Economia reală

Principiile celui de-al doilea pachet de măsuri privind reducerea deficitului bugetar au fost prezentate de premierul Ilie Bolojan. A fost un pas înaintea prezentării programului detaliat care va avea loc la sfârșitul acestei luni.

Nu îmi aduc aminte să fi auzit în ultimii 30 de ani un mesaj atât de tranșant precum cel transmis la sfârșitul săptămânii trecute de premierul Ilie Bolojan. Mai mult ca sigur că premierul a pus „pe jar” o mulțime de angajați din sectorul public o dată cu prezentarea celui de-al doilea pachet de măsuri de reducere a deficitului bugetar.

Am aflat lucruri noi despre administrarea fondurilor publice. Cum ar fi de exemplu faptul că în ultimii cinci ani bugetul Casei Naționale de Sănătate a crescut cu aproape 60%, până la 77 miliarde de lei, anul acesta. Ceea ce nu înseamnă că serviciile medicale publice s-au îmbunătățit în aceeași măsură, în continuare fiind plăți întârziate și o lipsă de medicamente și materiale în multe spitale.

De asemenea, Ilie Bolojan a exemplificat și situația companiilor de stat. Premierul a dezvăluit că indicatorii de performanță de la firmele de stat sunt atât de lejeri încât ei sunt îndepliniți cu mare ușurință de manageri. De fapt, indicatorii de performanță sunt stabiliți doar pentru ca șefii companiilor să își poată primi salariile mari și bonusurile.

Premierul a adus în discuție și subiectul reformei pensiilor speciale. Este o temă atât de mult discutată în ultimii ani încât uneori aproape că nici nu înțelegi ce se poate face pentru a schimba ceva. Ilie Bolojan a dat exemplul magistraților, domeniu în care, în multe cazuri, ieșirea la pensie se face la 48 de ani, o vârstă mult prea „fragedă”. Înțelegem că guvernul își propune să modifice vârsta de pensionare. În plus, premierul vine cu o idee simplă, care se poate aplica, și anume schimbarea legii în sensul în care nivelul pensiei să nu mai fie egal cu 80% din ultimul salariu brut (ceea ce face, în multe cazuri, ca pensia să fie mai mare decât salariul net). Modificarea sugerată de prim-ministru este ca pensia să fie egală cu 80% din salariul net. Nu pare un câștig extraordinar, dar ar fi o variantă care ar mai atenua nemulțumirile din rândul opiniei publice pe această temă.

Premierul Bolojan nu atinge însă cel mai complicat subiect: al așa-numitelor pensii de serviciu, după cum sunt numite pensiile militarilor sau ale polițiștilor. Ceea ce ne arată că tema reformării sistemului de pensii speciale este departe de a fi clarificată.

Cu siguranță, exemplele pe care le-a dat Ilie Bolojan cu ocazia prezentării celui de-al doilea pachet de măsuri nu sunt decât o parte din privilegiile și facilitățile pe care, de-a lungul timpului, și le-au creat funcționarii din administrația centrală și locală plus angajații din companiile de stat. Sunt două decenii de când prin legi, prin ordonanțe sau prin contracte colective de muncă, angajații la stat și-au introdus o serie întreagă de avantaje de natură salarială sau extra-salarială. În această materie, a existat o imaginație debordantă.

Din al doilea pachet de măsuri de reducere a deficitului bugetar lipsește ceva. Și anume, un program de disponibilizare sau de reducere a numărului funcționarilor publici și a numărului de agenții guvernamentale. În programul de guvernare se vorbește despre comasarea sau desființarea unor agenții, precum și despre reducerea cu 20% a posturilor din administrație. Deocamdată, pachetul al doilea nu are nimic în sensul reducerii numărului de agenții guvernamentale și reducerii numărului de angajați din administrația centrală. Există doar câteva idei enunțate de premier despre administrația locală referitoare la introducerea unor standarde privind numărul de personal.

În orice caz, principiile din cel la cel de-al doilea pachet de reducere a deficitului bugetar sunt, în linii generale, încurajatoare. Premierul „a detonat” câteva „mici bombe” în sectoare de care nu s-a atins nimeni în ultimii 20 de ani, precum sistemul sanitar, administrația locală sau companiile de stat.

De-a lungul timpului, multe încercări de schimbare s-au lovit de diverse obstacole, cel mai important fiind principiul legal al dreptului câștigat. Va merge guvernul Bolojan până la capăt?

Deficitul bugetar este mare, deficitul comercial este tot mai mare. Dar, banii din deficite nu contribuie la creșterea economică. Evoluția PIB este în continuare modestă.

Uneori, ai senzația că societatea românească este un fel de „gaură neagră”. Te întrebi unde intră atât de mulți bani în economie fără ca rezultatele să fie vizibile. De exemplu, ieri, Institutul de Statistică a publicat datele privind comerțul internațional. În primele cinci luni ale acestui an, importurile au totalizat 53,7 miliarde de euro, au crescut cu aproximativ 6%, iar deficitul comercial a ajuns la 14,3 miliarde de euro, cu 16% mai mult decât în anul precedent.

Desigur, o parte din importuri sunt folosite pentru a fi prelucrate sau înglobate în produse care merg apoi la export. O altă cotă importantă din produsele importate sunt consumate în țară. Creșterea deficitului comercial este galopantă și desigur te poți întreba: până unde va ajunge?

S-a încetățenit expresia deficite gemene care se referă la statele care au în același timp deficit bugetar și deficit al balanței comerciale. România este în această situație și după primele cinci luni ale acestui an avem și o coincidență. Adică, deficitul bugetar a ajuns la 64,2 miliarde lei, iar deficitul comercial a fost de 14 miliarde de euro, adică aproximativ 70 miliarde de lei. Ceea ce înseamnă că deficitele au ajuns să fie cu adevărat gemene, adică apropiate ca valoare.

Desigur, economic vorbind între cele două deficite este o legătură, care nu presupune neapărat că trebuie să fie valori aproape egale. Iată că anul acesta s-a întâmplat iar acest lucru întărește ideea că banii din deficitul bugetar alimentează deficitul comercial. Ceea ce este corect, dar nu strict legat de cifre.

Mai complicat este că deficitele gemene nu ajută cu nimic la creșterea economiei. Cel mai bine este demonstrat de creșterea redusă pe care a înregistrat-o economia românească în primul trimestru al acestui an.

Datele statistice demonstrează acest lucru. Să ai un deficit bugetar de 3,39% din PIB, adică 64 miliarde de lei, să ai un deficit comercial de aproape 70 miliarde de lei și să obții o creștere economică anuală de numai 0,3% din PIB este mai mult decât o contraperfomanță, este o întrebare fără răspuns.

Structura economiei și contribuția ramurilor la creștere ne arată impasul în care se află economia românească. Mai exact, unele ramuri și-au redus impactul în economie și, de asemenea, au o contribuție redusă la creșterea economică.

De exemplu, în primul trimestru, agricultura și-a adus un aport la PIB de numai 1,7% și are contribuție zero la creșterea economică. Industria chiar a avut un efect negativ asupra evoluției PIB, minus 0,5%. Construcțiile, au avut o contribuție pozitivă, 0,4% la creșterea economică și este ramura cu cea mai bună performanță.

Comerțul este sectorul cu cea mai mare contribuție la PIB, 23%, dar cu o contribuție negativă la creșterea economică, minus 0,2%. Cifra este un semnal de alarmă, pentru că această scădere indică problema pe care o are consumul și anume o încetinire a creșterii. Ne place sau nu consumul a fost în ultimii ani un motor de creștere economică. După cum arată cifrele, economia locală va pierde acest motor.

În rest, toată lumea navighează între contribuție negativă și puțin peste linia de plutire, De exemplu, domeniul bancar și al asigurărilor este la zero la capitolul contribuție la creșterea economică. La fel stă și domeniul tranzacțiilor imobiliare, un domeniu care a pus umărul la dezvoltarea României, dar care acum a înregistrat minima contribuție la creșterea PIB, de 0,1%.

Cifrele arată că marile deficite gemene se scurg ca apa în nisip, adică au contribuții minore la creșterea economică, iar pe cale de consecință chiar creșterea economică este foarte redusă. Încă o dată: unde se duc banii? Importurile au crescut, dar consumul încetinește, deficitul bugetar s-a mărit, dar investițiile au o contribuție modestă la creșterea economică. Parcă nimic nu se leagă, în afară de un indicator: au crescut economiile în bănci ale firmelor și populației. Ceea ce este un nou paradox al economiei românești.

Guvernul și legislativul francez caută soluții pentru reducerea deficitului bugetar în anul 2026. Senatorii francezi au înaintat câteva propuneri care vizează reducerea cheltuielilor bugetare. Guvernul Bolojan se poate inspira.

Suntem foarte absorbiți de planul de reducere a deficitului bugetar. Pe bună dreptate. Dar, România nu este singura țară europeană care este nevoită să reducă deficitul. Statul român trebuie să găsească anul acesta 30 miliarde de lei, în plus la venituri sau în minus la cheltuieli. Ce spuneți de un stat care trebuie să ajusteze bugetul cu 40 miliarde de euro?

Ei bine, acel stat este Franța. Așadar, după atât de multe soluții românești vehiculate în ultimele săptămâni, să vedem și care sunt variantele de reducere a deficitului propuse în Franța.

La începutul săptămânii, cotidianul „Les Echos” a publicat planul bugetar realizat de Senatul francez și prezentat guvernului. Propunerea forului legislativ vine într-un moment în care Executivul pregătește un așa-numit plan de redresare a finanțelor publice și chiar dacă Senatul francez știe că nu se poate substitui Executivului, senatorii din majoritatea de centru-dreapta au ținut să își aducă aportul la bugetul de anul viitor.

Franța, ca și România, este sub procedura de deficit excesiv deschisă de Comisia Europeană și trebuie să scadă deficitul de la 5,4%, anul acesta, la 4,6% din PIB, anul viitor. În termeni nominali, ajustarea bugetară de anul viitor trebuie să fie de aproximativ 40 miliarde de euro, iar propunerea Senatului se situează între 30 și 50 miliarde de euro.

Propunerea senatorilor francezi șochează din alt punct de vedere și anume din cele 50 miliarde de euro, 45 miliarde se referă la reducerea cheltuielilor. A propos de discuția aprinsă din România referitoare la posibilitatea scăderii cheltuielilor publice. Planul încearcă să găsească un echilibru între companii, lucrători activi și pensionari, pentru ca efortul să se împartă între toată lumea.

Dar, Senatul francez propune înghețarea alocărilor bugetare, cu excepția celor pentru apărare, serviciului datoriei publice și contribuțiilor către Uniunea Europeană. O înghețare a cheltuielilor bugetare, cu excepțiile menționate, ar aduce economii de 10 miliarde de euro la buget. Iar o reducere cu 1% a cheltuielilor ar însemna o economie bugetară de 2,4 miliarde de euro.

Senatul Franței propune să aibă loc o reexaminare a bugetelor unor ministere, precum cel al Justiției, al Cercetării și Ministerul de Interne. Excepția se va numi din nou Ministerul Apărării. Ce ar însemna reexaminarea bugetelor? Senatorii francezi propun ca alocările să fie readuse la nivelul de dinainte de pandemie, respectiv din anul 2019, la care să se adauge inflația. Un astfel de program, dificil de pus în practică, totuși, ar genera o reducere cu 22 miliarde de euro pe parcursul mai multor ani.

Senatorii cer ca guvernul să recâștige controlul asupra salariilor bugetare (este o expresie cam vagă), dar argumentul este important și anume că anul trecut masa salarială a crescut cu 6,7%, mult peste rata inflației.

Se poate face din nou o paralelă cu situația României, în sensul că în Franța se judecă masa salarială, nu salariile. Este o idee pe care ar trebui să o preia și guvernul României, pentru că poți păstra masa salarială la același nivel ca anul trecut și, în același timp, să crească o parte din salarii. Cu condiția ca altele să scadă sau chiar să nu se mai plătească pentru că beneficiarii nu mai lucrează în sistemul bugetar.

De altfel, o propunere franceză este ca anul viitor să se aplice din nou o măsură care a mai existat pe vremea președintelui Sarkozy și anume la doi bugetari ieșiți din sistem din diferite motive doar unul să fie înlocuit printr-un angajat nou. Măsura ar genera reduceri de cheltuieli de 500 milioane de euro. În fine, sistemul asigurărilor sociale poate contribui cu economii bugetare de 10 miliarde de euro, aplicând regula unui „an gol”, adică fără o creștere a pensiilor și a prestațiilor sociale. După cum se poate vedea România poate împrumuta multe idei din Franța pentru reducerea deficitului. Și culmea, multe dintre ele se referă la scăderea cheltuielilor bugetare. Exact ce își dorește guvernul Bolojan.

ECOFIN, BNR și Consiliul Fiscal ne spun fiecare în felul ei că sunt șanse ca planul de reducere a deficitului bugetar să aibă rezultate. De cine depinde? Probabil că de consecvența și curajul politic al guvernului.

Întâmplarea a făcut ca ieri să aibă loc trei evenimente, care, separat și împreună, oferă o imagine asupra momentului în care se află atât economia românească, dar și situația bugetară.

Cele trei evenimente sunt întâlnirea miniștrilor de finanțe ai statelor Uniunii Europene – ECOFIN, ședința Consiliului de administrație a Băncii Naționale a României și publicarea opiniei Consiliului Fiscal referitoare la legea privind unele măsuri fiscal-bugetare.

Întâlnirea ECOFIN era importantă pentru că plasa România în centrul atenției, în sensul că ministrul finanțelor trebuia să prezinte eventualele progrese pe care le-a făcut România în materie de reducere a deficitului bugetar.

De altfel, graba cu care s-a aprobat în Parlament programul de reducere a deficitului bugetar este legată chiar de ședința consiliului ECOFIN de ieri, în sensul că România avea obligația să prezinte planul bugetar. Ceea ce ministrul finanțelor a și făcut ieri la Bruxelles. Miza a fost posibilitatea statului român de a utiliza în continuare fonduri europene.

Deocamdată, România a primit un respiro. Comisarul european pentru buget a anunțat că planul aprobat în Parlament este promițător, dar că se așteaptă transpunerea lui în legislație și că urmează să aibă loc la jumătatea lunii octombrie a.c. o evaluare a efectelor programului.

Guvernul nu ar trebui „să se culce pe o ureche”. România a cumpărat un pic de timp, dar nu ar trebui să se relaxeze. În octombrie a.c., guvernul va fi judecat exact pe baza rezultatelor pe care le-a obținut în perioada august-septembrie a.c.

Tot ieri, a fost ședința Consiliului de administrație a BNR. Analiștii se așteptau ca dobânda de politică monetară să rămână la același nivel, adică 6,5%. Până aici nu este nicio surpriză, pentru că s-a întâmplat. Mai interesantă este analiza BNR. Adică, începând cu aplicarea măsurilor din plan, respectiv din luna august a.c., se vor vedea rezultatele, iar banca centrală arată că inflația va crește considerabil. Liberalizarea pieței de energie electrică, creșterea TVA și creșterea accizelor vor mări inflația.

Dar, în hotărârea Consiliului de administrație a BNR se arată la fel de clar că după câteva luni de creștere a inflației efectul pachetului bugetar va fi pozitiv în sensul că va contribui la reducerea cererii, ceea ce va aduce o scădere a deficitului de cont curent și va avea chiar un efect dezinflaționist. Cum se spune, ne va fi rău înainte să ne fie bine.

Pe de altă parte, în aprilie 2025, vânzările cu amănuntul, care determină nivelul consumului, și-au încetinit creșterea. Producția industrială și-a accentuat contracția față de aceeași perioadă a anului trecut, iar creșterea deficitului balanței comerciale a dus la o scădere a produsului intern brut.

Tot ieri, a fost publicată opinia Consiliului Fiscal. După foarte mult timp, găsim o opinie a Consiliului Fiscal care arată o abordare corectă de către guvern a temei bugetare. În sensul că nu mai sunt derogări de la lege, nu mai sunt venituri supraestimate și cheltuieli subdimensionate pentru a atinge, pe hârtie, deficitul bugetar.

Acum, Consiliul Fiscal estimează că deficitul bugetar va ajunge anul acesta la 7,5%, ceva mai mult decât ținta asumată. În același timp, Consiliul cere imperativ ca măsurile adoptate să fie transpuse în lege și în proiectul de rectificare bugetară. Este o cerință justificată, pentru că doar în acest fel se poate asigura aplicarea planului de reducere a deficitului bugetar. De asemenea, nota Consiliului Fiscal arată că mai există două etape din planul fiscal-bugetar.

În concluzie, cele trei evenimente ale zilei de ieri ne spun că partenerii europeni sunt gata să aștepte până la toamnă primele rezultate ale planului, ceea ce este un gest de încredere oferit de Comisia Europeană. BNR arată că în primă instanță măsurile planului vor duce la o inflamare a inflației, dar după aceea sunt șanse să se ajungă la dezinflație și la scăderea deficitului comercial. În fine, Consiliul Fiscal arată că eforturile făcute de populație și firme nu vor fi degeaba, pentru că deficitul va scădea. Ieri, nu a fost o zi ca oricare alta, ci una în care am văzut că planul de ajustare bugetară are șanse.

Primul pachet al programului de reducere a deficitului bugetar a trecut de Parlament. Efectele se vor vedea în următoarele luni. Dar, urmează al doilea pachet, care se anunță mai dificil de pus în practică decât primul.

Ieri, guvernul Bolojan și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului pentru prima parte a programului de ajustare bugetară. Sunt câteva lucruri care atrag atenția. Primul ține de formă și anume am văzut ieri că oricât de mult s-ar pregăti un pachet de măsuri fiscale sau bugetare unele decizii se vor lua tot în ultima clipă. Adică, de mai bine de o lună de zile se discută tehnic sau politic despre măsurile de reducere a deficitului bugetar, dar ieri, cu câteva ore înainte de asumarea răspunderii în Parlament, în Guvern încă se discuta intens despre unele măsuri din program.

Al doilea lucru care ține de fond este pachetul în sine. Sunt câteva decizii care vor avea efecte importante asupra bugetului și pentru economie, în general. Este vorba despre creșterea cotelor de TVA, despre „înghețarea” salariilor bugetare și a pensiilor, despre introducerea plății unei contribuții de sănătate pentru pensiile mai mari de 3.000 de lei, despre reducerea subvențiilor acordate partidelor politice (insuficientă, cu siguranță, dar s-a făcut primul pas). De asemenea, în primul pachet pot fi incluse și măsurile de reducere a sporului de muncă grea și vătămătoare, dar și ceea ce ministrul educației a numit procesul de restructurare a burselor școlare.

Primul pachet s-a clarificat. Guvernul susține că impactul bugetar al aplicării este de aproximativ 10 miliarde de lei. Nu este puțin, dar nici mult, dacă este adevărat că România are nevoie anul acesta de o corecție de 30 miliarde de lei. Putem spune că am văzut primul act. Suntem curioși acum să trecem la al doilea.

Primul pachet de măsuri nu a fost ușor de luat. Decizia de creștere a TVA o poate lua oricine, dar înghețarea salariilor și pensiilor, chiar și pe o perioadă limitată de timp, este o măsură dificilă, iar plata contribuției de sănătate de către o parte din pensionari nu are nevoie de prea multe comentarii.

Partea a doua se anunță mai interesantă decât prima. Premierul Ilie Bolojan a declarat că al doilea pachet va fi prezentat în fața Parlamentului până la sfârșitul acestei luni.

Mizele declarative ale celui de-al doilea pachet sunt ambițioase, dar, nu vor fi ușor de realizat. În primul rând, timpul este destul de scurt. Va fi dificil ca în mai puțin de o lună guvernul să își clarifice ce vrea să facă cu pensiile speciale, să înțeleagă ce poate să facă cu companiile de stat, nu doar în materie de consilii de administrație, ci și în ceea ce privește funcționarea lor eficientă. Va trebui să facă un plan de restructurare a autorităților autonome de tip ASF, ANRE sau ANCOM (de ce nu și BNR?).

De asemenea, prin al doilea pachet guvernul vrea să redimensioneze aparatul bugetar, prin descentralizare și digitalizare și vrea să lupte cu evaziunea. Enunțurile sunt minunate. Dar, aplicarea lor în practică este incertă. Știm acest lucru doar din ceea ce am văzut într-o lună de zile. Reformele statului seamănă cu păpușile matrioșka. După ce încerci o reformă, alte trei-patru așteaptă să fie începute. După ce iei o decizie, apar alte patru-cinci probleme care derivă din aceasta.

De exemplu, guvernul a rezolvat problema comitetului de la Eximbank, dar, a apărut informația că administratorii de la Tarom și-au dublat indemnizația în ciuda faptului că firma are pierderi de ani de zile.

Guvernul a redus un spor, dar a descoperit multe altele pe care se întreabă cum să le abordeze, Executivul vrea să restructureze companii de stat și instituții publice, dar nu știe ce îl așteaptă dacă se uită pe contractele colective de muncă. S-ar putea să aibă surpriza neplăcută să găsească mult mai multe cazuri Romsilva, acolo unde la momentul pensionării angajații primesc un număr substanțial de salarii. Premierul a schimbat președintele ANAF și a declarat că vrea să rupă instituția de influențele politice. E foarte bine, dar va reuși acolo unde toți au eșuat? Aproape oriunde te-ai uita în administrație sau la companiile de stat vei găsi privilegii și beneficii la care nici nu te-ai putea gândi. De aceea, așteptăm cu mult interes actul al doilea al reducerii deficitului bugetar.

Documentele publicate de mass-media ne arată că anul trecut guvernul Ciolacu nu s-a dat în lături de la utilizarea oricărui mijloc pentru a crește cheltuielile bugetare. Mărirea salariilor și pensiilor au fost prioritatea guvernului în 2024. Dar, Executivul a ignorat total ceilalți indicatori economici importanți, precum deficitul bugetar.

Am citit informările publicate de „Europa liberă” despre situația bugetară transmise anul trecut de Ministerul Finanțelor și de ANAF către președintele României, președintele Senatului și către premier.

Într-adevăr, notele de informare semnate de fostul ministru al finanțelor și de președinta ANAF au fost explicite. Oricine, politician sau cetățean, înțelegea că finanțele publice sunt în mare dificultate și că este nevoie de măsuri care să stopeze creșterea deficitului bugetar.

Poate că fostul ministru, Marcel Boloș, a vrut să se acopere de hârtii. Este posibil. Dar, oricât am fi convinși că documentele îl ajută ca imagine pe Marcel Boloș, nu putem să nu constatăm că informațiile transmise arătau clar riscurile care planau asupra economiei din cauza depășirii accentuate a deficitului bugetar. Eventual, am putea reproșa fostului ministru al finanțelor faptul că a propus foarte târziu, abia în decembrie 2024, un fel de set de măsuri pentru a nu arunca deficitul bugetar din anul 2025 la peste 14% din PIB.

Mai grav este, însă, că nici președintele României, nici președintele Senatului nu au luat nicio poziție publică față de starea bugetului. În ceea ce-l privește pe fostul premier Marcel Ciolacu, acesta „a ținut-o pe a lui” anul trecut, la fel și anul acesta, și anume că a crescut salariile bugetarilor, pensiile și a alocat bani pentru investiții.

Documentele poartă parafa de „strict confidențial”, dar o mare parte dintre informații nu sunt în niciun caz confidențiale. Ele sunt preluate „copy paste” din rapoartele lunare privind execuția bugetară. Există, însă, și o serie de informații care nu erau neapărat confidențiale, dar care ar fi putut avea un efect negativ asupra piețelor financiare interne și externe.

În luna august 2024, nota de informare avea un ton temperat, în sensul că doar arată cu cât cresc cheltuielile ca urmare a măririi salariilor în armată, în sectorul de ordine publică și în cadrul serviciilor speciale. De asemenea, salariile au crescut și în învățământ, și pentru magistrați. Este de remarcat că Ministerul Finanțelor precizează că instituțiile de linie din sectoarele de apărare și ordine publică au subevaluat impactul bugetar al creșterii salariilor.

În următoarele note, începând cu luna octombrie 2024, tensiunea crește. De exemplu, la fiecare notă de informare este menționată creșterea deficitului bugetar care este calculat la niveluri tot mai mari, totul culminând cu estimarea de 14% din PIB pentru anul 2025, dacă nu s-ar fi adoptat măsuri de „înghețare” a cheltuielilor.

De asemenea, este precizată creșterea datoriei publice până la nivelul de 55% din PIB, se evocă legea responsabilității fiscale, dar fără niciun efect în realitate. În luna noiembrie 2024, apare un avertisment serios și anume că există goluri temporare de bani care vor fi umplute prin împrumuturi pe termen scurt de la bănci și prin folosirea rezervei valutare a Ministerului Finanțelor, așa-numitul „buffer”.

În noiembrie 2024, sunt trecute în revistă avertismentele agențiilor de rating și nevoia de neoprit pentru împrumuturi externe, doar anul trecut România împrumutând peste 17 miliarde de euro prin obligațiuni. Aflăm că în cazul unui deficit de 9% din PIB, ceea ce s-a întâmplat, rezerva în valută a Trezoreriei ar scădea mult sub nivelul de prudență care acoperă necesarul pentru patru luni de finanțare.

În concluzie, multe dintre informațiile cuprinse în note erau cunoscute în mod public. Ele arată însă incredibila iresponsabilitate a decidenților politici, dar în special a fostului premier. Guvernul a apelat la toate pârghiile - împrumuturi interne și externe, folosirea rezervei valutare, încasarea de extra-dividende de la companiile de stat - pentru a acoperi cheltuielile nemăsurate cu salariile bugetare, cu pensiile, cu investițiile și cu sistemul medical. Toate s-au adunat și au dus la un deficit bugetar imens. Nimeni, nici președintele, nici legislativul, cu atât mai puțin guvernul, nu au oprit avalanșa de cheltuieli de anul trecut. Și ne mai mirăm că anul acesta avem nevoie de un plan dur de scădere a deficitului bugetar.

O analiză publicată recent de economistul Victor Giosan a stârnit reacții pozitive în rândul specialiștilor. De la început trebuie spus că Victor Giosan este un profesionist de calitate, care a lucrat pentru mai multe instituții financiare internaționale în diverse state ale lumii. Acum, Giosan este consilier al Uniunii Europene pe lângă guvernul Republicii Moldova în domeniul reformei administrației publice.

Victor Giosan scrie despre „unele mituri care bântuie clasa mijlocie românească”. Este o analiză bine articulată, dar care pe alocuri merită să fie nuanțată. De exemplu, concluzia economistului este că, în comparație cu statele Uniunii Europene și cu țările OECD, România nu are un sector public excesiv, dimpotrivă este unul dintre cele mai mici.

Desigur, concluzia aruncă în aer mitul statului „gras și numeros” pe care îl auzim de mulți ani în România. Pe cale de consecință s-ar putea spune că eforturile de reducere a aparatului bugetar nu își au sensul.

Desigur, Victor Giosan demonstrează cu date concluzia legată de sectorul public. Cel mai important argument este că România are cea mai mică pondere din Uniunea Europeană a angajaților din sectorul public în total populație.

Dacă însă se calculează ponderea angajaților din sectorul public în total angajați, statistica este mult diferită, în sensul că România nu mai este pe ultimul loc, ci sunt state precum Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia sau Spania care au un aparat bugetar mai mic decât România.

Victor Giosan consideră că raportarea angajaților bugetari la totalul populației este relevantă având argumentul că dimensiunea populației determină cererea unor servicii publice esențiale, precum sănătatea, educația sau securitatea internă.

De acord. Doar că România este un stat atipic la nivel european, în sensul că o parte importantă a populației (două sau trei milioane de oameni) nu trăiesc în țară. Dacă am scoate din calcul diaspora, România nu ar mai fi statul european cu cei mai puțini angajați bugetari în populație.

Pe de altă parte, datele prezentate de Victor Giosan arată o creștere substanțială a aparatului bugetar în perioada 2000-2020.

Concluzia economistului este că România nu suferă de o supra-extindere a sectorului public, ci de o sub-ocupare a forței de muncă. Este posibil, dar câteva dileme există. Și anume, creșterea ocupării nu ar trebui să meargă în tandem cu creșterea aparatului bugetar? Sau mai exact, cine ar trebui să crească prima dată: sectorul public sau rata de ocupare? Suntem ca în povestea „cine s-a născut mai întâi: oul sau găina”?

Evident, este nevoie de creșterea ocupării, dar din motive diferite (plecarea din țară, inadecvarea educației cu piața muncii ș.a.) progresele sunt mici. În schimb, aparatul bugetar are o creștere continuă.

Nu în ultimul rând, gradul de ocupare poate crește, la limită, angajând o mulțime de oameni în sectorul bugetar. Dar, desigur acest lucru nu este de dorit, pentru că am avea o creștere a ratei ocupării în același timp cu creșterea aparatului bugetar. Așadar, avem nevoie de crearea de noi locuri de muncă în mediul privat care să îmbunătățească procentajul.

În același timp, se poate înțelege punctul de vedere al lui Victor Giosan care arată că raportul angajați din sectorul bugetar în total populație exprimă în principiu nevoia de servicii publice, dar raportul angajați în sectorul public per angajați totali este relevant pentru că indică un lucru simplu: cine plătește aparatul bugetar. Cât de mulți sau cât de puțini cetățeni contribuie la bugete pentru a plăti salariile funcționarilor publici.

Nu fac un proces de intenție. Am spus: profesionalismul lui Victor Giosan nu poate fi pus la îndoială. Nici analiza sa. Dar, uneori, concluziile ar putea fi mai puțin tranșante, pentru că pot da „apă la moară” unor politicieni anti-reformiști.

Este de înțeles că pachetul de ajustare a deficitului bugetar, anunțat ieri de premierul Ilie Bolojan, a supărat pe toată lumea. Este, în schimb, greu de înțeles surpriza pe care au avut-o specialiști și nespecialiști văzând duritatea măsurilor propuse, aflate în dezbatere publică.

Ne-am fi putut aștepta la decizii cosmetizate? Evident, nu. Nu trebuie să fii vreun bun economist pentru a înțelege situația bugetară. Trebuie să fii cel mult informat. Altfel, cine ar putea să creadă că bugetul poate rezista după deficitul enorm de anul trecut, după împrumuturile imense făcute și după creșterea galopantă a datoriei publice?

Mai mult, anul acesta, deficitul nu a scăzut, iar timpul s-a scurs. În aceste condiții complicate, pachetul de reducere a deficitului pus în dezbatere publică de guvernul Bolojan merge pe creșterea taxelor. Care sunt propunerile cele mai dure? Prima dintre ele este păstrarea pensiilor și salariilor bugetare „înghețate” și anul viitor, adică la același nivel cu cel înregistrat la sfârșitul anului 2024.

Să reamintim că pensiile și salariile bugetare sunt încă de la începutul acestui an sub această restricție, cea a „înghețării”. Premierul Bolojan a precizat cu cât au crescut anul trecut cheltuielile bugetului cu salarii și cu asistența socială. Astfel, cheltuielile de personal cu crescut cu 24%, iar cele cu asistența socială cu 17%. Ritmul de creștere al acestor cheltuieli a fost mai mare decât cel al inflației. Asigurările prim-ministrului sunt că decizia se va aplica temporar, adică doar până la sfârșitul anului 2026.

O altă măsură propusă de guvern va genera multă nemulțumire. Este vorba despre aplicarea unei contribuții de sănătate de 10% pentru partea din pensiile mai mari de 3.000 de lei. Este totuși neinspirat termenul folosit de premier de „pensii mari” dacă avem în vedere că pensia medie în primul trimestru al acestui an a fost de 2.809 lei, ceea ce înseamnă că vor suporta plata unei contribuții de 10% toți cei care au o pensie mai mare decât media pe țară.

Desigur, creșterea bazei impozabile se face în mod eficient prin crearea de noi locuri de muncă și prin apariția a noi contribuabili care din diverse motive nu au plătit până acum CASS. Baza impozabilă crește artificial în situația în care unele pensii, mai mari de 3.000 de lei, sunt taxate cu 10%.

Citeste siIlie Bolojan: TVA crește la 11% și 21%. Băncile și jocurile de noroc, suprataxate. Cresc accizele la tutun, alcool și combustibil

O a doua categorie de măsuri este legată de creșterea TVA. Nu intrăm în amănuntele categoriilor de produse. Lista se poate găsi public. Este clar însă că nivelul cotei standard crește de la 1 august a.c. de la 1a 19% la 21%, cota redusă de 5% dispare și multe dintre produsele care erau taxate cu 5% se mută la nivelul de 11%.

De asemenea, programul include o creștere a accizelor la produse petroliere, alcool și tutun cu 10%. Companiile din cele trei industrii supuse accizării au spus de fiecare dată că nu resping creșterea accizei, ci își doresc doar să existe un calendar predictibil.

Așadar, guvernul ar trebui să ajungă la un program de creștere a accizelor care să fie și respectat de către Executiv. Marile probleme pe care le vor aduce creșterea TVA și a accizelor sunt probabila creștere a inflației și riscul apariției recesiunii. Vor fi taxate suplimentar profiturile băncilor și vor fi suprataxate veniturile obținute din jocurile de noroc.

Trebuie remarcat că premierul Bolojan a anunțat și alte două programe de reducere a deficitului bugetar. Al doilea program va viza o reformă a companiilor de stat și a instituțiilor autofinanțate.

De fapt, ceea ce lipsește din primul program și anume reducerea cheltuielilor statului (cu excepția plafonării sporului pentru muncă grea și condiții vătămătoare de lucru) va fi abordat în al doilea program. Deocamdată, nu este clar la ce se referă a treia parte a planului de reducere a deficitului bugetar.

În concluzie, guvernul Bolojan a început cu ce este mai simplu și anume o creștere a taxelor și își propune ca în această vară să ajungă la partea dificilă a planului și anume reforme și reduceri de cheltuieli publice. Dacă programele doi și trei nu vor fi uitate pe drum.

Marea temă națională privind tăierea unor sporuri de care beneficiază funcționarii publici ne oferă câteva subiecte de discuție. În primul rând, este vizibil cât de complicat este să plafonezi sau să elimini un spor salarial existent. Vedem în aceste zile că orice încercare de a reduce un spor declanșează protestele sindicatelor și ale funcționarilor publici.

Dar, mai vedem ceva. Că sistemul de sporuri a fost bine consolidat nu doar prin legi sau ordonanțe, ci prin contracte colective de muncă sau prin clauze foarte puțin vizibile.

În multe cazuri, sporurile salariale au trecut pe sub radar în așa fel încât publicul larg să nu observe, miniștrii să nu le bage în seamă, iar beneficiarii să stea liniștiți și să încaseze banii.

De altfel, orice guvern care ar vrea să facă ordine în sistemul de sporuri s-ar lovi, pe de o parte, de complexitatea lui, iar, pe de altă parte, de abilitatea cu care s-a dezvoltat. Pentru că, dacă o lege o poți schimba, modificarea unui contract colectiv de muncă este de durată.

În al doilea rând, este vizibil că multe sporuri au fost inventate pentru a crește artificial salariile. A fost vorba tot despre mascarea unor creșteri salariale pentru a nu observa publicul.

De fapt, a fost un sistem care s-a creat în timp, care și-a construit și propria legislație, dar care a fost validat și prin mijloace de procedură, în sensul că a obținut și girul unor instituții de stat pentru a exista.

Nivelul de radiații este măsurat de o instituție specializată pentru a obține sporul de antenă. Condițiile grele sunt girate de Ministerul Muncii. Totul a fost premeditat pentru ca brațele caracatiței să nu poată fi tăiate.

De altfel, acesta a fost modelul pe care s-a construit sistemul bugetar. Mai întâi a apărut sistemul special al magistraților, inclusiv regimul ieșirii la pensie, a urmat sectorul militar și s-a ajuns la instituțiile de apărare a ordinii publice și serviciul de informații. Sistemul a fost completat pentru funcționarii de la Curtea de Conturi, pentru funcționarii parlamentari, grefieri, diplomați, aviatori sau primari.

Pas cu pas, fiecare categorie de funcționari publici sau demnitari și-a mărit privilegiile și le-au ascuns de ochii publicului.

Legislația este atât de stufoasă încât cu greu mai poate cineva din afara sistemului public să descâlcească toate ițele.

De exemplu, așa-numitul Cod administrativ, de fapt o ordonanță din anul 2019 care nu a ajuns nici până astăzi lege, aduce tot felul de avantaje pentru bugetari. Cum ar fi: funcționarii publici care au domiciliul în altă localitate decât cea în care lucrează și cărora nu li se poate asigura o locuință de serviciu, autoritățile publice pot decide decontarea cheltuielilor de deplasare.

Funcționarii care poartă uniformă în timpul serviciului o primesc gratuit.

Totodată, funcționarii au dreptul la un mediu sănătos, dar sindicatele și angajații din sectorul public au preferat să primească sporuri în loc să facă presiuni asupra conducerii instituțiilor pentru a însănătoși spațiul de lucru.

În plus, în cazul decesului funcționarului public familia va primi trei salarii.

În același timp, este complicat să desfaci contractul de muncă al unui angajat în sectorul public. Toate acestea arată diferența care s-a format în timp între tratamentul la muncă al angajaților în instituțiile de stat și cei din sectorul privat.

În fine, marea problemă este cea a drepturilor câștigate. Politicienii români au avut, de-a lungul timpului, cedări masive. Astfel, au acordat o serie de privilegii diverselor categorii profesionale cu intenția de a le câștiga și votul.

Atunci când politicienii au semnat cu bună știință un avantaj suplimentar material pentru o categorie profesională au dat dovadă de iresponsabilitate.

Ar fi trebuit să știe că un spor acordat se va multiplica rapid, nu doar în interiorul unei categorii de funcționari, ci se va extinde la întregul sistem public. Iar opinia publică va trebui să fie atentă de acum încolo, nu doar la ce se întâmplă cu sporurile peste 4, 7 sau 10 ani, ci înainte de a fi introduse în legislație, în contractul colectiv de muncă.

Guvernul parcă a călcat pe un mușuroi. A fost suficient să anunțe că vrea să taie un spor pentru activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, lucru pe care l-a și făcut seara trecută în ședința de guvern, pentru ca protestele să pornească.

Ne întrebam cine încasează sporul de periculozitate și de condiții vătămătoare de muncă? Am putut vedea zonele în care au fost proteste, adică la Ministerul Finanțelor, la ANAF, la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. Este greu de înțeles care pot fi condițiile periculoase sau vătămătoare de muncă în birourile aerisite de la Ministerul Finanțelor sau de la Fondurile Europene.

Am văzut la ANAF cum lucrează funcționarii în birouri înghesuite, pline de dosare, cu calculatoare vechi de cel puțin 10 ani și cu softuri care rulează greu. Dar, să fie toate acestea condiții periculoase de muncă? Am mari îndoieli.

Vom vedea dacă sporul va rămâne plafonat, pentru că va urma o perioadă complicată, în care vor fi proteste în sectorul bugetar și probabil plângeri în instanță legate de constituționalitatea legislației sau de alte chichițe. În această situație, aplicarea ordonanței ar putea întârzia sau chiar bloca aplicarea legii.

Să reamintim că ordonanța de urgență plafonează sporul care până acum însemna un plus de 15% la salariu, dar nu mai mare de 1.500 de lei. O dată cu aplicarea ordonanței sporul este plafonat la 300 de lei brut.

Sindicatele declară că sunt mii de cazuri în care veniturile salariale vor scădea între 300 și 1.200 de lei, ceea ce înseamnă că sporul funcționa pe scară largă în rândul instituțiilor publice.

De fapt, reducerea sporului are și un rol de simbol, în sensul că guvernul face pași mici către prezentarea pachetului de măsuri de ajustare a deficitului bugetar.

Marea temă de astăzi este cine plătește primul prețul reducerii deficitului bugetar. Teoretic, toată lumea clamează solidaritatea, dar tot toată lumea preferă ca tăierile să înceapă cu altcineva, nu cu el.

Așa stau lucrurile și în ceea ce privește sporul de muncă grea. Este clar că guvernul a decis să dea un exemplu de reducere de cheltuieli. Pentru că recent ministrul educației a anunțat o reducere a burselor școlare, ceea ce a stârnit critici legate de prioritizarea tăierii cheltuielilor.

De asemenea, plafonarea sporului de muncă grea va aduce o economie bugetară de 1,3 miliarde de lei. Am auzit și opinii care spun că suma este insignifiantă față de nevoia de reducere a cheltuielilor, dar să fim serioși, un miliard este totuși o sumă importantă pentru buget.

Totodată, ieri, s-a anunțat că vor fi reduse o parte din veniturile salariale ale parlamentarilor și sumele alocate de la buget pentru partidele politice. Sunt câțiva pași timizi care s-au făcut în materie de reducere a cheltuielilor, la care mai adăugăm și reducerea indemnizației membrilor Consiliului de Supraveghere ai Eximbank.

Dar, partea complicată abia acum urmează și anume săptămâna aceasta sunt șanse mari ca guvernul să prezinte programul de reducere a deficitului bugetar. Abia atunci vom vedea în ce măsură guvernul va putea respecta regula celor 10. Adică, 10 miliarde de lei din taxe și impozite crescute, 10 miliarde din reducerea cheltuielilor și 10 miliarde din prioritizarea investițiilor.

Indiferent cum va arăta planul de reducere a deficitului vor exista nemulțumiți. Antreprenorii vor fi furioși pe creșterile de taxe și impozite. Sindicatele au anunțat deja proteste pe motiv că s-a tăiat sporul. Primarii vor fi probabil supărați pe prioritizarea investițiilor, pentru că o parte dintre ele nu vor mai fi finanțate, iar consumatorii vor fi enervați de creșterea TVA. În concluzie, așa cum era de așteptat măsurile de reducere a deficitului bugetar vor supăra pe toată lumea. Dar, important este să vedem efectele, adică o reducere a deficitului bugetar.