Astăzi am discutat despre Voltaire, o figură centrală a secolului XVIII, cunoscut pentru prolificitatea sa literară și influența sa asupra contemporanilor. A trăit 84 de ani și a scris tragedii, romane filozofice, cărți de istorie și filozofie, având o corespondență vastă cu personalități importante ale vremii, inclusiv regi și împărați. Voltaire a fost influențat de experiența sa în Anglia, admirându-i pe Locke și Newton și adoptând o doctrină a moderației similară cu cea a lui Montesquieu. Relația sa cu Émilie de Châtelet a fost atât amoroasă, cât și intelectuală, deși au avut divergențe filozofice, mai ales în raport cu Leibniz, pe care Voltaire l-a satirizat în romanul „Candide”.

„Candide” este o capodoperă literară, o odisee modernă care explorează ideea lui Leibniz că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. Voltaire folosește aventurile lui Candide pentru a satiriza această doctrină, arătând absurditatea suferinței umane și natura problematică a universului și a oamenilor. Episodul din Eldorado subliniază natura umană vanitoasă și dorința de a fi superiori altora. Voltaire critică religia și superstițiile, fără a fi ateu, dorind să elimine acumulările nocive din tradiția religioasă. A fost implicat în cauze sociale, precum afacerea Calas, și a avut relații complexe cu figuri politice, inclusiv cu Fridrich al II-lea.

Voltaire nu era un democrat, ci un monarhist care credea că cel mai bun lucru pentru societate este un rege destupat la minte. Admirația sa pentru Ludovic XIV-lea reflectă viziunea sa asupra unei monarhii iluminate. Deși a fost criticat și persecutat în Franța, Voltaire a rămas o figură influentă, recunoscută pentru spiritul său liber și criticile sale ascuțite la adresa fanatismului religios și a abuzurilor de putere. Este important să-l înțelegem pe Voltaire cu toate nuanțele sale, evitând o viziune simplistă asupra contribuțiilor sale intelectuale și culturale.