO în raport cu planul prezentat de Zelenski, a declarat că este un plan puternic, ceea ce nu înseamnă că îl susţine în totalitate. Declaraţia este foarte dură, pentru că pe de-o parte lasă să planeze ambiguitatea asupra punctelor pe care nu le susţine şi pe de altă parte lasă să se înţeleagă că alianţa nord-atlantică şi poate şi alte forme de organizare a partenerilor occidentali preferă o soluţie vehiculată în iunie, cînd a mai fost vorba de un plan al victoriei, dar făcîndu-se o interpretare a ceea ce poate să însemne victoria în contextul actual. Şi ea poate să semnifice nu neapărat o victorie militară a Ucrainei şi respingerea totală a Rusiei din teritoriul ocupat, ci mai degrabă o suită de negocieri care să aducă şi Rusia într-un punct în care să se poată negocia.”

SUA este principalul aliat şi finanţator al efortului de război al Ucrainei. Care sînt perspectivele pentru Ucraina dacă Donald Trump ajunge din nou la Casa Albă?

Raluca Alexandrescu: „Scenariul e încă deschis înainte de 5 noiembrie, cu toate că sondajele sînt destul de strînse între Donald Trump şi Kamala Harris. Dar, în ipoteza cea mai neagră pentru Ucraina, în care Donald Trump ar fi cîştigător, trebuie să ne uităm ce-au declarat deja atît Donald Trump, cît şi JD Vance, candidatul la funcţia de vicepreşedinte. Şi constatăm acum, dintr-o carte publicată de curînd de un mare jurnalist american, Bob Woodward, numită sugestiv şi simplu „War” („Război”) că Donald Trump a avut contacte telefonice destul de numeroase cu Putin şi în urma izbucnirii războiului din Ucraina, după 24 februarie 2022. Deci pe frontul Trump lucrurile nu arată bine. Nici pe frontul JD Vance nu arată bine. Pentru că JD Vance a vorbit despre un plan pe care l-ar avea o eventuală administraţie Trump şi anume susţinerea unui proiect de neutralitate a Ucrainei. Or asta înseamnă că Ucraina în nici un caz nu mai poate să-şi facă planuri de intrare în NATO. Deci, o eventuală administraţie Trump nu va susţine intrarea în NATO deloc, nici acum, nici peste cinci ani, nici peste zece şi, pe de altă parte s-ar retrage complet din susţinerea efortului de război.” 

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural