Ovidiu Nahoi discută cu redactorul șef al revistei Historia, Ion M. Ioniță despre destinul unei regiuni aflate la confluența imperiilor și civilizațiilor.

Ce este Europa de Est?

Ion M. Ioniță: Până unde se întinde Europa? Nici acum nu știm exact. Sunt doar concepte. Nu ar fi existat ideea de Europa de Est dacă i-ai fi spus asta unui polonez din epoca de glorie a Republicii Poloneze, a Commonwealth-ului polono-lituanian. Cred că s-ar fi uitat la tine și te-ar fi întrebat la ce universitate ai terminat – că la Universitatea Jagiellonă, sigur nu ai terminat, pentru că acolo era centrul.

A fost o perioadă, după ’90, tulbure în România. Știți, când tot felul de povești circulau despre românii care nu știu ce fac prin Viena și așa mai departe. Și a existat această imagine și în Polonia, legată de diverși emigranți plecați din România.

Dar lucrurile s-au schimbat foarte mult. Suntem parteneri, avem legături comerciale, legături economice puternice, dezvoltare de firme, avem firme românești în Polonia și — poate o să zâmbiți — dar nu facem reclamă, vorbim despre realități: una dintre firmele pe care le vei vedea pe bulevardele poloneze, așa cum le vezi și în România, este Luca. Cei cu covrigii.

Sperăm să apară și alte exemple de succes, dar ceea ce vedem acum arată că suntem din ce în ce mai aproape. În plus, au apărut noi linii aeriene care leagă direct România de Polonia, și asta este extraordinar.

Polonezii mi-au spus că interesul lor pentru România a crescut mult. A fost o perioadă în care, trebuie să recunoaștem, imaginea noastră în Polonia nu era tocmai bună. Dar în ultimii ani, lucrurile s-au schimbat. Nu mai vin cu Fiat Polski, cum veneau în anii ’70–’80, cu mașinuțele acelea mici, încărcate cu tot felul de lucruri pe care le schimbau aici. Era o vorbă, pe vremea comunismului, când totul era la negru: «Dacă nu faci negoț, nu trăiești». Ca să trăiești, trebuia să dai ceva la schimb. Iată că vremurile acelea au trecut.

România începe să capete interes și din punctul acesta de vedere – al ofertei turistice pe care o are. Încă o dată, avem o mentalitate comună. Vorbeam de câteva puncte de interes în Europa de Est, pentru că am avut și o istorie comună.

Mă refer în special la împărțirea din ’40, la prăbușirea comunismului și la ceea ce a urmat. Evident că n-am reușit să construim Uniunea Europeană sau NATO cu participarea întregii Europe, pentru că, din păcate, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, o parte a Europei a căzut în lagărul comunist. La acea vreme, nici nu exista conceptul de 'Europa de Est'. A apărut mai târziu. 

Nu el [Churchill] a trasat-o propriu-zis, dar a fost cel care a pus în conștiința lumii ideea că există o Europă de Est, separată de restul continentului. În celebrul discurs rostit la Fulton, Missouri, vorbea despre cum ‘o cortină de fier a coborât peste continent’, lăsând în umbră frumoasele orașe ale Europei – de la Baltică la Adriatică – și le enumera pe toate, inclusiv Bucureștiul. Atunci s-a născut conceptul Europei de Est.