Ecofrecvența

Invitatul emisiunii este Dragoș Tuță Mihailov, fondator Ambasada Sustenabilității, organizație care se ocupă cu pregătirea oamenilor și a companilor pentru economia transformată de criza climatică.

În gospodăriile aglomerate, planificarea meselor poate deveni un instrument de organizare pentru întreaga familie. Implicarea tuturor în alegerea meniului contribuie la reducerea risipei și la o mai bună coordonare a cumpărăturilor.

Puteți stabili un moment săptămânal în care decideți împreună mesele principale și creați lista de cumpărături. 

Astfel, veți evita dublarea ingredientelor sau intrările spontane la supermarket și veți avea o imagine clară asupra consumului real.

O organizare atentă a frigiderului și a cămării poate prelungi durata de viața a alimentelor, așa că păstrează fructele și legumele în compartimentele dedicate și evită să le amesteci intuitiv.

În frigider, păstrează resturile gătite pe rafturile de sus – unde temperatura este mai constantă –, lactatele și produsele sensibile mai jos, iar în congelator bagă alimentele pe care nu le-ai inclus încă într-o rețetă – precum pâinea, untul, verdețurile sau chiar unele preparate gătite – pentru a le prelungi durata de viață și a reduce risipa.

De asemenea, etichetarea sau notarea datei deschiderii pe anumite produse te poate ajuta să le gestionezi mai eficient.

În 2025–2026, datele arată că în Uniunea Europeană se risipesc anual aproximativ 130 kg de alimente per persoană, iar în România aproximativ 150 kg per persoană.

Astfel că resturile de mâncare nu trebuie privite ca un inconvenient, ci ca o oportunitate. Cu puțină imaginație, ele pot deveni baza unor mese noi și gustoase.

De exemplu, legumele gătite pot fi transformate într-o supă cremă sau într-o umplutură pentru omlete, iar carnea rămasă poate fi folosită în sandvișuri, salate sau lipii.

Important este să depozitezi corect resturile și să le consumi în următoarele zile.

Înainte de fiecare drum la supermarket, merită să te oprești câteva minute pentru a verifica ce ai deja în cămară. De multe ori, acolo se ascund ingrediente uitate, care pot sta la baza unor mese complete.

Fă din obiceiul ăsta o regulă: „gătesc întâi din ce am”. Poți construi meniuri pornind de la paste, orez, conserve sau leguminoase. În plus, abordarea asta îți încurajează creativitatea în bucătărie și te ajută să reduci frecvența cumpărăturilor.

Apropo, amintește-ți să și mănânci înainte de cumpărături, căci un stomac gol e un client mofturos și risipitor într-un supermarket.

Planificarea meselor în avans poate părea, de multe ori, un efort suplimentar, dar devine rapid un aliat de încredere în lupta cu risipa alimentară. Când știi dinainte ce vei găti în următoarele zile, cumpărăturile devin mai clare și mai eficiente.

Poți începe cu un plan simplu pentru prima săptămână, fără a complica lucrurile.

Include rețete care folosesc ingrediente comune precum legumele sau sosul de tomate sau ouăle, astfel încât să eviți să cumperi produse doar pentru un singur fel de mâncare.

De asemenea, lasă loc pentru flexibilitate, astfel încât să poți integra resturile sau ingredientele care trebuie consumate mai repede.

În 2025 CFR anunța înnoirea cu circa 60 de vagoane și 10 rame electrice, fabricate dintr-un material rulant modern, care aduce un plus real de confort pentru pasageri. E un semn că investițiile în flotă pot funcționa atunci când există finanțare și voință.

Dar ramele noi circulă pe șine vechi, în gări degradate, cu viteze de croazieră din altă epocă, ceea ce anulează o bună parte din experiența pozitivă.

Asociația Pro Infrastructură avertizează că lipsa de interes politic și capacitatea administrativă scăzută rămân principalele obstacole în modernizarea reală a căii ferate.

Un tren rapid și confortabil între București și Cluj, sau între București și Timișoara, ar putea deveni alternativa serioasă la avion sau mașină — și ar reduce masiv emisiile de carbon ale deplasărilor intercity.

Dar asta necesită ani de investiții susținute.

România are o lege care obligă municipiile reședință de județ să creeze, începând din 2026, zone cu acces limitat pentru mașinile poluante. E un instrument legal serios, aliniat cu directivele europene privind calitatea aerului urban. Clujul a acționat devreme și a trecut la pietonalizări concrete.

Alte câteva orașe au anunțat planuri. Dar mulți primari tratează termenul ca pe o formalitate pe care o vor amâna sau ignora.

Aplicarea legii depinde de voință politică locală și de capacitatea administrațiilor de a gestiona opoziția – inevitabilă – a șoferilor și comercianților care se tem de impactul restricțiilor.

Experiența europeană arată că temerile sunt în general exagerate, iar beneficiile – calitatea aerului, spațiul public, siguranța – sunt reale și măsurabile.

Rămâne de văzut câte orașe vor trata 2026 ca pe un termen real, nu ca pe un punct de start pentru noi amânări.

Hamburg a creat zone dedicate de livrare cu cargo-bike în centrul orașului, un răspuns practic la problema livrărilor de tipul „ultimii kilometri”, care aglomerează centrele urbane cu furgonete diesel. Modelul funcționează: în orașe, până la 50% din livrări pot fi făcute cu bicicleta, mai rapid și mai ieftin decât cu mașina în traficul dens.

Marile companii de curierat din Europa au deja flote de cargo-bike în orașe ca Amsterdam, Utrecht, Zurich, Londra. În România, livrările cu bicicleta există deja informal – avem curieri pe două roți, mai ales în centrele orașului. 

Lipsesc, însă, zonele dedicate de preluare a mărfii, infrastructura de parcare pentru cargo-bike și stimulentele fiscale care să facă modelul atractiv la scară. E un domeniu în care sectorul privat ar putea acționa mai repede decât administrațiile publice, dacă regulile de trafic și spațiul stradal ar permite.

Inițiativa „Există viață în cartierul meu” din Lisabona pornește de la o premisă simplă: cei mai buni experți în cum funcționează un cartier sunt locuitorii lui. Programul implică rezidenții direct în planificarea urbană – nu consultări simbolice, ci procese reale în care propunerile comunității ajung în deciziile administrației.

Bologna merge și mai departe, cu „agenți de proximitate": persoane angajate să faciliteze colaborarea între vecini și autorități în proiectarea serviciilor locale.

E un model care funcționează și reduce rezistența la schimbare.

Unul dintre principalele motive pentru care pietonalizările eșuează în România e că sunt impuse de sus în jos, fără dialog cu cei afectați. Comercianții se opun, șoferii protestează, politicienii se retrag.

Procesele participative nu sunt mai lente în locuri precum Bologna sau Lisabona, sunt mai durabile.