Astăzi, discuția noastră se centrează pe Geoffrey Chaucer, un pilon în literatura medievală engleză, ale cărui contribuții semnificative marchează în mod esențial evoluția limbii engleze. Chaucer, influențat de literaturile continentală și franceză, precum și de personalități ca Boccaccio și Froissart, a ales să scrie în engleză, contribuind astfel la legitimarea și afirmarea acesteia în cadrul literar. Acesta a preferat engleza, în ciuda prevalenței și prestigiului francezei la curtea Angliei, posibil pentru a accesa un public mai larg și divers, într-o perioadă în care engleza nu era încă recunoscută formal ca limbă literară.

Chaucer, un om cu o biografie vastă și variată, a reușit să se integreze în cercurile superioare ale societății prin căsătoria cu o femeie de origine flamandă și prin conexiuni importante, precum cea cu Ioan de Gaunt. Opera sa cea mai cunoscută, „Canterbury Tales", este o colecție de povestiri neterminate, care revelează un spectru social larg și divers, prezentând personaje din diverse straturi sociale. Această operă reușește să nu numai să capteze, dar și să critice complexitatea societății medievale englezești.

Pe lângă „Canterbury Tales", Chaucer a scris și alte lucrări semnificative, cum ar fi „Cartea Ducesei", o elegie pentru prima soție a lui Ioan de Gaunt, și „Troilus și Cresida", care explorează teme cum ar fi predestinarea și liberul arbitru, influențat de tradiția literară și filosofică latină. Aceste opere demonstrează nu doar versatilitatea lui Chaucer ca autor, dar și abilitatea sa de a naviga și integra diverse tradiții culturale în propriile sale creații.

Contribuțiile lui Geoffrey Chaucer la literatura engleză sunt inestimabile, el fiind pionier în utilizarea englezei ca limbă literară și stabilind fundația pentru evoluția ulterioară a literaturii englezești. Prin operele sale, Chaucer nu doar că a modelat limba engleză, dar a și influențat profund literatura occidentală, consolidându-și locul meritat în Poets' Corner din Westminster Abbey.