Astăzi vorbim, în sfârșit, despre un român: Dimitrie Cantemir a fost o personalitate remarcabilă a secolului XVII-XVIII, cunoscut pentru contribuțiile sale în diverse domenii, de la politică la muzică și filozofie. A fost domnitor al Moldovei de două ori și a avut o carieră intelectuală notabilă în Rusia, fiind recunoscut în întreaga Europă. Cantemir a scris lucrări importante, cum ar fi „Descrierea Moldovei” și „Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman”, care au avut un impact semnificativ asupra cunoașterii acelor vremuri. În filozofie, el a fost influențat de neoplatonism, o alegere surprinzătoare într-o epocă dominată de neo-aristotelismul lui Coridaleu.

Cantemir a fost un gânditor creștin, integrând teologia apofatică și mistică în lucrările sale filozofice, cum ar fi „Gâlceava înțeleptului cu lumea”. Această lucrare critică preocupările lumești și ambițiile deșarte, un subiect interesant având în vedere implicarea sa politică. „Istoria hieroglifică” este un text polemic despre corupția morală, evidențiind efectele negative ale ambiției și intrigii. Cantemir reușește să se distanțeze de propriul său rol politic, oferind o perspectivă critică asupra lumii în care trăia.

Pe lângă activitatea sa literară și filozofică, Cantemir a fost un compozitor de muzică otomană, contribuind la dezvoltarea acestui gen muzical. Muzica sa reflectă influențele pitagoreice și platonice, fiind menită să armonizeze sufletul. În „Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman”, Cantemir oferă o analiză detaliată și filozofică a declinului imperiului, fiind considerat un precursor al studiilor otomane. Diagnosticul său asupra declinului otoman a fost corect, deși imperiul a mai rezistat încă două secole. Cantemir rămâne o figură de calibru european, cu o moștenire intelectuală și culturală impresionantă.