Economia reală

Manipulează Donald Trump piețele? Este întrebarea care a apărut ieri după analizele publicate de „Financial Times” și agenția de știri „Bloomberg”. Mai exact, luni, 23 martie a.c., cu un sfert de oră înainte ca președintele american să anunțe o veste bună referitoare la războiul din Orientul Mijlociu, pe piața de mărfuri s-au înregistrat mii de contracte, un volum mult mai mare decât cel obișnuit. Rezultatul declarației președintelui american a fost o scădere accentuată a prețului țițeiului, exact ceea ce anticipau tranzacțiile încheiate cu 15 minute înainte.

Conform publicației „Financial Times”, pe bursele de mărfuri, luni 23 martie a.c., timp de două minute, între orele 6:49 și 6:50 (ora Washingtonului), s-au realizat tranzacții de 580 milioane de dolari, adică aproximativ 6.000 de contracte, ceea ce a însemnat, cantitativ, că au fost tranzacționate șase milioane de barili de țiței Brent și WTI. Agenția „Bloomberg” a precizat că în ultimele cinci sesiuni de tranzacționare volumul a fost de 700.000 de barili, adică de aproape nouă ori mai puțin decât în cele două minute de luni, 23 martie a.c.

După 15 minute de la aceste tranzacții, Donald Trump a publicat o postare pe rețeaua sa socială în care se menționa că au avut loc discuții cu Iranul care vor duce la dezamorsarea crizei, iar piața a răspuns rapid, prețul barilului de țiței a scăzut imediat cu 14%, iar prețul acțiunilor unor companii americane și europene a făcut un salt.

Economistul Paul Krugman, laureat al premiului Nobel, a declarat mass-media că există o explicație evidentă și anume o persoană apropiată de Donald Trump îi cunoștea intențiile și a exploatat aceste informații pentru a obține profituri substanțiale și rapide. Dar, oare, este vorba despre cineva apropiat de Donald Trump sau în cauză se află chiar președintele?

Krugman precizează că nu este pentru prima dată când se întâmplă o situație de acest gen. Economistul reamintește mișcările suspecte înregistrate pe platforma de predicții Polymarket înainte de operațiunea SUA din Venezuela și de atacul asupra Iranului.

Un trader a explicat pentru AFP că dincolo de volumul mare al tranzacțiilor este izbitor momentul în care acestea au avut loc. Când o poziție de piață se schimbă cu câteva minute înainte de un anunț care mișcă bursele înseamnă că există cineva care are informații confidențiale.

Piața petrolului este un mediu foarte închis. Nu este vorba doar despre traderi care tranzacționează cantități viitoare, futures, ci despre un ecosistem format din companii petroliere, armatori și guverne, toți operând pe canale informaționale interconectate.

Analistul de piață nu exclude ca mișcările să fi fost făcute de o companie petrolieră importantă. Cert este că la câteva ore după anunțul făcut de Donald Trump și după ce tranzacțiile au avut loc, președintele Parlamentului iranian a negat orice negocieri cu Statele Unite.

Ne-am obișnuit ca autoritatea americană privind securitatea piețelor financiare, SEC, să fie foarte atentă cu manipularea pieței și cu eventuala folosire a unor informații privilegiate. Doar că despre situația de luni, 23 martie a.c., nu știm dacă autoritatea americană va declanșa o investigație care va merge până la capăt.

Chiar la sfârșitul săptămânii trecute a mai apărut un caz de acest fel în care în centrul atenției este Elon Musk. Astfel, un juriu federal din San Francisco a decis că Elon Musk a înșelat acționarii Twitter în timpul procesului de achiziție a rețelei sociale. Avocații omului de afaceri au anunțat că vor face apel.

Mai exact, două tweet-uri publicate de șeful Tesla în luna mai 2022 conțineau declarații false care au dus la scăderea prețului acțiunilor rețelei sociale. Daunele pricinuite acționarilor ar fi de 2,6 miliarde de dolari, conform avocaților reclamanților, dar suma nu este recunoscută și nici stabilită de tribunalul din San Francisco. Atât în cazul Donald Trump, cât și în cel al lui Elon Musk este greu de crezut că a fost doar întâmplarea. Mai degrabă a funcționat manipularea, dar totul rămâne de dovedit.

Guvernul are un plan pentru protecția companiilor și populației în fața crizei energetice. Constrângerile bugetare sunt clare, iar măsurile anunțate vor utile doar pe jumătate. Mai mult decât nimic.

Ieri, ministrul energiei a vorbit despre măsurile pe care guvernul le va adopta pentru a proteja economia și populația pe durata crizei țițeiului. S-au spus multe în ultimele zile pe tema acestui subiect: fie că este foarte târziu și că alte state au aplicat deja o serie de măsuri, fie au fost propuse măsuri precum reducerea taxelor sau accizei ori plafonarea prețurilor carburanților.

Nu putem fi siguri că variantele ministrului Bogdan Ivan vor fi și cele agreate de guvern, dar suntem obligați să lucrăm cu „materialul clientului”, mai exact cu declarațiile ministrului energiei.

Trebuie spus mai întâi de toate că nicio soluție nu este perfectă, pentru că fiecare variantă are avantaje și dezavantaje. Propunerile de soluții sunt atât de diferite, pentru că ele reflectă interesele actorilor economici implicați.

Putem compara situația în care se află guvernul cu cea a unui jongler care trebuie să țină trei mingi în aer fără să scape niciuna pe jos. O minge este interesul Executivului de a lua decizii de protejare a economiei și populației. Cei care își doresc cu ardoare o reducere a taxelor sau accizelor fac abstracție de situația bugetului. România este în continuare sub procedura de deficit excesiv și trebuie să reducă deficitul. În anul 2024, anul de vârf al deficitului, risipa a fost majoră. Dacă atunci, deficitul nu ar fi fost depășit atât de grosolan, acum, când România are nevoie de bani ar fi putut să folosească fonduri bugetare pentru a diminua efectele crizei energetice.

A doua minge este cea a companiilor din domeniul energetic. Este nevoie de adoptarea unui set de măsuri, dar acesta nu ar trebui să arunce companiile din domeniu energetic în pierdere. Percepția publică este că firmele sunt bogate și trebuie „penalizate”, dar nimeni nu ar avea de câștigat dacă firmele din domeniu ar ajunge să înregistreze pierderi semnificative în următoarele luni.

A treia minge este cea a consumatorului care își dorește, desigur, prețuri cât mai mici ale carburanților, dar, care trebuie să înțeleagă contextul complicat și limitările pe care le au măsurile de protejare a economiei și populației.

Așadar, va putea guvernul să jongleze cu cele trei mingi fără să scape vreuna pe jos? Deocamdată, propunerile prezentate sunt cu jumătăți de măsură. Adică, este prevăzută o plafonare a adaosului comercial, ceea ce pare a avea ca sursă de inspirație produsele alimentare. Să reamintim că de câțiva ani se aplică o plafonare a adaosului comercial la unele produse alimentare de bază, dar nu se poate spune că rezultatele au fost vizibile. În cazul carburanților, plafonarea adaosului va fi și mai complicat de aplicat, pentru că se impune regula ca adaosul să nu depășească 50% din media de anul trecut. Deci, trebuie făcute calcule și eventual controale pentru a vedea dacă firmele aplică în mod corect schema de plafonare impusă de guvern.

Eliminarea obligativității ca benzina sau motorina să aibă în componență minimum 8% combustibili de proveniență bio este utilă. Logica renunțării la această impunere este de a ușura producătorii și de a scădea costurile de fabricație.

De asemenea, mai există un anunț important și anume că dacă încasările bugetare vor fi mai mari din motive legate de creșterile de prețuri ale carburanților, banii încasați în plus vor fi alocați pentru compensarea consumatorilor. Foarte bună ideea, dar este neclară, în sensul că guvernul va trebui să elaboreze norme precise care să arate funcționarea schemei de compensare. Deocamdată, nu este decât o declarație de bune intenții. La fel cum se întâmplă și cu asigurările ministrului energiei referitoare la specularea creșterilor de prețuri. Nici în acest caz nu este clar cum se va defini și eventual amenda specula. Sunt, după cum se poate vedea, destule complicații în planul guvernului, iar rezultatele sunt și ele incerte.

Într-o mulțime de informații economice importante, despre prețul țițeiului, tariful gazului natural sau despre inflația care amenință economia europeană, o știre atrage atenția. Este un articol care, pe de o parte, dă un răspuns la întrebarea: „ce se va întâmpla cu locurile de muncă?” și, pe de altă parte, oferă o imagine asupra felului în care va arăta economia următorilor ani.

Așadar, profit.ro a publicat o analiză realizată cu ocazia prezentării la Paris de către Renault a planului strategic al grupului. Astfel, președintele director general al grupului Renault a anunțat că în următorii ani vor fi „angajați” 350 de roboți umanoizi Calvin-40 în fabricile companiei. Șeful Renault a dat și o serie de detalii legate de zonele de producție în care vor lucra roboții, dar și fabricile în care aceștia vor fi introduși în prima etapă.

În primul rând, roboții vor fi folosiți în zonele cu muncă dificilă, dar și cu operațiuni repetitive. Reprezentantul Renault, citat de profit.ro, a oferit și câteva exemple. Roboții vor fi implementați în procese de producție care presupun ridicarea și transportul de piese cu greutate mare, cum sunt anvelopele sau pe liniile de fabricație pe care se asamblează caroseriile. De exemplu, roboții industriali pot transporta greutăți de 40 de kilograme pe distanțe mari.

În al doilea rând, roboții vor prelua activitățile repetitive. Sunt încă multe locuri în fabrici în care salariații duc o piesă „din punctul A în punctul B”, după cum spune chiar reprezentantul constructorului francez.

Desigur, declarațiile oficiale nu fac legătura în mod direct între introducerea roboților și reducerea locurilor de muncă. Dar, lucrurile sunt evidente. Creșterea gradului de automatizare merge mână în mână cu restructurarea salariaților. În cel mai bun caz, poate avea loc o schimbare de pondere, respectiv o reducere a numărului de posturi de execuție fără calificare înaltă și o creștere a numărului de angajați specializați în domeniul cercetării-dezvoltării, marketingului sau noilor tehnologii. Este, însă, clar că reducerile nu vor fi egale cu angajările, ci balanța se va înclina în favoarea unor reduceri de costuri.

De altfel, fabrica de la Mioveni a aplicat, inclusiv anul acesta, o metodă „soft” de reducere a numărului de locuri de muncă. Este vorba despre un program de plecări voluntare, prin intermediul căruia au fost disponibilizați aproximativ 900 de salariați primind în schimb între 5.000 și 40.000 de euro, în funcție de criteriile stabilite de companie.

Care sunt uzinele în care vor fi introduși roboții? Reprezentantul constructorului auto francez a explicat că primele fabrici în care vor lucra roboții vor fi cele deja automatizate, respectiv uzinele din Europa de Vest și din Coreea de Sud. În pasul următor, vor fi incluse în program și fabricile din România, Turcia și Maroc.

Renault nu este singurul producător auto care va introduce roboți umanoizi pe fluxurile de producție. Astfel de investiții au anunțat și BMW, Mercedes, Hyundai sau Tesla.

Președintele director general al grupului Renault a explicat în cadrul evenimentului de la Paris și obiectivele operațiunii de implementare în fabrici a 350 de roboți umanoizi. Grupul francez va reduce la jumătate timpii de întrerupere din uzine, va scădea cu 25% consumul de energie și va obține o diminuare a costurilor de producție cu 20%. Toate aceste creșteri de eficiență se vor face nu doar prin utilizarea roboților, ci și prin folosirea inteligenței artificiale.

Planul strategic al grupului Renault ne dă un răspuns și la întrebarea pe care o auzim destul de des și anume: care va fi viitorul uzinei Dacia din Pitești? Din dorința de a crește productivitatea și competitivitatea, fabrica de la Mioveni va continua să fie tot mai tehnologizată. Deci, uzinele Dacia nu se vor închide, ci se vor moderniza.

A fost săptămâna băncilor centrale. Întâmplarea a făcut ca în aceeași săptămână patru bănci centrale importante reprezentând trei mari economii și o zonă economică de anvergură să aibă programate ședințe de politică monetară. Este clar că deciziile privind dobânzile cheie sunt în acest moment importante și oferă, alături de analizele care le însoțesc, repere față de evoluția economiei.

Ieri, Banca Centrală Europeană (BCE) a decis menținerea dobânzilor la aceleași niveluri, respectiv rata dobânzii la facilitatea de depozit, rata dobânzii de refinanațare și rata dobânzii la facilitatea de creditare rămân nemodificate, respectiv 2%, 2,15% și 2,40%. BCE vede că marea problemă a acestui an este războiul din Orientul Mijlociu, care a crescut gradul de incertitudine și generează riscuri în sensul creșterii inflației și încetinirii creșterii economice. Banca Centrală Europeană scrie în raportul de ieri că implicațiile pe termen lung vor depinde de intensitatea și durata conflictului, cât și de modul în care prețurile produselor energetice vor afecta prețurile de consum și economia. În zona euro, inflația a ajuns în jurul valorii de 2%, dar presiunile care vin dinspre Orientul Mijlociu sunt vizibile.

Tot ieri, Banca Angliei a luat decizia să păstreze dobânda de politică monetară la 3,75%, în condițiile unei inflații de 3%. Comunicatul Băncii Angliei vorbește încă de la început despre situația tensionată din Orientul Mijlociu. Organizați cum îi știm, englezii comunică situația economiei pe parcursul a 33 de paragrafe. Ce este de reținut? Că prețurile energiei și alimentelor sunt importante în formarea așteptărilor inflaționiste ale gospodăriilor. De altfel, se spune în raportul Băncii Angliei, că întreprinderile și gospodăriile sunt sensibile la șocurile inflaționiste, mai ales că recent au mai trecut printr-o situație de acest gen. Analiza remarcă și faptul că este posibil să existe un comportament care să nu facă nimic altceva decât să inducă inflație. Să remarcăm, totuși, că în acest moment dobânda de politică monetară este mai mare decât inflația ceea ce face ca dobânzile în general să fie real pozitive, ceea ce nu se întâmplă în toate statele. Aceasta este situația în România, unde inflația navighează în jurul ratei de 10%, în timp ce dobânda-cheie, stabilită de banca centrală, este de 6,5%.

Banca centrală a Japoniei a păstrat rata dobânzii la 0,75% și este ușor de remarcat nivelul scăzut, dar acesta este reflexul unei economii mai deosebite, în sensul că inflația este la un nivel scăzut de numai 1,5%.

La mijlocul acestei săptămâni, Comitetul Federal pentru Operațiuni de Piață Deschisă din cadrul Rezervei Federale americane a anunțat menținerea dobânzilor în intervalul 3,50%-3,75% anunțând că implicațiile conflictului din Orientul Mijlociu asupra economiei americane sunt incerte.

Înainte de declanșarea conflictului din Iran, Rezerva Federală anunțase că până la sfârșitul acestui an va mai opera cel puțin o reducere a dobânzii. Acum, însă, este dificil de făcut o prognoză privind deciziile în viitor ale băncii centrale americane.

În schimb, prognoza privind inflația s-a modificat, în sensul că a crescut la 2,7% de la 2,4%. Vestea bună pare a fi cifra de creștere economică, 2.4%, mai mult față de estimarea din decembrie 2025 care era de 2,3%.

După cum se poate vedea toate cele patru mari bănci centrale din patru mari economii: SUA, zona euro, Japonia și Marea Britanie au păstrat neschimbate ratele dobânzilor. Ceea ce înseamnă că toate aceste bănci centrale au dat un semnal de prudență, respectiv așteaptă să vadă unde se duce inflația. Dacă va crește, este posibil să crească și dobânzile, așa cum s-a întâmplat în Australia. Dacă inflația va depăși momentul de incertitudine de azi, atunci și băncile centrale își vor continua scăderea dobânzilor. Dar, evoluția inflației depinde de războiul din Orientul Mijlociu, mai exact de durata și intensitatea acestuia.

Comisia Europeană a prezentat ieri noul regim legal pentru companiile europene, un program denumit EU Inc. Acesta este punctul de plecare de la care se va crea ceea ce se numește al 28-lea regim juridic al Uniunii Europene.

Obiectivele declarate ale acestui program sunt, pe de o parte, reducerea fragmentării juridice care frânează creșterea start-up-urilor și mișcarea fluxurilor de capital pe piața unică europeană și, pe de altă parte, simplificarea expansiunii transfrontaliere a companiilor.

Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a explicat situația actuală: „antreprenorii europeni care doresc să se extindă la nivelul Uniunii se confruntă cu 27 de sisteme juridice și cu peste 60 de forme de societăți naționale. Prin noul program orice antreprenor va putea înființa o companie în termen de 48 de ore, oriunde în Uniunea Europeană și în întregime online. Obiectivul este clar: o Europă, o piață, până în 2028”.

Programul va da posibilitatea înființării unei societăți cu răspundere limitată a cărei validitate juridică va acoperi întreaga Uniune Europeană. Noul regim juridic nu va înlocui reglementările naționale, ci va fi o variantă complementară. Adoptarea noului statut european va permite înființarea unei companii în 48 de ore, fără limită de capital sau mai precis chiar și cu un capital social de un euro, în plus, vor fi eliminate taxele notariale și complexitatea structurilor naționale.

Fragmentarea actuală generează costuri substanțiale. Pentru a opera la nivel european, o companie trebuie să înființeze numeroase filiale, pentru că statele membre au reglementări specifice. Proiectul EU Inc depășește acest obstacol prin faptul că firmele înființate pe baza acestui program vor avea recunoaștere automată în toate cele 27 de state membre. De asemenea, aceste companii vor putea angaja și vor putea semna contracte comerciale oriunde în Uniunea Europeană.

Procesul de înființare al companiilor este complet digital, termenul limită este de două zile, iar, în plus, barierele de intrare sunt mai puține, respectiv un capital social minim de un euro.

Mecanismul introduce și instrumente standardizate pentru fluxurile de capital. Programul numit EU-Fast simplifică posibilitatea finanțării companiilor de tip start-up și vine cu o standardizare la nivel european pentru fondurile de capital de risc. Mai exact, modelul contractual de finanțare va fi identic la Paris, la Berlin, la Varșovia sau la București.

În prezent, acordarea de acțiuni angajaților din mai multe state membre este un coșmar fiscal. Statutul de societate comercială europeană va permite integrarea angajaților sub un model unic, prin programul EU-Esop, inclusiv în ceea ce privește oferirea de acțiuni.

Așteptările sunt mari. De exemplu, inițiativa celui de-al 28-lea regim juridic își propune să facă mai simplu accesul companiilor europene la capitalul global și, bineînțeles, la cel local. Uniunea Europeană speră să transforme dinamica investițiilor și să elimine obstacolele asociate cu extinderea geografică a afacerilor. De fapt, Europa vrea să vorbească pe o singură voce juridică.

Mecanismul își propune să reducă decalajul care desparte companiile europene de cele americane în materie de dezvoltare a start-up-urilor și de acces la finanțare.

Sunt câteva condiții tehnice necesare pentru implementarea acestui program, cum ar fi de exemplu interoperabilitatea registrelor naționale ale comerțului. De asemenea, este de așteptat ca noul regim să fie bine primit de antreprenori.

Practic, în următoarele luni, Parlamentul European și Consiliul European vor trebui să aprobe detaliile tehnice ale programelor care construiesc al 28-lea regim juridic de la nivelul Uniunii Europene, iar înregistrarea efectivă a companiilor este așteptată să aibă loc înainte de sfârșitul acestui an. Trebuie spus că regimurile fiscale rămân naționale, dar experții de la Bruxelles lucrează la o legislație comună, absolut necesară, privind insolvența. În concluzie, piața unică va avea un vehicul economic pentru extinderea afacerilor la nivel european.

Un raport OCDE arată, pe de o parte, decalajele care separă România de statele dezvoltate, iar, pe de altă parte, oferă recomandări pentru îmbunătățirea performanțelor economiei locale. Analiza arată câte schimbări sunt de făcut în economia și societatea românească.

De obicei, rapoartele instituțiilor de specialitate referitoare la România sunt extrem de amănunțite, dar concentrate pe anumite domenii. De exemplu, analizele agențiilor de rating se referă la indicatorii macroeconomici și financiari.

Există o excepție și anume raportul prezentat la începutul acestei săptămâni de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Organizația surprinde în analiza sa întreaga societate românească, de la indicatorii macroeconomici, la cei sociali și de la analiza sistemului de sănătate, până la indicatorii demografici. Fără a omite regimul fiscal. Este o analiză exhaustivă a economiei și societății românești realizată cu ajutorul indicatorilor consacrați, dar și prin comparații sugestive cu statele OCDE. Doar raportul de țară al Comisiei Europene își propune să fie la fel de cuprinzător.

Ca o observație generală, trebuie spus că raportul OCDE este un „duș rece” pentru economia și societatea românească. Nu prin dorința de a critica situația în care se află România, ci, dimpotrivă, prin analiza obiectivă care arată prin cifre și comparații, nu prin comentarii, zonele în care România este fie rămasă în urmă față de media statelor OCDE, fie lipsită de performanță.

Mesajele cheie ale OCDE pleacă de la expansiunea fiscală (creșterea deficitului bugetar) care creează riscul unei traiectorii nesustenabile a datoriei publice. Soluțiile pentru corectarea dezechilibrelor fiscale sunt eficientizarea cheltuielilor și extinderea bazei de impozitare. De asemenea, se spune foarte clar că deciziile privind politica monetară nu trebuie să scadă dobânda-cheie până când inflația nu va ajunge la ținta BNR.

Există și constatarea că tinerii, femeile și persoanele în vârstă cu calificare scăzută sunt prezenți în număr redus pe piața oficială a muncii. Soluțiile pentru creșterea ocupării sunt o educație mai bună, îngrijirea copiilor la prețuri accesibile, politici incluzive privind forța de muncă și performanțe mai bune ale sistemului de sănătate. În plus, recomandarea este ca România să încurajeze dezvoltarea inovării și să adopte tehnologiile digitale.

Dincolo de mesajele generale, analiza OCDE se extinde în multe domenii. Și de cele mai multe ori, ele nu avantajează România. Totuși, convergența veniturilor cu țările OCDE a fost accentuată. Dar, o problemă este nivelul NEET, adică tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 29 de ani care nu sunt incluși în nicio formă de învățământ și nici nu lucrează. La acest capitol, România este mult peste media OCDE fiind pe primele locuri alături de Turcia și Columbia. România a făcut progrese semnificative în integrarea în economia globală, datorită, în primul rând, investitorilor străini care au venit în țară.

Rata inflației rămâne ridicată, iar creșterile de salarii au început să se tempereze în comparație cu nivelul ridicat din anul 2024. Salariile în termeni reali au crescut mai rapid decât productivitatea și chiar dacă rămân la un nivel redus față de majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, ritmul de creștere a fost accentuat. De exemplu, în anul 2024, salariile în sectorul public au crescut cu 18,5%, iar salariul minim cu 30%.

Raportul OCDE arată că veniturile bugetare au stagnat, iar cheltuielile au crescut. Analiza compară cheltuielile bugetului României, ca procentaj din PIB, față de media OCDE. Astfel, România cheltuiește mai mult decât media OCDE pentru transport și ordine publică, mai puțin pentru educație, sănătate și protecție socială și practic egal pentru apărare.

De exemplu, salariile din sectorul public reprezintă o pondere relativ mare din totalul cheltuielilor guvernamentale, respectiv 25,7% față de media OCDE de 20%. Ceea ce arată că există un potențial de reducere a cheltuielilor cu salariile din sectorul public. Desigur, analiza OCDE dedică un capitol sistemului fiscal (care trebuie reconfigurat), dar și sistemului de sănătate sau politicii privind forța de muncă. Prin analizele sale, OCDE pune o oglindă în fața economiei și societății românesti. Se uită cineva cu atenție?

Președintele României și premierul caută soluții pentru rezolvarea crizelor. Pe de o parte, criza energetică actuală, pe de altă parte, deficitul comercial. Consultările pe aceste teme cu reprezentanții unor companii nu pot fi decât binevenite.

În ultimele zile, premierul și președintele țării au avut întâlniri cu reprezentanții câtorva companii mari din România din domenii total diferite. De exemplu, cu o săptămână în urmă, premierul Ilie Bolojan a avut o întrevedere confidențială cu președintele-director general al grupului german Schwarz.

Compania Schwarz deține în România și în lume două rețele comerciale importante. Cele două branduri sunt pe primele locuri în ceea ce privește cei mai mari importatori în România. De asemenea, conform Ziarului Financiar, grupul Schwarz are și 23 de fabrici de procesare a alimentelor. O situație extrem de rară pentru o firmă de retail, în sensul că toate celelalte rețele comerciale se limitează la activitatea de distribuție și comercializare, nu și la producție.

Schwarz este o excepție: a dezvoltat în Germania unități de producție pe care le folosește pentru fabricarea produselor marcă proprie care sunt distribuite în magazinele din întreaga Europă.

Nu știm ce s-a discutat la întâlnirea pe care premierul a avut-o cu CEO-ul grupului Schwarz, pentru că temele au rămas confidențiale, dar pe surse, „Ziarul Financiar” a aflat că premierul Bolojan a adus în discuție posibilitatea ca grupul german să construiască în România o fabrică sau mai multe.

Ideea este bună. Cu câțiva ani în urmă, președintele Camerei de Comerț și Industrie a României avea o idee pentru a reduce deficitul balanței comerciale. Propunerea era ca oficiali ai statului român să discute cu principalii importatori în România pentru a încerca să îi convingă să deschidă o fabrică în țară.

Nu știm dacă premierul Bolojan și-a adus aminte de propunerea șefului Camerei de Comerț sau a fost o inițiativă a prim-ministrului, cert este că ideea unei întâlniri a fost bună. Într-un moment în care Comisia Europeană caută soluții legislative pentru o așa-numită întărire a poziției fermierilor pe lanțul de aprovizionare cu produse agro-alimentare, într-un moment în care, de asemenea, ministrul agriculturii s-a dus la întâlnirea Agrifish cu câteva propuneri absurde, precum plafonarea mărcilor proprii în magazinele de retail modern.

Chiar dacă sunt vizibile presiunile pentru schimbarea legislației, Ilie Bolojan a ținut să se întâlnească cu un important manager al grupului german. Vom vedea dacă întâlnirea premierului cu CEO-ul companiei va avea rezultate sau nu, dar ideea premierului a fost binevenită.

Și președintele țării, Nicușor Dan, a avut ieri discuții cu reprezentanții OMV și ai companiei românești Petrom. Desigur, agenda publică a întâlnirii a inclus temele așteptate, cum sunt exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră sau securitatea aprovizionării, dar contextul conflictului din Orientul Mijlociu este cu totul special.

Indiferent de speculațiile care se pot face pe tema unor astfel de întâlniri, ele sunt corecte, pentru că într-o criză precum cea energetică pe care o traversăm în acest moment soluțiile trebuie să vină printr-un parteneriat public-privat. Administrația și companiile din domeniu au în mod egal o responsabilitate pentru a asigura, pe de o parte, ritmicitatea aprovizionării și, pe de altă parte, prețuri rezonabile. De aceea, dialogul dintre decidenții de la vârful statului român și reprezentanții companiilor este absolut necesar.

Este foarte probabil ca în unele zone ale societății să existe o reacție negativă față de întâlnirile președintelui și ale premierului cu reprezentanții unor companii. Dar, indiferent de opiniile contrare faptul că politicienii de la vârful statului se consultă în situații de criză cu mediul de afaceri este un pas înainte. Primul pas pentru găsirea unor soluții bune.

La aproape două săptămâni de la începerea conflictului din Orientul Mijlociu apar efectele în economie, analizele și estimările privind evoluția viitoare. În mod vizibil, piețele au avut o dinamică negativă. O analiză publicată de agenția financiară S&P Global sintetizează evoluția mărfurilor energetice și ale produselor agroalimentare. Prețul țițeiului Brent a crescut în perioada 24 februarie-9 martie a.c. cu 41%, tariful gazului natural lichefiat destinat statelor asiatice a crescut cu 132%, iar prețul polițelor de asigurare împotriva riscurilor de transport a urcat de opt ori.

Prețul aluminiului a crescut cu 20%, iar cel al fertilizanților cu aproape 40%, ceea ce arată că efectul asupra sectorului agricol ar putea fi semnificativ. Este adevărat că prețurile materiilor prime agricole, grâu sau porumb, au crescut ceea ce, însă, pune din nou presiune asupra inflației produselor alimentare.

Totodată, analiza S&P Global arată că de la declanșarea conflictului până la sfârșitul săptămânii trecute traficul navelor prin strâmtoarea Ormuz a tins spre zero. În același timp, analiza atrage atenția că statele din Golful Persic sunt dependente la rândul lor de importuri, în special, de grâu, ulei sau zahăr. Blocarea strâmtorii obligă importatorii să folosească porturile din Marea Roșie, o variantă mai costisitoare și destul de nesigură.

Analiza este relevantă pentru că riscurile inflaționiste pun presiune acum asupra economiei mondiale. De altfel, specialiștii au început să privească atent asupra economiei americane. Părerile sunt împărțite: optimiștii văd o economie americană rezilientă, pesimiștii observă deja primele semne ale încetinirii creșterii și ale inflației.

Toți specialiștii sunt, însă, de acord că efectele războiului asupra economiei americane și mondiale vor fi dependente de durata conflictului. Deocamdată, în luna februarie a.c., economia americană a pierdut 92.000 de locuri de muncă, iar creșterea economică anualizată a fost, în ultimul trimestru al anului trecut, de numai 0,7%, la jumătate față de nivelul prognozat.

În funcție de durata conflictului, economiștii anticipează probleme mari și pentru economia americană, adică o reducere a creșterii economice și inflație. Sondajele arată că riscul de recesiune și-a dublat probabilitatea, până la 30%, iar prognozele nu exclud un preț al țițeiului care să atingă 150 de dolari barilul.

De altfel, ca întreaga economie globală și cea americană este amenințată de inflație. Dacă firmele americane producătoare de țiței și gaze naturale pot fi mulțumite cu noile cotații, consumatorii sunt afectați direct de prețul benzinei la pompă. De exemplu, economiștii americani au calculat că o creștere cu 10 dolari a prețului barilului de țiței are ca efect o creștere cu 25 de cenți a galonului de carburant.

Încrederea consumatorilor este la un nivel redus, iar costul vieții îi face pe americani să apeleze la credite. De aceea, poziția Rezervei Federale este din nou în atenție. Banca centrală a SUA va avea marți și miercuri ședința de politică monetară.

Acum, mai mult ca în ultimele luni, guvernatorii Rezervei Federale sunt în dubiu: să scadă sau nu nivelul dobânzii, care se află în acest moment în intervalul cuprins între 3,50% și 3,75%? Din nou, banca centrală americană caută echilibrul între decizia care să ducă la scăderea inflației fără să afecteze creșterea economiei și crearea de noi locuri de muncă.

În interiorul Rezervei Federale sunt două curente de opinie, cel al așa-numiților „șoimi” care sunt prudenți în luarea deciziilor și „porumbeii”, susținători ai măsurilor de creștere a economiei și de încurajare a înființării de noi locuri de muncă și deci promotori ai scăderii dobânzilor. Președintele Trump știm cum vede politica monetară, respectiv își dorește o cât mai rapidă scădere a dobânzii. Numai că în acest climat complicat și în fața pericolului de creștere a inflației, decizia Rezervei Federale americane ar putea fi o amânare a reducerii dobânzii cheie.

După mulți ani, bugetul de stat a fost alcătuit în mod realist. Numai că anul acesta realizarea bugetului depinde de situația din economia mondială. Mai precis depinde de prețurile materiilor prime energetice.

Înainte de a citi nota Consiliului Fiscal referitoare la proiectul bugetului de stat pe anul 2026, am revăzut opiniile instituției cu privire la proiectele celor două rectificări bugetare din toamna anului trecut. Am vrut să verific acuratețea analizei Consiliului Fiscal și, într-adevăr, dacă privim anticiparea deficitului bugetar avem confirmarea că a fost corectă. Adică, instituția fiscală a mizat pe un nivel al deficitului bugetar, în anul 2025, de 8,4% din PIB, ceea ce s-a și întâmplat.

Am plecat de la rectificările bugetare de anul trecut pentru a vedea premisele bugetului pe anul acesta. Și, într-adevăr, anul trecut, pentru prima dată după o lungă perioadă, Consiliul Fiscal considera că veniturile și cheltuielile bugetare nu sunt supraevaluate și respectiv subevaluate.

Din acest punct de vedere, vestea bună se păstrează pentru proiectul de buget pe anul acesta. Am scăpat de supraevaluarea veniturilor și subevaluarea cheltuielilor, o metodă devenită clasică prin care fostele guverne își asigurau pe hârtie un deficit bugetar țintit, dar o dată cu execuția bugetului devenea clar că va exista o deviere semnificativă de la deficitul aprobat.

Se întâmplă o mică „minune” și anume că observațiile Consiliului Fiscal nu mai includ supra sau sub evaluarea. Dar, anul acesta, riscurile ca datele bugetare să fie complet deturnate de realitate vin de pe plan internațional. Mai precis, tensiunile politice și incertitudinile din economia mondială ar putea da complet peste cap echilibrele bugetare pe care le-a creat proiectul.

De altfel, documentul Consiliului Fiscal precizează în mai multe rânduri că plauzibilitatea veniturilor și cheltuielilor este strâns legată de evoluția conflictului din Orientul Mijlociu, care ar putea determina un impact negativ asupra creșterii economice.

Proiectul de buget este construit cu un deficit de 6,2% din PIB, nivel considerat realist de Consiliul Fiscal, dar, din nou, doar în condițiile în care nu se vor face resimțite efecte severe ale războiului din Orientul Mijlociu.

În rest, Consiliul Fiscal se întoarce la măsuri care au fost discutate de nenumărate ori în ultimii ani fără, însă, fără rezultate. Este vorba despre gap-ul de TVA și o colectare mai bună a taxelor și impozitelor. Sunt subiecte de la care așteptările au fost mari, dar realizările au fost nesemnificative.

Raportul Consiliului Fiscal arată că există o serie de obiective divergente unele față de celelalte, cum ar fi creșterea cheltuielilor de apărare, consolidarea fiscală (adică, reducerea deficitului bugetar) și o creștere realistă a veniturilor bugetare.

O temă care poate fi controversată este cea a investițiilor publice. După ce s-a alocat pentru investiții 6,7% din PIB, în anul 2024, și 7,2% din PIB, anul trecut, proiectul de buget de anul acesta prevede cheltuieli de capital în valoare de 8% din PIB.

Raportul Consiliului Fiscal arată că în pofida unor investiții mari creșterea economică a rămas redusă, cu cel mult 1%. Alocarea unui procentaj atât de mare din PIB pentru investiții în acest an este discutabilă. Pe de o parte, este un an important pentru absorbția de fonduri europene, ceea ce necesită un nivel de cofinanțare semnificativ. Pe de altă parte, într-un moment în care este nevoie să continue reducerea deficitului bugetar ar fi o soluție bună să existe o prioritizare a investițiilor în așa fel încât să poată fi atinse două obiective în același timp și anume reducerea deficitului bugetar și realizarea unor investiții cu efect de antrenare în economie și care să genereze creștere economică.

În concluzie, Consiliul Fiscal consideră că bugetul de stat este construit pe baze realiste și indicatorii pot fi atinși. Cu o singură condiție și anume ca efectele conflictului din Orientul Mijlociu să nu fie atât de mari încât să dea peste cap toate datele bugetare.

În prima lună a acestui an, consumul a scăzut drastic. Nivelul scăderii a fost cu 9,1%, față de ianuarie 2025, și cu 25,3% față de luna decembrie anul trecut.

Cifrele par neverosimile. Cel puțin dacă raportăm ianuarie 2026 la decembrie 2025 vedem o adevărată prăbușire, nu doar o scădere. Evident, există în această cădere o explicație la prima mână. Adică, știm că, în mod tradițional, în România, în luna decembrie, consumul crește peste media anuală, pentru că Sărbătorile de iarnă aduc acea exuberanță irațională despre care se vorbește în manualele de economie.

Doar că după decembrie, vine inevitabil luna ianuarie și comercianții, de exemplu, știu că nivelul consumului scade mult, pentru că, pe de o parte, toată lumea trăiește din stocurile acumulate cu o lună în urmă și, pe de altă parte, multă lume se trezește, după cheltuielile de Sărbători, cu mai puțini bani în conturi și în buzunare.

Fără îndoială, modelul s-a aplicat și anul acesta. Adică, a scăzut consumul în ianuarie a.c. față de decembrie 2025, doar că nivelul reducerii este cu adevărat șocant (25%).

Cu atât mai mult cu cât perioade din an comparabile, ianuarie 2026 față de ianuarie 2025, indică o reducere a consumului cu 9%. Știm ce s-a întâmplat. Nu doar efectul sărbătorilor a acționat, ci și măsurile luate de guvern în a doua jumătate a anului trecut. Anul 2025 s-a încheiat cu o rată a inflației ridicată, aproape de 10%, inflație statistică, și mai mult decât 10 procente, inflație resimțită de consumator, în funcție de coșul de produse.

Anul trecut, guvernul a decis creșterea unor taxe și impozite sensibile pentru consumatori, precum TVA-ul sau accizele. Mai mult, încă din decembrie 2025 s-a anunțat creșterea taxelor și impozitelor locale, fapt care s-a și întâmplat la o amplitudine mai mare decât așteptările. În acest climat de creștere a fiscalității este clar că populația a fost mult mai atentă la consumul propriu.

În fine, anul trecut, veniturile salariale și pensiile au fost înghețate, situație care se prelungește și în 2026. Să spunem clar: toate deciziile luate anul trecut au avut darul să echilibreze parțial finanțele publice, să mai reducă deficitul bugetar, fapt subliniat ca pozitiv de agențiile de rating, de exemplu.

Exista riscul ca în cazul în care guvernul nu ar fi luat nicio măsură care să reducă deficitul, agențiile de rating să fi aruncat România în categoria „nerecomandat pentru investiții”. Deci, din punctul de vedere al bugetului, măsurile decise de guvern au fost de-a dreptul salvatoare. Din punctul de vedere al economiei, măsurile au dus la o contracție demonstrată atât de recesiunea tehnică de la sfârșitul anului trecut, cât și de prăbușirea consumului de la începutul acestui an.

Întrebarea este: cifrele din ianuarie a.c. ne arată o tendință care s-a instalat în economia românească și se va manifesta pe o perioadă lungă de timp sau este doar o mișcare trecătoare?

Dacă avem în vedere indicatorii macroeconomici de la începutul anului, incertitudinile care vin din economia mondială, dar și mecanismul psihologic din rândul consumatorilor români sunt șanse mari ca anul acesta nivelul consumului să își continue scăderea.

Cu alte cuvinte, economia românească pierde un motor de creștere esențial, cu siguranță important, și anume consumul. Doar că acest lucru se întâmplă destul de brusc și cu un nivel prea ridicat. Cădem din lac în puț, trecem de la o economie cu o creștere propulsată de consum la o economie în care consumatorii își gestionează mult mai atent banii.

Desigur, cifrele din ianuarie 2026 erau anunțate de evoluția de anul trecut când consumul a înregistrat practic o stagnare. Dar, prăbușirea de la începutul anului este un semnal de alarmă pentru toată lumea. Pentru companii care vor trebui să gândească o strategie de preț care să se adapteze la noile condiții, pentru guvern, care ar putea să își vadă dat peste cap calculul bugetar și pentru gospodării care vor fi nevoite să învețe să își administreze banii cu prudență. Intrăm, așadar, într-o economie nouă în care va trebui să ne descurcăm.