Michel de Montaigne, unul dintre cei mai mari autori ai secolului al XVI-lea, este creatorul genului literar și filozofic al eseului. Nobil din sudul Franței, Montaigne a renunțat la o carieră promițătoare de magistrat pentru a se retrage la moșia sa și a se dedica scrisului. A scris despre experiențele sale personale și introspective, transformând propria melancolie într-o serie de eseuri pline de referințe la filozofia și literatura antică, marcate de influențe din Seneca, Plutarh și Virgiliu.

Stilul său reflectă o franceză bogată în latinisme, fiind apreciat pentru perspectiva sa onestă și sceptică asupra vieții. Montaigne, deși implicat indirect în conflictele religioase ale vremii, a devenit un simbol al moderației și al onestității. A fost invitat de regele Henric al III-lea să fie primar al Bordeauxului și, ulterior, sfătuitor al regelui Henric al IV-lea, influențând astfel politica prin prisma filozofiei sale echilibrate.

Din punct de vedere filozofic, Montaigne este un eclectic care îmbină scepticismul antic, epicureismul și stoicismul într-o direcție de autocunoaștere. A inspirat modernitatea prin scepticismul său metodic, care respingea pretențiile de adevăr absolut și promova acceptarea relativității opiniilor. Această atitudine îl face relevant chiar și în contextul contemporan, subliniind smerenia și moderarea ca antidoturi împotriva prezumției umane.

Montaigne explorează în mod sceptic și introspectiv natura umană, respingând dogmele și pretențiile de cunoaștere absolută. Filozofia sa practică este orientată spre cunoaștere de sine și găsirea unui mod de viață echilibrat și senin. Aceste aspecte, alături de valorile sale eclectice și umaniste, îl fac pe Montaigne un gânditor esențial nu doar pentru secolul său, ci și pentru vremurile noastre actuale.